3,989 matches
-
implacabilă” (cu referire, strict, la Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear): lumea puterii - „irelevant joc” și lumea codrului - stranietatea a două „convertiri” (dacă analizăm antepunerea lui Oliver - ca tip al intrigantului, cu Orlando - figură tipic ingenuă). Această „poezie a convertirii” e subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul filosof-măscărici, „înțelepciunea și prostia” care „se țin de mână pe muchia cuțitului”. Cert este, apreciază
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a puterii politice în putere economică (Staniszkis, 1991a, 1991b; Coenen-Huther, 2000) sau, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, o convertire a capitalului politic în capital economic. Cu alte cuvinte, niște elite specializate au trecut de la un sector de activitate la
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a învățat să supună bunurile publice unor tranzacții private. A rezultat ceea ce a căpătat numele de „capitalism politic”, implicând o convertire a puterii politice în putere economică (Staniszkis, 1991a, 1991b; Coenen-Huther, 2000) sau, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, o convertire a capitalului politic în capital economic. Cu alte cuvinte, niște elite specializate au trecut de la un sector de activitate la altul, păstrându-și astfel poziții preeminente într-un sistem transformat, cu condiția adoptării altor „reguli ale jocului”. Vom reveni la
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
episodul acesta n-ar face parte din firul roșu al vieții ei. Sara comentează doar după ce își încheie povestea: „Acum, probabil vrei s-auzi ceva despre viața mea religioasă”. De asemenea, în schema propusă de Sara capitolelor poveștii vieții ei, convertirea marchează o etapă a vieții separată. Părerea mea este că există o paralelă între prima experiență amintită de Sara, legată de shiva - și felul în care percepe convertirea soțului ei, urmată de a ei înseși. D., soțul Sarei, a revenit
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
religioasă”. De asemenea, în schema propusă de Sara capitolelor poveștii vieții ei, convertirea marchează o etapă a vieții separată. Părerea mea este că există o paralelă între prima experiență amintită de Sara, legată de shiva - și felul în care percepe convertirea soțului ei, urmată de a ei înseși. D., soțul Sarei, a revenit la stilul de viață religios tradițional după moartea surorii lui de 16 ani în urma unui accident de mașină. Astăzi întreaga familie trăiește în tradiția evreiască. Sara nu opune
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
rugăciunea de binecuvântare a mesei, așa cum cere legea ebraică (din nou, pasaj omis din text): „Eu nu mă definesc ca fiind o persoană religioasă”, spune ea. Nici slujba nu și-a schimbat-o, continuând să predea într-o școală seculară. Convertirea soțului său - ca și moartea surorii ei - a dus la o invazie de obiceiuri și rutini ciudate în casa Sarei. Moartea acestor două surori a produs niște schimbări pe care nu a reușit nici să le înțeleagă complet și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ei de viață religios - cum ar fi faptul că poate să se odihnească de Sabat sau calitatea educației oferite de școlile religioase pentru copiii ei -, care, în mod clar, nu au la bază convingerea sau credința religioasă. Discutând despre procesul convertirii, spune în mod repetat că a fost un fenomen suportabil pentru ea fiindcă a avut loc în mod gradat. Nu a simțit că D. ar fi forțat-o în vreun fel pentru că „ nimic nu s-a schimbat nu au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
explicații cu privire la modificarea stilului său de viață, spune: „Țin foarte mult la armonia familiei”. Această afirmație iese în evidență prin contrast cu amintirile ei timpurii legate de sentimentul de abandon și dezintegrare a familiei. Acceptarea de către Sara a procesului de convertire a soțului ei, cu toate schimbările în familie pe care le presupunea, poate fi astfel atribuit experiențelor ei din prima copilărie; ar face orice ca să salveze familia de la pericolul dezintegrării. În prima parte a interviului afirmă: „Am fost profund atașată
