3,263 matches
-
și așa mai departe. Sau: E urgent, Stacey? Pentru că mai așteaptă câțiva și s-ar putea să dureze. Sau ceva de genu’ ăsta. — Mda, e urgent, îmi vine să le zic, deci ce bine că m-ați întrebat imediat, altfel crăpam până acum. Da’ nu le zic, normal, doar mă uit la ele și le zic, nici o grijă, aștept, și după aia mă duc și caut un scaun care nu arată de parcă s-ar rupe când m-așez pe el. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea. Tu continuă, iubito, io-s femeie de lume. Nu trebe să ții seama de mine, iubito. Asta suna așa amuzant, da’ am reușit să nu râd și m-am uitat iar la Charlie. Tot mai arăta ca și cum putea să crape-n orice clipă, așa c-am vorbit io mai departe, că vedeam că nu e-n stare să zică el ceva în momentu’ ăla. — De fapt, nu c-aș fi făcut-o mai mult de-atâta cu Warren, am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Leigh. Respiră adânc pentru a se calma și ridică receptorul. — Henry! Suni ca să te scuzi că n-ai fost la ședința de vânzări? glumi ea. De data asta sunt dispusă să te iert, dar să nu se mai întâmple. Ha-ha, crăp de ciudă, pe cuvânt, spuse el. Nu te rețin, poate în pauza de prânz vrei să-ți faci manichiura sau vrei să dai o raită pe la Barneys, nu? Leigh se strădui să râdă. Era de-a dreptul ciudat cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau să omoare blestemata aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cea mai bună prietenă a ta se logodește o singură dată (să sperăm... și dacă prietena aceea era Leigh, atunci cu siguranță), iar ea avea de gând să-i arate lui Leigh că se distrează de minune, chiar dacă era să crape. Ceea ce era posibil. Reușise să nu se mai gândească atât la ironia situației, dar faptul că se afla beată și pe jumătate drogată pe un aeroport caraibian după ce a fost prădată de niște puști, i-a mai dat răgaz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
construiseră această trecere temporară peste golful Soochow În săptămînile de după atacul de la Pearl Harbor, dar deja podul se dezintegra din cauza traficului greu. Pe cînd camionul se Îndrepta spre primul ponton de fier, frînghiile roase, care țineau scîndurile ude, Începuseră să crape. Pus de pază de către șoferul japonez, Jim văzu cum roata din față Împinge scîndurile În apă. Îi plăcuse Întotdeauna să privească apa ridicîndu-se prin grilaj sau urcînd treptele unui ponton. Apa maronie spălă praful de pe cauciucul uzat, scoțînd la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoferului să conducă mai departe la Blocul G. Camera familiei Vincent era acum cartierul general al unei servitoare chineze care lucra pentru o familie de englezi care locuia În partea cealaltă a coridorului. Ea refuză să-l primească sau să crape ușa mai tare, așa că Jim se Întoarse la mașină și Îi ordonă lui Yang să facă un ultim tur al lagărului. Spitalul și cimitirul lagărului dispăruseră, iar locul era un cîmp deschis, plin de cenușă și cărbuni, din care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Traian Surcel. El este bun. Mănâncă ceai cu pâine și salam Torpedo. Îți dă și ție. Ceaiul lui este bun. În tine sunt acum două ceaiuri. Pe drum vă abateți pe la bunica lui. Prima abatere! Bunica stă Într-o casă crăpată la cutremur În 1940. Nici nu existai pe atunci. Atunci existau alții și legionarii. Nu este voie să vorbești de legionari! Îți place să te gândești la cutremurul din 1940. Că nu știi cum e. Te gândești cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ocupație ca să te scoată din letargie. Armezi și bagi cartuș pe țeavă. Stai rezemat cu bărbia În țeava puștii și manevrezi cursa oarbă de câțiva milimetri a trăgaciului. Dacă ai apăsa mai mult, glonțul ți-ar pulveriza țeasta. Și ai crăpa, fără doar și poate. Cui i-ar folosi Însă această sinucidere? Ar zice că ai Înnebunit, mai ales după visul cu șahinșahul. Poate că iubitei tale i-ar părea rău după tine, dar numai o vreme. Ar găsi ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
geme de vase. Tabloul de familie. Întotdeauna bunic și patriot. Lemnele frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă găleata cu apă. Focul arde. Mânecile suflecate. Una din ele crăpată la subraț. Se vede părul. Mâinile ude din care ies aburi. Lucrează În schimbul doi la o fabrică de biscuiți. Tari ca piatra. Pe masă ceasul C.F.R. al cărui sunet se lipește de pereți și de lucruri. Pentru urechile tale doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că sunt un păcătos, am trăit degeaba, tată, nu mai am nici iubire, nici ură, am numai păcate. A căzut Ceaușescu, tată, bucură-te, l-au strivit ca pe o năpârcă, l-au călcat În picioare, bucură-te că a crăpat. Spune-i și lui Dumnezeu, tată, că Ceaușescu a murit! Și morților, morți de moarte să le spui că a murit cel care i-a omorât.” Doamne, ce să fac cu libertatea asta? Să o pun În pomul de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai explica și petele de pe cămașa lui. Fi era sora pe care Ruby n-o avuse niciodată. Se Întâlniseră la Manchester University unde amândouă făceau engleza. Se Împrieteniră din prima, curând Își petreceau vremea