4,796 matches
-
a se apropia de zona tabuurilor încercând să ofere explicații științifice, iar pe de altă parte, există tendința scientizării divinației prin diferite împrumuturi. Ambele situații se pot traduce prin descoperirea limitelor cunoașterii științifice și printr-un deficit simbolic și de credibilitate (valabil pentru cei ce se îndeletnicesc cu arta prezicerii). De aici rezultă compilații și amestecuri sincretiste între diferite tipuri de cunoaștere, religii și sisteme de credințe, confuzii impardonabile, goana după diplome, distincții și recunoaștere formală. Cazul Teissier din Franța este
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
antică divinația a avut o influență covârșitoare, care ar putea fi rezumată astfel: 1. Divinația era pentru antici o parte integrantă a religiei; 2. Nu era produsul legendelor și mitologiilor, ci tocmai elementul care a contribuit la supraviețuirea și păstrarea credibilității acestora; 3. Divinația era sursă de inspirație pentru poeți și artiști; 4. Tot divinația era cea care a obligat filosofii să păstreze legătura cu religia; "ținea piept în școlile de filosofie îndrăznelii de a cumpăni liber"38; 5. Prin simplificarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prăvilarii. În general, aceștia erau printre puținii cunoscători de carte din comunitățile rurale, fapt ce contribuia la menținerea unui statut privilegiat. Odată cu alfabetizarea și cu pătrunderea cărții în mediile rurale, vechii cunoscători ai slovei și-au pierdut din autoritate și credibilitate. Fiind accesibil tuturor, misterul cărții a devenit un fapt cotidian. Unele reprezentări ale cărții (cartea-talisman, cartea vindecătoare, cartea ca mijloc de divinare și aflare a adevărului etc.) au supraviețuit și au fost transferate în special înspre Biserică și slujitorii acesteia
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acorda o importanță semnificativă în politică. Studiile de specialitate au demonstrat superioritatea noilor media față de cele tradiționale în ceea ce privește capacitatea de a influența nivelul de cunoștințe și atitudinea tinerilor 78. În trecut, un candidat într-o campanie electorală nu beneficia de credibilitate dacă nu apela în strategia să de comunicarea la televiziune, astăzi, se poate spune același lucru despre un candidat dacă nu apelează la Internet și new media. Tot mai mulți susțin că rețelele de socializare MySpace, Facebook, YouTube ș.a. vor
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
campaniei electorale în SUA a lui Barack Obama în 2008, generând o implicare fără precedent a tinerilor americani în rezultatul final al votului. Presupune o comunicare deschisă și transparența și, în comparație cu televiziunea, a avut un impact mai mare și o credibilitate sporită în rândul tinerilor față de media tradițională. Eficientă Facebook nu a fost conștientizata și asumată politic ca atare în România până în acest moment. Acest canal de comunicare impune un stil direct, sincer, clar, ori politicianul român folosește un discurs bombastic
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
anti-Geoană. Strategic, faptul ca Mircea Geoana și-a îndreptat tirul atacurilor sale împotriva lui Traian Băsescu la canalele TV de știri, nu a făcut altceva decât să îi lase culoar liber contracandidatului său pentru a ataca în mediul virtual, întărind credibilitatea mesajului anti-moguli al acestuia. Cea mai grea înfrângere a staff-ului electoral al lui Traian Băsescu a fost clonarea paginilor oficiale www.basescu.ro, prin transformarea mesajului de succes "De ce le e frică, nu scapă. Hai la referendum!"82 în
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
ex. Google). Echipele de campanie ale primilor trei candidați, cu șanse reale de a deveni președinți, au exploatat spațiul online prin difuzarea unor mesaje de divertisment pentru a atrage publicul indecis și pentru a ridiculiza adversarul politic, punctând în creșterea credibilității. Atât site-urile negative, cât și materialele video care parodiau un candidat au circulat pe net de la un utilizator la altul, preluate și retransmise de utilizatorii dezinteresați politic. Astfel, au proliferat mesajele online negative, anti-Băsescu, anti-Geoană, anti-Antonescu, popularitatea acestora făcând
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