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Am fost profund atașată de familie, familia era pentru mine... până în ziua de astăzi, cred, ăsta mi se pare cel mai important lucru, toate celelalte pălesc când le compar cu familia”. Deși în alt context, „toate celelalte” înseamnă probabil și convertirea soțului ei. Viața de familie ocupă un loc atât de înalt pe scara de valori a Sarei, încât justifică un stil de viață care nu se bazează pe o convingere interioară profundă (bine asimilată). Comparate cu ansamblul poveștii vieții Sarei
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
numeroase evenimente fiind percepute în bloc. Etapei de mijloc, adică celei a căutării active și al tranziției, i se atribuie semnificații mistice și este descrisă cu lux de amănunte, în detalii colorate. Etapa de față, cea a actualizării care urmează convertirii, este descrisă ca fiind una de ascensiune masivă și satisfacție maximă. Diferențele dintre etape se manifestă astfel nu doar în conținut, ci și în stilul vorbirii și în stările reflectate în relatare. Să examinăm acum narațiunile lui Ian și Mike
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
dar am plecat după o vreme... Am deschis un magazin de închiriat casete video și-așa mai departe. E de remarcat faptul că părinții și frații lui Ian lipsesc cu desăvârșire din povestea sa. Ei nu sunt menționați înainte de momentul convertirii pentru că nu și-i amintește; ei sunt total nesemnificativi de vreme ce nu au contribuit la actualul lui stil de viață religios, iar după aceea vor rămâne la fel de nesemnificativi din moment ce nu s-au convertit împreună cu el. Această omisiune contribuie foarte mult la
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lui stil de viață religios, iar după aceea vor rămâne la fel de nesemnificativi din moment ce nu s-au convertit împreună cu el. Această omisiune contribuie foarte mult la sensul discontinuității poveștii lui Ian, ca și când acesta s-ar fi „născut din nou” la momentul convertirii. Evaluarea evenimentelor vieții care s-au petrecut înainte de tranziție este determinată în întregime de valorile lui actuale. Printre puținele exemple pe care le dă din primul capitol al vieții lui, Ian povestește cum a devenit părtaș, din greșeală, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
dorit să le fac în viață, dar, pe de altă parte, astăzi îmi dau seama că s-ar putea ca totul să fi fost predeterminat. Pentru că, dac-aș fi intrat în poliție, unde-aș fi fost astăzi?”. Dacă etapa de dinaintea convertirii poate fi caracterizată, în cazul lui Ian, ca fiind una a încercărilor oarbe și al erorii, descrierea pe care o oferă Mike cu privire la aceeași perioadă se referă la pregătirea succesului de mai târziu, prin conștientizarea talentului său artistic. La începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în octombrie 1973. Războiul dintre Israel și vecinii săi de la nord - Siria și Liban -, iunie 1982. Nu se întâmplă așa întotdeauna. Unele povești ale vieții sunt fragmentate sau descriu tranziții importante. Vezi secțiunea a doua a capitolului 5. Nici chiar convertirea ei religioasă nu este descrisă ca fiind o schimbare drastică, ci mai degrabă una superficială în viața sa. Acest lucru poate fi, din nou, comparat cu cele două povești ale vieții din secțiunea a doua a capitolului 5. Termenul relațională
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
absența unei potențiale axe a carierei în viața femeilor ar duce la o intrigă mult mai coerentă, și anume o concentrare asupra aspectelor familiale care ar apărea de la o vârstă fragedă. Vezi, de pildă, White și Epston (1990). Termenul de convertire va fi utilizat în următoarele secțiuni pentru a arăta experiența care presupune adoptarea unei vieți religioase tradiționaliste, de factură evreiască - și nu pentru schimbarea religiei, cum ar fi de la iudaism la creștinism, așa cum este de obicei utilizat. Viața religioasă evreiască
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
individului) și de ce a evoluat astfel (condițiile concrete în care s-a dezvoltat). Astfel, unele teorii abordează personalitatea ca o sinteză de însușiri, structuri, trăsături, factori existând inclusiv în individ (Allport, Cattell, Eysenek, Guilford). Personalitatea poate fi astfel cunoscută prin „convertirea” trăsăturilor sale în comportamentul manifest. La naștere, omul este doar „un candidat la umanitate” (H. Piéron) personalitatea sa construindu-se treptat prin modelare socio culturală; socialul asumându-și definitivarea „strategiei genetice”. H. Eysenek a propus un model al personalității exprimat
