3,573 matches
-
deci pentru „schimbarea mentalităților”, pentru o „revoluție în suflete”, prin mijloace educative. Numai formarea copiilor în spiritul idealurilor cooperatiste va face ca adulții de mâine să devină niște cooperatori activi, conștienți de posibilitățile și rolul lor social - acesta a fost crezul pedagogilor preocupați de educația cooperatistă a maselor. Bibliografietc "Bibliografie" Anzieu, Didier, Martin, J. Yves, 1969, La dynamique des groupes restreints, PUF, Paris. Bârsănescu, Ștefan, 1983, Medalioane, Editura Junimea, Iași. Cardaș, A., 1942, „Cooperația agricolă hotărâtoare pentru ridicarea materială și morală
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a discredita asemenea activități. Condiția reușitei, credea acest neobosit activist cultural, este ca „fruntașii căminelor culturale să nu aibă preferințe politice”. Astfel, dacă o acțiune culturală ar căpăta „o anumită coloratură politică, sorțul său de izbândă finală este pierdut”. Acest crez al angajării doar în slujba satului, și nu al partidelor l-a călăuzit pe conducătorul mișcării de la Ungureni tot timpul. El chema îndeosebi pe intelectualii satului „la luptă” cu neștiința, făgăduindu-le „cea mai deplină mulțumire sufletească și satisfacțiune”. Înființat
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un „melc prefăcut” (II, 232). Îi blamează pe toți cei care trișează și își denunță, la rându-i, impostura. Față de vremea febrei și a nebuniei, acum se întemeiază prin absență, căci impostura este imposibilitatea de a se identifica cu un crez și, prin urmare, este și iluzia propriei prezențe. Cât despre sensul defavorabil al imposturii, de care e acuzat, Cioran mărturisește într-un loc: „Dacă n-aș crede în autenticitatea obsesiilor mele, m-aș socoti cel mai mare impostor din câți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în lucruri” (I, 252). Astfel, când nu ajunge la convingerea Ă ultimă soluție în cădere Ă că există un sens și un privilegiu în abandon, Cioran trăiește cu nostalgia faptei și îi invidiază pe cei care se identifică cu un crez. „Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde” (II, 38). Mai mult, știe că tot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și într-atât frenezia mea îmi dădea încredere în mine” (III, 124). Așadar, Cioran își descoperă, cu aceeași intensitate și în momente atât de apropiate unele de altele, fondul activist și deopotrivă steril. În alt loc, cu trimitere explicită la crezurile tinereții, dar și la postura de ins care se manifestă în istorie, afirmă: „Nimic nu valorează cât meditația, care e forma supremă a răgazului. Timpul vid al meditației este, la drept vorbind, singurul timp plin. Roșesc pentru tot ce am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
strivit de povara neîmplinirilor mele” (I, 176). Așa încât, disputat de chemări opuse, Cioran se interoghează din nou asupra propriei identități. E convins la un moment dat că trăiește la marginea speciei. În loc să se bucure, căci este ceea ce visează, reclamă un crez: „Nu numai că duc o existență marginală, dar sunt marginal și ca om. Trăiesc la periferia speciei și nu știu nici cui, nici la ce să mă afiliez” (III, 19). Altundeva, se consideră „un «gânditor» al umilinței” (III, 15). Așa ceva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să existe, sînt alienați, fie ca cei străini pe meleaguri de noapte, aruncați fără copilărie și fără memorie, fie alienați ca cei mintali a căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență, se ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se readucă aminte că vorbele negative pot avea un efect devastator asupra reputației dumneavoastră. Vă poate lua ani să construiți o reputație bună, dar aceasta poate fi năruită printr-un singur comentariu sau împrejurare nepotrivită. +++ +++ TEMĂ Ați putea adopta acest crez: „Dacă nu puteți spune nimic pozitiv despre compania dumneavoastră, mai bine nu spuneți nimic”. Fiecare angajat trebuie să fie învățat să acționeze ca un microfon, atât în interiorul, cât și în exteriorul companiei, pentru a alerta conducerea când aude comentarii nepotrivite
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în spațiul cosmic al aștrilor cerești: "Șoimanul de soare / E puternic mare, / Umblă să se-nsoare, / Vremea i-a venit / De căsătorit / Și el că mi-și umblă, / Crez, de nouă ani, / Crez, pe nouă cai. / Patru a oborât, / Cinci a ciumpăvit / Și el m-a găsit / Potrivnică-n lume, / Să se potrivească, / Să se nemerească. / Papuc din picior, / Ineluș din deșt. / Și el s-a lăsat. / La nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în spațiul cosmic al aștrilor cerești: "Șoimanul de soare / E puternic mare, / Umblă să se-nsoare, / Vremea i-a venit / De căsătorit / Și el că mi-și umblă, / Crez, de nouă ani, / Crez, pe nouă cai. / Patru a oborât, / Cinci a ciumpăvit / Și el m-a găsit / Potrivnică-n lume, / Să se potrivească, / Să se nemerească. / Papuc din picior, / Ineluș din deșt. / Și el s-a lăsat. / La nouă argele / Este-o argelușă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la evenimentele de acolo și să strig și eu alături de bucureșteni: “Libertate te iubim, ori invingem ori murim!” Zilele următoare au fost poate cele mai uluitoare din viața mea. L-am văzut și auzit pe Victor Rebenciuc la televizor spunând “Crezul”. Nu mai crezusem că voi trăi să aud la televizor această minunată rugăciune pe care o murmuram în copilărie la biserică. Au urmat colindele din Ajunul