una În camera celeilate până se crăpa de ziuă, bând vin ieftin și vorbind despre băieți și sex. Într-una din nopțile nițel mai luate din primul lor an, s-au luat la Întrecere Într-un concurs scrântit Încercând să-și aducă aminte versuri din cărțile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de vopsele de ulei și terebentină. Pânzele Împânzeau locul, cele mai multe erau sprijinite de pereți. Toate suprafețele erau presărate cu schițe vechi, rămășițe de cărbune de desenat și palete de culoare din hârtie de mult abandonate pe care odihneau mici turnulețe crăpate de vopsele de ulei. În mijlocul camerei, mama ei stătea În picioare adăugând culoare și pigulind la cea mai nouă pânză. Ruby era foarte mândră de realizările mamei ei. Spre deosebire de Phil, care era În anul terminal la școala de arte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îl observau, ca oamenii s-o observe primul lucru când intrau În cameră. Toată lumea, inclusiv Ronnie, Îi spusese cât de bine arătau placajele cu tapet. Ceea ce nu spusese nimănui, era că furase ideea din Changing Rooms 1. Dulapul lui Ruby crăpa de cât de plin era - și nu pentru că-și cumpăra mereu haine noi, ci pentru că era extrem de mic și ea nu mai făcuse ordine printre lucrurile pe care nu le mai purta de secole bune. Știa regula: „Ceva ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea, în timp ce se ascundea din nou în iarbă. Ea nu era. În timp ce mă în depărtam, umbra locuinței sale se întindea peste peisajul acela dezolat și mă îngropa. M-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămânea în mine, întunecată ca sunetul mării într-una din acele uriașe scoici lucind la exterior ca smalțul. Văzusem de curând o astfel de scoică. Unde? Sigur că da, era acolo, lângă micul elefant de jad, pe mobila cu furnirul crăpat din casa femeii ăleia. Scoica aceea de prost gust, cu cârlionțul deschizăturii roz și neted ca sexul unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit, din care multe sunt crăpate. Este o țărăncuță care se îmbracă din piață sau din magazinele acelea fără uși, cu vânzătoarele înghețate de frig mestecând gumă americană. Este prima sâmbătă de octombrie, o duc să avorteze. A venit până în centru cu autobuzul, am așteptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va fi poate soare. Stewardesa trece cu căruciorul de ziare. Manlio îi privește fundul. În timpul zborului o să beau o cafea, o cană de „pipi-cafea“, cum zice Manlio. Trebuie să cobor. Avionul ăsta va cădea, trebuie să cobor, nu vreau să crăp alături de Manlio cu o cană de pipi-cafea în mână. Mă simt rău, transpir, inima îmi torturează pieptul, nu-mi simt brațul. Nu, voi muri de infarct, în picioare în w.c.-ul metalic care dansează, cu pachetul de șervețele detergente plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părinți care au pierdut un fiu. Suntem cu siguranță doi veterani. Ne mișcăm lângă o rană, trebuie să fim atenți unde punem cuvintele. — Ce mai faci? — Bine. Și tu? — Ești obosită? — Nu, deloc. Nu-i niciodată obosită, își strânge mâinile crăpate de frig. A crescut, în mașină fruntea ei pare mai înaltă, dar umerii îi sunt mai adunați. Nu se lasă niciodată cu totul pe scaun, rămâne întotdeauna puțin îndepărtată, încearcă să reziste. Privește prin geamul mașinii lumea aceea care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
picioare? De ce nu te-ai căsătorit? Sânii tăi sunt foarte bătrâni? Fumezi? Bărbații s-au purtat frumos cu tine? Pe care parte dormi? Fiica mea a murit? Mă apropii ca un urs, ca un bizon cu blana murdară. Ușa este crăpată, o împing, se deschide cu greu, pentru că o împiedică ceva. Înăuntru e întuneric, jaluzelele sunt trase, întunericul zilei în care oricum se întrezărește lumina. Ușa este blocată de două sacoșe mari și de câteva cutii, în jur este o dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și din care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai rămăsese exact o picătură, imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine, săracul de el suferă de o afecțiune cardiacă incurabilă. Zilele îi sunt numărate. Tocmai a trecut printr-o criză foarte gravă care l-a făcut să vadă moartea cu ochii și l-a dus la căsătorie, dar la următoarea... crapă. Fapt e că bietul om trecea dintr-o pensiune de familie-n alta și de peste tot trebuia să plece, deoarece cu patru pesete nu poți pretinde luna de pe cer, nici limbi de fazan în mujdei de vânt turbat, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza întâi și aproape că m-am ciocnit de o altă mașină în graba mea de a o lua din loc. Se crăpase de ziuă când am scos mașina de pe alee în dimineața următoare. Madeleine încă dormea. Îi sărutasem părul ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire la prima oră despre care uitasem să îi spun. —Să nu trezești copiii, a murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai bine de douăzeci de ani de când nu s-a mai făcut curățenie În vizuina asta. Tavanul e murdar și afumat din cauza Încălzitorului cu gaz. Prin colțuri atârnă pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]