3,198 matches
-
pe care o purta arăta bine și era recent călcată, Che lăsa o senzație de neglijență și lejeritate în gesturile și atitudinile sale"! Citind aceste rânduri mă întrebam cam cum ar fi arătat Che în costum Armani, cu cămașă și cravată Hugo Boss, parfumat cu Agua di Gio și cu degetul la tâmplă rostind clasica formula "To be or not to be"!). Presa uruguayană de dreapta avea să-l "mitralieze" pe tânărul ministru cubanez abia împlinise 33 de ani deși acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În posesia dumitale. Mi s-a părut prea groasă ca s-o-nghită cineva. - Nu-i o idee bună să apar prea instruit. Juraților nu le plac tipii cu studii În Europa. - Păi, ai putea să-ți mai desfaci puțin cravata și s-o dai pe un accent sudic sănătos. Mă și vedeam apărînd ca un cetățean dintr-o bucată, cu un accent sudic prefăcut. Renunțasem de douăzeci de ani să-ncerc să mă dau unu’ dintre băieții populari. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis. M-am uitat la el. Tipul avea o față subțire, cu pomeți Înalți. Ochii Îi erau de o nuanță căprui-cenușie, Întîlnită adesea la metișii cu sînge indian amestecat cu sînge european. Purta un costum de culoare gri deschis și cravată. Avea gura subțire, cu colțurile lăsate-n jos. O gură de junky, clar. Există oameni care arată a trăgători și nu sînt, așa cum unii arată a poponari și nu sînt. E un gen care provoacă probleme. - O să chem garda, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am ținut un chibrit sub lingură pînă cînd morfina s-a dizolvat. Cocaina nu se Încălzește niciodată. Am adăugat puțină coca pe un vîrf de cuțit și ea s-a dizolvat instantaneu, ca zăpada În apă. Mi-am Înfășurat o cravată uzată În jurul brațului. Respiram greu, incitat, și mîinile-mi tremurau. - Înfige-o, Ike, te rog. Ike Bătrînu’ a apăsat delicat cu degetul de-a lungul venei, ținînd pipeta fixată cu degetul mare. Ike era bun. Abia dac-am simțit acul pătrunzînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fiu-său. Îl anunțau ziarele bucureștene. A fost mai întâi la Argeș, la mormântul suveranilor români, cărora, în viață, nici nu demnase să le întoarcă vizita. Acolo i-a făcut onorurile d. Tzigara-Samurcaș, care primi ca răsplată un ac de cravată cu cifra imperială, arătată cu mândrie impiegaților săi de la poliție. Apoi, nerăspunzându-i-se de siguranța Capitalei, ilustrul oaspete dormi la gară în vagon, fiul său singur vizită Capitala sa prezumtivă. Din București la Giurgiu, de acolo la Cernavodă, unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Stancu se încăpă țâna să le refuze, iar ei tot insistau, până când Stancu a explodat, patetic: Nu vreți și cămașa? Vă dau și cămașa dacă asta vreți, vă dau cămașa de pe mine. Și una-două, Stancu își scoate haina, își desface cravata și dă să-și scoată și cămașa. Cum faptul se petrecea în biroul prezidențial și oricând putea să intre cineva,cei doi sar speriați: Stai, Zaharia, oprește-te, nici așa, cum să ne dai cămașa, drept cine ne iei? Și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ne-a dus la el într-o după-amiază, nu înainte de a-i anunța telefonic vizita. Am urcat toți trei la primul etaj al unui „bloc vechi“, situat în preajma Foișorului de Foc, poetul primindu-ne ceremonios, în ținută de oraș (costum, cravată), om din alte vremuri prin înfățișare și prin toată comportarea. Înalt, subțire, drept, m-a impresionat prin albul strălucitor al impozantelor mustăți pe care, din fotografia reprodusă de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mi-au dat, în epocă, acest sentiment, ci doar puține. Saluta întotdeauna primul, scoțându-și larg pălăria, la masă fiind se ridica îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
frumoși ani ai tinereții noastre. Acum 35 de ani, lucram la o întreprindere producătoare de rulmenți. Era acolo un inginer chimist, foarte bine pregătit, inteligent, prezentabil, cu o ținută corectă, cu o înfățișare care impunea respect, mereu cu haină și cravată, aproape întotdeauna cu o pipă mare în gură. Uzina avea multe probleme cu contractele externe și cu reclamațiile din străinătate și ar fi fost de mare ajutor să-l poată trimite în străinătate pe acest bun inginer ca să apere interesele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
om serios. Unul la optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doua oră însă, unul cu ceafa groasă i-a chemat la cancelarie. Amprente, declarații. De ce conspirați, mă, împotriva statului român? Ăștia habar n-aveau despre ce e vorba. La 16 ani, ce să complotezi. Abia ai învățat să-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unul cu ceafa groasă i-a chemat la cancelarie. Amprente, declarații. De ce conspirați, mă, împotriva statului român? Ăștia habar n-aveau despre ce e vorba. La 16 ani, ce să complotezi. Abia ai învățat să-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
