4,293 matches
-
sensibilitate a condiției umane? Maimuțele continuă să ne învăluie cu priviri mustrătoare. Spiritul gregar are atu-ul vârstei. Omul actual a făcut trecerea de la metaforele spațiale la cele temporale. Omul pare cea mai obosită viețuitoare de pe Pământ. Dintr-o banală creatură, omul a ajuns un sublim creator. La plecarea din peșteri, nu am luat decât tabieturile. La izvoare, toate speranțele sunt plăpânde. De la Neanderthal la Premiul Nobel aproape nimic spectaculos din punct de vedere biologic. Unii se transformă, alții doar se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
franciscane”, pentru că aici am putea găsi răspunsuri pe măsura întrebărilor, neliniștilor și preocupărilor noastre: „Apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă, ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
mai apoi în marea operă a economiei de piață, adică a capitalismului. Prin urmare, apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
lumea cu căldura virtuților sale și a umplut-o cu splendoarea învățăturii sale. Nu există niciun sector al filosofiei care să nu fi fost tratat de el cu profunzime și temeinicie: legile raționamentului, Dumnezeu și substanțele imateriale, omul și celelalte creaturi sensibile, actele umane și principiile lor, au făcut, rând pe rând, obiectul tezelor pe care le susține, în care nu lipsesc nici abundența roadelor cercetării, nici ordinea armonioasă a părților, nici maniera optimă a procedeelor, nici soliditatea principiilor sau forța
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
două direcții, Swann și Guermantes ale mele, completau Orașul, lumea. în ce privește ursul, el a fost subiectul celui mai terifiant vis pe care mi-l amintesc, între numeroasele mele vise despre fiare: puțin după ce am primit figurina traforată am visat o creatură imensă, cu colți plini de bale, mârâind înfundat în adâncul pădurii. M-am trezit urlând în întuneric, am umblat prin casa labirintică, lovindu-mă de mobile, parcă ore în șir, până am văzut lumina gemulețului de la baie. Am deschis ușa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tao este, prin definiție, un artificiu. Căile occidentale, care încearcă mai degrabă să cucerească decât să fie în comuniune cu forțele naturii, duc, în mod inevitabil, la o dezbinare schizofrenică între om și natură. Tao consideră că omul este o creatură minusculă și vulnerabilă în marea schemă a lucrurilor și sugerează că speranța cea mai mare de supraviețuire o putem avea doar dacă trăim în armonie cu marile forțe ale naturii ce ne-au format atât pe noi, cât și mediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
numele Sine, ca să fiu riguros În această privință. Dar trebuie să existe mai mult În tot puzzle-ul ăsta decât doar Sinele meu cel frumos. Îmi pot imagina cumva mica fantasmă că trăiesc În interiorul altui organism. Mediul este o altă creatură, nici mai mult nici mai puțin decât o gazdă. Ne putem referi la ea cu numele de Gazdă. Așa că, doar luând În considerare această noțiune, Încep să mă Întreb dacă Gazdea Mea mă poate sesiza, iar dacă așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mult nici mai puțin decât o gazdă. Ne putem referi la ea cu numele de Gazdă. Așa că, doar luând În considerare această noțiune, Încep să mă Întreb dacă Gazdea Mea mă poate sesiza, iar dacă așa stau lucrurile, ce crede creatura asta mare despre mine? Fiindcă iată-mă că sunt aici, gândindu-mă că Gazda asta, datorită unei complexități mai mari decât a mea, este probabil un empirist: are convingerea că inteligența se poate deduce numai din comportament, lucru despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu malț ca să-și ceară scuze pentru comportamentul lui șocant din seara trecută. O radem pe toată, apoi curățăm minibarul din camera lui. Mă Împleticesc Înapoi În a mea și mă prăbușesc Într-un somn nimicitor. „... firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu-mi corp. Transpir și dârdâi. Nu-i nici o curvă lângă mine, da coaielemi sunt roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmi recuperez bunurile, chiar dacă sunt evident fericit să am niște prafuri de calitate, În timp ce Confratele Bladesey se mai pișă o dată În aeroportul din Edinburgh, sunt și puțin dezamăgit că Bunty n-a avut ocazia să vadă firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat. Dar mai e destul timp pentru asta. Melancolia de după vacanță Prima zi acasă după vacanță, iar puțoiu ăla de Toal mă cheamă la el În birou. E ceva diferit la bulangiu ăla și-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tâmpite și previzibile. Am un prieten. Arată mult mai bine ca tine, e mai inteligent, mai sensibil, mai puternic și mai tânăr decât tine. Pe piața sexuală nu ești nici măcar cât e Poundstretcher sau Ali Cave față de Jenners. Ești o creatură patetică. Cu siguranță că nu mă atrage Karen sub nici o formă și de nici o culoare, dar tu mă atragi și mai puțin. Îmi provoci repulsie. Cum aș putea să fiu mai clară? Asta nui... asta nui... Păi atunci de undiatâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un loc unde introduc toate lucrurile interesante sau bizare pe care le-am aflat în timp ce navighez pe alte bloguri (să numim asta autoformare necontrolată), este o modalitate de a întâlni alți bloggeri, a căror activitate am admirat-o înainte. Este creatură pe care o văd cum crește alături de băiatul pe care îl iubesc, este problema în perspectiva atunci când șeful meu își va da seama cât de mult am neglijat munca mea pentru că eu sunt un "blogger obsedat...""164. Weblog-urile sunt, poate