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
în sferele academice în mod programat, pe bază de "selecție de la bază". Modelul fusese abandonat însă nu mai existau, în promoția când LP termina liceul, locurile rezervate celor cu origine sănătoasă, la care probabil nu ar fi avut acces din cauza convertirii "instanței parentale" la un cult neoprotestant (numit sectă în limbajul epocii, termen impropriu pentru penticostalii care acceptaseră constituția 37). Pentru instanța pe care generic și din rațiuni administrative o vom desemna drept "anturajul profesional" al lui Elpi, noul venit era
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
predispus experienței și creației artistice? Calmul acestei așteptări se aseamănă cu liniștea premergătoare furtunii. Este vorba despre acea așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență, odată cu apropierea furtunii, încearcă convertirea neputinței de a se ascunde în fermitatea înfruntării nervozității vijelioase. Aici asistăm la o neglijare eficientă a exteriorității, la un abandon temporar al formelor de suprafață în tihna inactivului. Însă, dincolo de aceste forme, freamătă esențele ce-și consolidează temeiul pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează convertirea unei vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la finalitatea hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și aprofundează sinele. Pe fundalul suferinței de ordin spiritual, eul se reia în posesie ca entitate deschisă sieși, ca dimensiune lăuntrică ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe prin intermediari, într-o formulă ce implică o constantă mediere. Cel mai adesea, ea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pictura românească, 1977). Va investi eforturi considerabile în elaborarea lucrării de sinteză Arta americană (1973), în care prezintă istoric și critic evoluția picturii, a sculpturii și a arhitecturii din Lumea Nouă, de la începuturi până în vremea noastră. Expunerea mișcărilor artistice învederează convertirea expresiei de sorginte europeană în forme originale care să reflecte particularitățile și aspirațiile americane autohtone. La fel va proceda eseistul și mai târziu, în Arta engleză (1989). Barierele naționale vor fi depășite și în cărțile consacrate unor curente de largă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
noduri de comunicare. Acest imperativ local traduce poate economia culturii religioase creștine, funcțională în spațiul românesc din vremea cronicarilor, dar exploatată matur, pentru întâia oară, de către intelighenția uniată (Inochentie Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Misionarismul culturaltc "Misionarismul cultural" Nevoia de convertire a culturii la misionarism ținea în primul rând de credința augustiniană în univocitatea conceptului de „iluminare”. Binele, adevărul, frumosul predate în școli nu puteau fi valori lipsite de inspirație divină. Din punct de vedere structural, misionarismul cultural nu reprezintă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poate fi depășită. Studierea istoriei misionarismului rusesc în Siberia, China și Alaska (secolele XVIII-XIX) ne arată că miracolul transformării omului este mereu posibil. Pilde impresionante se găsesc, de asemenea, și în jurnalul misionarilor greci din Africa ultimului veac. În general, convertirea populațiilor băștinașe la ortodoxie a fost lipsită de agresivitatea „imperialistă” cu care catolicismul sau anglicanismul s-au impus în Extremul Orient sau America de Sud, printr-o extensie violentă a proiectului colonialist. Păstorii ortodocși - mulți dintre ei monahi, precum Sf. Herman din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eșec. Idealul reconcilierii a încetat să mai însemne deschidere inteligentă și fără frică față de celălalt, devenind în schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neconceput. Modernitatea însă avea să releve un păcat mult mai grav, contractat printr-un prost contact cu aproapele. Foarte mult timp, interesul pentru neamurile străine de Evanghelia lui Hristos n-a avut în spate decât un calcul politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]