4,763 matches
-
a plăselelor; scobitura pentru arcul trăgaciului; urechea pentru cureaua pistolului. f) Pârghia-zăvor este destinată unirii țevii cu corpul pistolului prin cercel și pentru reținerea manșonului-închizător, când încărcătorul nu are cartușe. Se compune din: tija pârghiei, brațul pârghiei cu un dintre; creasta pârghiei; arcul pârghiei. g) Mecanismul de darea focului servește pentru declanșarea focului și se compune din: cutia mecanismului; cocoșul cu prag de siguranță, prag de armare; arc; șanț curb și creastă; nuca cu orificiul pentru ax; tăietura arcului nucii, întăritura
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
compune din: tija pârghiei, brațul pârghiei cu un dintre; creasta pârghiei; arcul pârghiei. g) Mecanismul de darea focului servește pentru declanșarea focului și se compune din: cutia mecanismului; cocoșul cu prag de siguranță, prag de armare; arc; șanț curb și creastă; nuca cu orificiul pentru ax; tăietura arcului nucii, întăritura și pragul; decuplatorul cu paletă, tijă și prag călit; trăgaciul cu punte și arc; pene și întărituri; aruncătorul de tuburi trase; orificii pentru axe. h) Încărcătorul este destinat pentru înmagazinarea a
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd o vîlvătaie de foc portocaliu izbucni pe mare, dezvăluind vederii crestele a o mie de valuri și pe pasagerii iahtului adunați pe puntea de la proră. Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciot de lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea de dinaintea incendiului. Ca Într-un gest de respect, deltaplanul se retrase de pe creasta dealului, plesnind aerul cu aripa. Miguel se opri pe marginea gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cît orizontul. — Deci... asta a fost. Am vrut să găsesc data la care a pomenit de copil - acum știu cînd a fost conceput. (Privi lung la valurile care veneau rostogolindu-se dinspre nordul Africii și se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse din jurnal se Învîrtejeau În spuma de sub noi, petale roz aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga de valuri cu creste albe care se rostogoleau dinspre Africa. În mod voit Îl dădusem uitării pe Frank, Îl Împinsesem cu tot cu mărturisirea lui absurdă Într-un colț al minții mele. În atmosfera aceasta nouă și Înviorătoare, eram liber de constrîngerile care-mi puneau piedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
oricum, n-avea cum să-l laude pe moș Mardare, fiindcă o trăsese pe baba Frăsina, după el, în colhoz, mai exact, în suszisa, Gospodăria cea mare. Ba, atât în Goldana, precum și în Cotonoaga, sat de nevoiași, pitulat hăt! dincolo de creasta Baisei, se credea că, dimpotrivă: în capul lui, chiaburul îl socotea pe Mardare cel mai mare tolomac! Îndârjiți în sărăcia lor de veacuri (uneori, în Moldo-Valahia, doi tineri însurăței puteau să mănânce și dintr-un singur ou), plăcându-le sumanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați peste tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care strălucesc marmorean sub razele puternice ale soarelui. Pierdut în reverie, aproape că nu observă apropierea doctorului familiei Hagiaturian, Hananel Solomovici. Un bărbat abia sărit peste patruzeci de ani, în mână cu nelipsita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternic. Și tocmai de aceea trebuie să avem grijă ca nimic să nu ne destrame bucuria de a fi împreună. În acea noaptea Smaranda visează că merge prin zăpada unei cărări pustii, întinsă prin mijlocul unor munți uriași ale căror creste obturează cerul de un albastru profund. Poartă o rochie subțire de pânză albă, lungă și largă, dar frigul nu are putere asupra ei. Și ceea ce este mai ciudat, observă că picioarele ei goale nu lasă nici o urmă pe covorul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se depărtează, fără să înțeleagă de ce simte brusc că această imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre care oamenii din zonă ne-au spus că este foarte dificilă și solicitantă, mai ales iarna. Pe hartă, dunga subțire a drumului, trasată cu vârful ascuțit al unui creion, taie o linie șerpuitoare, plină de cotituri, până sus, spre