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
să o cunoaștem cu adevărat, ci cel mult să o bănuim prin mijlocirea semnelor sale. În consecință, avînd în vedere că "nu există nici o cale de a înțelege fiat-ul efectiv în termenii esenței lui Dumnezeu, nu există nici o cale dinspre creaturi către Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:22]. Regăsim, în această observație, actul kenozei, al coborîrii lui Dumnezeu prin creație în spațiul și timpul cosmic, al concretizării în creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a înțelege fiat-ul efectiv în termenii esenței lui Dumnezeu, nu există nici o cale dinspre creaturi către Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:22]. Regăsim, în această observație, actul kenozei, al coborîrii lui Dumnezeu prin creație în spațiul și timpul cosmic, al concretizării în creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu are a sui mai sus la înălțime, la slavă mai mare. El se înalță din cele de jos... din a se pogorî și smeri în făpturile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de ce, pe cele neînțelese de minte, doar credința inimii poate să le asume. Aceasta este rațiunea pentru care vom considera că toate încercările hermeneutice mai sus formulate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune doar să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. * Unei ultime și recapitulative întrebări s-ar cuveni, totuși, să-i mai răspundă exercițiul nostru speculativ: oare abstracta polaritate dintre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
posibilitatea să o facă efectiv, avînd în vedere că evoluția spirituală i-ar fi interzisă prin actul însuși al creației sale de către divinitate. Unde și-ar mai găsi locul ideea de liberă alegere pe care Creatorul însuși a dăruit-o creaturii sale? Și totuși, atare situații pot fi principial gîndite; nu pentru sfera existenței umane, ce-i drept. În schimb, ele pot fi descrise așa cum o fac inițiații pentru lumile eterice ale "ierarhiilor divine", în care răul, de exemplu, poate fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit datoria. 1.2. PREMISELE MINCIUNII: SENSURI ARHETIPALE ALE PĂCATULUI ORIGINAR Urmărind cele cinci momente esențiale ale semiozei descrise de Lasswell, prin raportare la semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea cuplului de actori între care o comunicare devine activă pare a fi condiția sine-qua-non a oricărei semioze; căci, nu putem vorbi de comunicare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vorbi de comunicare reală în absența subiecților ei. Existența dintotdeauna a "Celui Dintîi", a acelui "CINE?" pe care îl simțim pulsînd înapoia tuturor lucrurilor Domnul Dumnezeu a fost succedată, în urma unei cascade de acte creatoare, de apariția "celui din urmă": creatura umană, numită după natura substanțială a genezei sale Adam6. Germenii instaurării puterii cuvîntului în lume sînt deopotrivă responsabili pentru generarea axei "CINE-CUI TRANSMITE?", pe care orice comunicare reală o presupune. Trebuie să remarcăm că apariția omului este asociată așa cum putem
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nimic substanțial", mai întîi (Cuvîntul Creator fiind echivalentul unui cîmp de energie pură, încărcat de semnificațiile unei informații pure), din semnele materiale (substanțial-energetice) deja create, mai apoi. Oricum, o atare "anamneză" pe care Creatorul trebuie să i-o fi îngăduit creaturii încă din clipa facerii sale, îi va descoperi omului că de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi povestit... Urmărind principial desfășurarea relațiilor dintre creator și creatură am putea stabili o direcționare aparent clară a axei de comunicare mincinoasă: Dumnezeu ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
siguranță că Dumnezeu a cunoscut și valorificat așa cum știm noi astăzi acțiunea acestei ades supărătoarelegi. 1.2.5. Înșelătorul înșelat Găsim, în această sintagmă, esența răspunsului explicit formulat la întrebarea: CUI VA SERVI, în cele din urmă, exteriorizarea Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune cel mult să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. 1.3. GREȘEALA PROTOPĂRINȚILOR, MOTIV AL "CĂDERII ÎN MINCIUNĂ" A urmări situația de "comunicare edenică" din pespectiva modelului interogativ
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în afară de mine!" [Ieșirea, 20:3]. În realitate, orice idol pe care omul va încerca să îl construiască pornind de la propria-i cunoaștere, va fi de la bun început marcat de o "mincinoasă subiectivitate", avînd în vedere că, prin însăși natura ei, creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele propriei existențe, spre a o vedea obiectiv "din afară". Aceasta este, de altfel, drama pe care filosofia existențialistă a asociat-o vieții umane: Drama omului, ne spune Albert Camus, este veșnica goană
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără de suport empiric, să le luăm consemnăm în manieră comparativă pe primele nouă [Propp, 1970:30-42]: 1) absența (plecarea de acasă a eroului, înstrăinarea, moartea etc.) poate fi simbolic echivalată cu creația însăși (cu exterioritatea, cu alteritatea lui Dumnezeu în creatură, cu jertfirea); 2) interdicția (eroului i se specifică o poruncă interdictivă) se regăsește în imperativul adresat omului de a nu mînca din fructul cunoașterii; 3) iscodirea (un răufăcător încearcă să afle cum stau lucrurile) echivalează cu intrarea în scenă a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]