fost cola ționate cu originalele (o dictare revizuită de autor poate fi considerată un echivalent al unui manuscris autograf); manuscrisele ajunse pînă la noi derivă din originale prin tr-un număr necunoscut de copii inter mediare și au, În consecință, o credibilitate ce poate fi pusă sub semnul Întrebării. Critica de text are rostul de a produce un text cît mai apropiat cu putință de original (constitutio textus). În fiecare caz individual, textul originar se află În tr-una din aceste două situații
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ediție De finibus, Madvig compara critica de text cu un judecător care, aflat În situația de a deter mina ce spusese o persoană uzînd de referirile diverse ale mai multor martori, trebuie nu numai să țină cont de gradul de credibilitate al fiecărei mărturii, ci este silit să decidă cîți dintre martori au auzit direct spusele și cîți le-au preluat de la alții: scopul prim al jude cătorului este să reducă numărul mare de martori la cîțiva, cît mai puțini, dar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pe care le-a putut suferi codicele de-a lungul secolelor. Se ține cont și de caractere și de cerneală, pentru că se poate Întîm pla ca un codice să fi fost copiat de mîini diferite și să nu aibă aceeași credibilitate În toate părțile sale. Nu rareori un codice este datat: fie că apare sau nu menționarea datei, este necesar aportul paleografiei În stabilirea sau confirmarea datei respective. Ca regulă generală, codicele cele mai vechi sînt și cele mai pre țioase
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
bine examenul); nu îl avantajează pe emitent (fiind neutră în raport cu acesta), dar îl dezavantajează pe receptor; spre exemplu, povestea celui care de dragul jocului striga în mod repetat mincinoasa avertizare: "Lupii la oi! Lupii la oi!", s-a soldat, în urma pierderii credibilității, cu decimarea turmei de către lupii care au năvălit cu adevărat; efect neutru asupra emitentului, dar pozitiv asupra beneficiarului; este minciuna de tipul celei prin care doctorul îi ascunde pacientului adevărul bolii, tonificîndu-l psihic; sînt total neutre, întrucît nu mai afectează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărului sînt puse în evidență de Petru Ioan, care decelează următoarele trei tipuri de criterii de validare a adevărului [1987:37-49]: a) sintactice (consistență, demonstrabilitate, reductibilitate, coerență); b) semantice (decidabilitate, interpretare / reprezentare, satisfacere / realizare în model / corespondență); c) pragmatice (consens, credibilitate, acceptabilitate). Este firesc să judecăm că tot ceea nu se poate valida ca adevăr printr-una sau mai multe din metodele mai sus menționate intră în mod firesc în categoria falsului, deci a minciunii 27. O dată mai mult, avem prilejul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
religie ca fiind "minciuna sfîntă", inventată de preoți și filosofi cu scopul de a amăgi omenirea și a avea posibilitatea, în acest fel, să ia în mînă "frîiele", conducînd-o în direcția care le-ar fi convenit și cîștigînd "putere, autoritate, credibilitate necondiționată" (Nietzsche 1968a:89-90; cf. Kaufmann 1950:265-266). Atacul lui Nietzsche era la adresa tuturor religiilor, în general, sau cel puțin la adresa religiilor care susțineau existența unui dumnezeu care "pedepsește și recompensează". El menționează hinduismul și alte religii de pe glob, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altul care n-ar avea obiceiul de a spune adevărul. Însă, dacă un mincinos se bazează prea mult pe presupunerea că va fi crezut, și se străduiește mai puțin să-și mențină reputația de persoană sinceră, își va pierde repede credibilitatea și nu va mai reuși să ducă de nas pe nimeni. "Călătoria gratuită" se va încheia. Acest lucru i se poate întîmpla foarte ușor și guvernului, deoarece linia de separație între cele două atribuții ale sale e posibil să se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stare să fie sinceri în privința unei rețete de tort, cum li s-ar putea cere să spună adevărul despre ceea ce se întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați în vileag de un tort, dacă nu cumva își pierduseră deja credibilitatea prin felul în care televiziunea a mușamalizat informațiile asupra mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în politica lor: nu că oamenii puși în funcții importante mint