Crăciunului, colinde pe care unii dintre noi le cântam în fiecare an dar nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un întreg arsenal de sentimente supreme: bine, adevăr, rațiune, echilibru, speranță și credință în biruințele omului. Eugen Jebeleanu aduce în poezie o anumită consecvență de crez, o anume limpezime și accesibilitate, întotdeauna cu semnificații politico-sociale și general umane, într-o formulă spirituală proprie, concretizată parcă într-un cântec continuu, care curge inepuizabil, depășind impasurile. Așa se explică tehnica versului liber, dezlănțuit într-o imagistică în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o singurătate de fum". Cel de-al doilea poem aduce aceeași atmosferă cețoasă, aceeași neputință, lirismul și emoția se susțin prin ideea firească din care înțelegem că nu putem aștepta cu ușurință sfârșitul unui gest, al unei iubiri, al unui crez ce-a însemnat pentru noi sensul existenței la un moment dat! Lumina de odinioară va sta " Într-o imagine încremenită într-o mare neputință de-a mai însemna ceva risipindu-se-n fum". Volumul pare a menține poezia la uneltele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni intelectualiste, indiferent dacă motivele, pretextele țin de tradiție, de poezia satului, sau se sprijină pe idei încorsetate într-un sistem imagistic mai complicat. Le rămâne comun crezul umanist, peisajul românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi. Există aici o "artă" creată parcă în întregime în umbra marilor personalități interbelice, sau chiar a contemporanilor, în filiația ideilor acestora și în tonul lor poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui M. R. Paraschivescu care în 1935, răspunzând unei anchete pe tema "De ce scrieți" a revistei "Facla", mărturisea: "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ametistele cele mai fine. O materie în fierbere, de foarte puține ori distilată, dar expansivă și grandioasă, ea caută să se pătrundă de cele mai acute probleme ale omului, de marile mituri ale acestuia"2. "Fântâna somnambulă" debutează cu un crez de viață efervescentă, o viață a începuturilor ("Râu"). Viața astfel simbolizată presupune tumult sufletesc exteriorizat în crispări dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar al existenței. (Mira Iosif) Florin Zamfirescu Woyzeck și Irina Mazanitis Marie ...Potrivit crezului artistic al lui Alexa Visarion, reprezentația ne propune un spectacol și un teatru "de stare", în care actorilor li se cere un continuu efort de concentrare nervoasă, depășind ca sarcină artistică parametrii interpretării tradiționale a "rolului". Meritul spectacolului este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să se elibereze împărtășindu-ne crezul care l-a condus continuu într-o carieră de excepție, pe scenele teatrelor și pe marile ecrane: "Suntem singurii stăpâni pe viețile noastre. Suntem liberi. Nimeni nu ne poate împiedica să gândim și să clădim ce mintea noastră ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Manole și n-a reușit niciodată (deci filmul unei proprii povești de viață), mai mult și altceva decât o răzbunare pentru această nedorită stare de fapt, este o profesiune de credință a regizorului Alexa Visarion, o mărturie a propriului său crez artistic. Personajele principale ale filmului sunt, așadar, un regizor de film, trecut de vârstele primelor tinereți, și o fată fără nume (care refuză tot timpul să-și mărturisească numele), revenită în țară după experiențe, se pare, nereușite prin țări străine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mari de actorie, sigur în vârful ierarhiei mondiale, și pot să spun că actorii români nu sunt mai prejos decât aceștia, că actori mari sunt marii actori peste tot și ei nu fac altceva, oriunde s-ar afla decât săfie crez unei tainice misiuni de a împărtăși celorlalți prin viața lor gânduri, sentimente, stări. Totul e să-i folosim și să-i înnobilăm pentru misiunile mari. Să nu linșăm talentul prin prostie și indiferență. Talentul Dumnezeule ce comoară! Actorii americani sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă încrederea în eficacitatea științei asociată crezului republican și exigenței de solidaritate. Ei amintesc în această privință de "promotorul dezvoltării intectuale", Henri Laugier, primul director al CNRS, considerat ca cel care a creat o punte între anii treizeci și anii cincizeci, urmărind obiectivele fixate de Jean Perrin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ale regelui ciupercă de a o opri pe Enigel din drumul ei spre o existență solară se cristalizează ca tentații ale trăirii instinctuale, în somn fraged și răcoare, generând conflictul psihologic. Monologul lui Enigel evidențiază însă depășirea termenilor conflictuali, exprimând crezul omului superior care triumfă asupra limitelor sale afective și biologice, alegând calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu fuga lor la București, dar este urmată de împăcarea cu familia. În al doilea rând, între Ilie, apărătorul unor valori existențiale specifice lumii țărănești tradiționale, și fiul său cel mic se accentuează un conflict de idei, generat de noul crez politic al lui Niculae. Simbolic însă, când „o istorie frauduloasă“ invadează viețile oamenilor, pierduta unitate a familiei se reface și fiii redescoperă valorile tatălui și frumusețea lăuntrică a bătrânului țăran. Nu întâmplător, în visul lui Niculae (la un an după
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]