creastă. Nimic din simpla ei aparență nu arată privitorilor greutățile și pericolele care le presupune. Chiar și în aceste condiții, continuă căpitanul, sunt sigur că inamicul și-a luat măsuri să nu fie luat prin surprindere. Evitarea acestor elemente de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fel și trupul, mâinile. Își impune să nu cedeze. Nu-și poate permite asta acum. Mai târziu. Impulsurile cerebrale stăpânesc până la urmă slăbiciunea cărnii. Își spală cu zăpadă chipul însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca niciodată. Către creastă, peisajul se deschide. Vântul bate mai tare, pale bezmetice modelând și purtând aiurea pulberea albă a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Herr Major!143 Von Streinitz se ridică în picioare și începe să se plimbe în sus și jos prin cameră, până când în cele din urmă se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la baza crestelor înzăpezite ce străpung seninul cerului. Imagini care-i amintesc de casa părintească din Alpii Bavariei. Oftează scurt, împingând înainte buzele ce plescăie ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ofensiva pornește cu un bombardament îngrozitor. Tunetul artileriei sovietice zguduie văzduhul. Povârnișurile abrupte ale înălțimilor sunt înecate în fumul nenumăratelor explozii. Noii sosiți sunt optimiști. Impresia generală este că nimic nu poate supraviețui acolo. De jos, pare că distanța până la creste este scurtă. Imagine amăgitoare. Veteranii știu că pe munte câteva sute de metri de urcuș fac cât câțiva kilometri de mers pe șosea. Asta dacă nu luai în calcul că se mai și trage în tine. Pare destul de lung drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă ți-am greșit cu ceva. Pleoapele-i cad grele, mâna se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simt cum mă doare călcâiul. Și când începe să mă ia cu mâncărimi în talpă, atunci se gătește! Așa pățeam când eram cu oile la munte și niciodată semnele nu au înșelat. Cam la vremea sorocită de Florea, prin fantele crestelor se vede cum pe cer încep să alerge într-o goană nebună norii de furtună. În bezna și mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată, în timp ce întinde binoclul lui Marius. Un lung șir de siluete întunecate se ivesc in ritm alert de după creastă. În câmpul vizual al lentilelor intră un alt grup compact de soldați germani. Cele două coloane se întâlnesc, apoi se desfășoară într-un imens lanț de trăgători care se apropie cu pași repezi. Chiar și de la depărtare, numărul lor copleșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre ei, încercând să le înțeleagă ezitarea. Spuneți-mi ce aveți de spus. Întotdeauna a fost așa, nu văd de ce ar fi acum altfel. Partizana de la infirmerie...Înseamnă mult pentru dumneavoastră? Ah, asta era.... Privește peste umărul lui Novăceanu, spre crestele muntoase și printre buzele tremurătoare se prelinge un suspin trist. Aveți tot dreptul să știți, spune Marius într-un târziu. Da, înseamnă foarte mult. De fapt, totul. Este cea care ar fi trebuit să-mi devină soție. Iar cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare. Dom' locotenent, haideți cu mine. Am găsit un adăpost. Nu cine știe ce, dar măcar e uscat. Singur nu e bine să stai nici la fericire, dar acum, nici atât. Vă duc eu în spate. Marius aruncă o privire printre copaci către crestele munților. Se gândește la vorbele lui Lazăr. "Acum...", un prezent fără nici un viitor, chiar fără nici un trecut. Sergentul își trece centura peste el, improvizând un ham. După minute lungi în care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
organizează o excursie la schitul Feredeu în ziua de sâmbătă, 10 decembrie. Grupul va pleca din Arad cu trenul de la ora 7. 45, coborând la Ghioroc, de unde se va deplasa cu autobuzul până la Covăsânț, apoi parcurgând traseul: Covăsânț - Vf. Otcovac - creasta principală - schitul Feredeu - Șaua Cazanului - Cetatea Șiria - Șiria, în lungime totală de 17 km. Se va reveni în municipiul de pe Mureș cu trenul de la ora 18. 51. Cheltuielile de transport se vor cifra la 6,30 lei (63 000 de
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]