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a făcut-o. Într-adevăr, cel care l-a urmat în postul de purtător de cuvînt al Casei Albe, Marlin Fitzwater, pare a fi spus că editarea cărții lui Speakes, Declarații oficiale (1989) a contribuit și mai mult la scăderea credibilității politicienilor (Cannon 1988). A cere politicienilor să vorbească ei înșiși ar putea fi totuși o încercare zadarnică de a da ceasul înapoi pînă la momentul în care partidele politice nu deveniseră încă principalii clienți ai agențiilor publicitare. Pentru că, după cum observă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui scris în activitățile din interiorul tribunalelor, Tallis (1988:174) notează că: Este probabil mai ușor să minți în scris (cînd poți să pui la punct credibilitatea și plauzibilitatea mesajului) și să prepari cu calm ceea ce vrei să transmiți, decît să o faci prin vorbire, adresîndu-te publicului în mod direct. "Prepararea cu calm" poate că există în încăperile avocatului, nu însă și în celulele de detenție sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de datoria lor să elimine complet înșelătoria din orice fel de cercetare științifică. Totuși, mie mi se pare că și în lipsa acestor comitete etice ar fi existat o reducere a frecvenței înșelătoriei experimentale, fie și din încercarea de a restabili credibilitatea inițială necesară oricărei activități științifice. Cu toate acestea, este bine să ne amintim că în 1977, cînd Kintz a publicat rezultatele unui studiu asupra modului în care erau clasificate diferite activități în funcție de acceptabilitatea minciunii, pe primul loc s-au aflat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atins, pe timpul mandatului prezidențial al lui Reagan în Statele Unite. În 1986, Bernard Kalb, secretar de stat adjunct pentru afaceri publice, și-a dat demisia "din cauza îngrijorării pe care i-o provoca impactul programului de dezinformare [împotriva lui Moammar Gadaffi] asupra credibilității Statelor Unite" (Ottaway 1986). Eșecul datorat excesului de minciună a fost absent, probabil, din societatea primitivă umanoidă, după cum susține Carrithers, însă, în epoca istorică, comentatorii tacticilor din arena politică au observat imediat dezavantajele excesului și avantajele modernizării minciunii. Conform lui Diogenes
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie să o faci condus de exigența unei valori ca shibusa, o valoare estetică (și nu numai estetică pentru că valorile japoneze acoperă simultan mai multe domenii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care are în vedere persoana care a făcut sau a susținut un lucru (o idee) blamabil(ă). Astăzi, argumentul ad hominem apare, din perspectiva teoriei argumentării, nuanțat prin două atribute: circumstanțial (se referă la atacarea ideii unei persoane prin atacarea credibilității acesteia) și personal (se referă la discreditarea unei idei prin discreditarea persoanei care o susține). Polemist de carieră, Nicolae Iorga, susținător al argumentării riguroase privind teza în sine, pledează într-un articol celebru și pentru argumentul ad hominem astfel: "Cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cu un ritm accelerat și complex, care a tăbăcit sensibilitatea"146. În fond, puntea explicativă, din unghiul deschis de noi, nu face altceva decât să imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu e mai inocent și mai normal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în înțelesul său prim, antropologic, de atitudine ambivalentă, negatoare în raport cu ceilalți și valorizatoare în raport cu sine, atunci când a fost susținut de voci autorizate. În ipostaza de discurs social și cultural, manifestul este cu atât mai influent cu cât popularitatea și, implicit, credibilitatea emitentului sunt mai mari. Atunci când avem de-a face cu un autor colectiv, manifestul poate deveni un pregnant vector social prin suportul mediatic de care dispune, ponderea celebrității sale fiind proporțională cu impactul la public. Astfel că, în lipsa unei semnături
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare voit polemică"; e un fel de-a vedea lucrurile "în răspăr" și de a miza nu pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]