declarații. De ce conspirați, mă, împotriva statului român? Ăștia habar n-aveau despre ce e vorba. La 16 ani, ce să complotezi. Abia ai învățat să-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
La 16 ani, ce să complotezi. Abia ai învățat să-ți înnozi cravata. Beatles purtau cravată. Nu se făcea să nu-ți imiți idolii. Azi, cravata e ceva câh. Doar papagalii mai poartă. L-am văzut pe unul care asorta cravata la trening. Că veni vorba. În beciurile Securității, tot tacâmul, palme peste cap, lampă în ochi, degete tăvălite prin tuș în toate felurile și, mai ales, groaza de a nu înțelege cu ce ai greșit. Pe scurt, Nae și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Astea sunt cuvintele care trebuie folosite. Pământ și pietre, apoi pământul ca în palmă. Grădina lui Baboi, unde trebuie să jucăm. Și-a săpat singur grădina ailaltă din coastă, povestește Jderilă. Un om greu de înțeles. Umblă în trening și cravată. Și mai ales asta e problema - că-și sapă singur grădina. Nu tocmește pe altul. E problematic de ce face asta. Pe drum se fixează tactica. Dacă tot s-au făcut alegerile. - Jucăm la înaintare cu doi inși. P-ăla micu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o cămașă proaspăt călcată și o cravată ce se asocia perfect. Mi-au spus doar că nu se cade să întârzii, unchiu Toma fiind prin excelență o persoană condițională, poate și-n virtutea profesiei sale. A doua zi spre seară am purtat o discuție cu amândoi și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine, mai precis, dacă voiți, [novator] al cămășii cu guler din ea, mai târ ziu al cămășii cu mâneci scurte, purtată vara numai cu panta loni, fără haină și fără cravată; exortându-mi fe meile, Îmbrăcate și dezbrăcate cu pierdere de timp, mai ales de timp, spre moda cu tendințe sportive, generalizată mai târ ziu ca favorizând libertatea și spontaneitatea gestu rilor și mișcărilor. Contemporani ai unor lupte de proporții nemaicunoscute și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pună] să Învețe nobilul sport, pe atunci, al bicicletei. Om din prima generație cu știința buchiilor Învățată cu degetul pe nisipul din tinda bisericii și purtând acum, În locul cămășii pe dinafară, [al] cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu-l, până În ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întrecându-se care de care În [a mă Îndruma] care Încotro, cu palmele lor poruncitoare Înfipte În umerii Înguști ai tânărului indecis, slăbuț, cu fața smeadă și prelungă, palid sub părul lui negru și dat pe spate, cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat totuși de o ambițiune unică: aceea ca să-mi trec neapărat toate clasele liceului, dar În par ti cular, adică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lung de sus și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș fi pus pe mine. (Nu protesta Împo triva stupidității obiceiului de a pune cravată albă, scria Taine. Un salon este ca o expoziție de mărfuri, iar tu ești ca o simplă marfă care trebuie expusă ca să-și găsească clienți.) Dar mai este și o altă față a omului ce stă acum Înaintea dvs. și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se mai duce la firmă. Magazia e încuiată, domnul Dumitru e mort, așa că Mănel pleacă direct în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din spatele tejghelei apare încă o farmacistă, în timp ce pe ușa de la stradă intră o babă. Între cei doi bătrâni sunt câteva deosebiri de condiție. Cândva, moșul a fost un domn. Costumul e ponosit rău, nici pantofii nu-s noi, însă poartă cravată, prinsă cu un ac de argint. Baba s-ar zice că n-a fost niciodată tânără. Unele femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă copiii. Și se trezesc deodată babe. Cum farmacistele încă așteaptă rețeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oprit, invitându-ne la Miliție, deoarece ceva nu era clar cu aceste legitimații. Firește, ne-am supus, sperând că într-adevăr nu era decât o neclaritate. Dar în loc de Miliție am fost duși la securitate, acolo mi s-au luat șireturile, cravata, cureaua și am fost dus în arestul securității. După vreo patru zile, timp în care n-am fost întrebat nimic, decât o singură dată, dar despre lucruri neimportante, care nu mă ajutau să bănuiesc motivul arestării mele, am fost scos
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]