3,585 matches
-
atracției remunerației imediate, care se află în inima culturii consumiste moderne, dezvoltându-se în afara criteriilor estetice, critice și comerciale ale culturii înalte, dar beneficiind întotdeauna de succes la publicul tânăr, "conferind o caricatură stridentă, brută, exagerată și absurdă a Americii, croită pe gustul celor tineri, o oglindă deformatoare a vieții nu așa cum a fost sau ar fi trebuit să fie, ci așa cum vor tinerii să o vadă", cei implicați în această formă de expresie artistică prevăzând cursul culturii de masă, "devenită
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu alternativă la acesta, afirmă Robert Segal, Theorizing about Myth, p. 137. Ilustrativ, Gilbert Durand vorbea de Gaston Bachelard ca de cel care "își dădea seama cu toată stupoarea unui universitar educat în seraiul pozitivist că rațiunea științifică, Știința, își croia adevărurile în ordinea imensă a viselor și a conștiinței poetice". Figuri mitice și chipuri ale operei, p. 12. 267 Lucian Boia, Două secole de mitologie națională, p. 11. Cel mai eficient proiect de acest tip pare să fi fost cel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cum ar fi fost dacă", inutile în cazul studiului istoric, se înmulțesc și pe alocuri suscită chiar mai mult interes decât analizele istorice propriu-zise. Oricum, putem vorbi de un adevărat cult închinat lui de către Discovery Channel. De asemenea, s-au croit narative de acest calibru și în jurul conflictului din Viet-Nam, care a dat naștere unei categorii identitare americane aparte, "veteranul", care, mai mult chiar decât eroii celui de-al Doilea Război Mondial, a penetrat angoasele identitare (dar și economice și politice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur cuvânt, și-l lăsă liber să plece. Pădurarul, fără îndoială
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiecare clipă a vieții lor, Minette le fusese alături. Când se întorceau de la școală, o găseau în bucătărie, înconjurată de parfumul pâinii și biscuiților proaspăt copți; mulțumită abilității ei de a copia orice model de rochie și de a-l croi la mașina ei de cusut, fetele erau întotdeauna îmbrăcate la modă; ori de câte ori vreuna din ele era mâhnită sau suferea din cauza cuiva, femeia reușea să o consoleze sărutând-o și îmbrățișând-o. Era o ființă caldă și iubitoare, iar pentru ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Max Christie așa cum o făcuse Nieve. Desigur, toate lucrurile îi mergeau ca unse lui Nieve; Darcey nu era la curent cu această situație, ea fiind în Irlanda și confruntându-se cu ravagiile plecării lui Martin. Cât timp Nieve își croia frumușel drumul în lumea afacerilor, ea se străduia să-și convingă mama că viața nu se încheia aici doar pentru că Martin plecase. La început fusese tare greu. Minette fusese amărâtă la culme de infidelitatea lui Martin și șocată pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să simtă că și compania era solidă - însă cameramanul focaliză imaginea pe ușa imobilului, unde Mike Horgan era scos cu forța în jos pe scările de granit și prin piațetă spre mașina de poliție. —Dumnezeule! exclamă ea. Murphy Lewidge își croi drum prin mulțimea de invitați ca să ajungă lângă ea. Ce naiba se întâmplă? întrebă el. —Ennco, zise Nieve. Avem probleme. Privi în jurul ei la oameni. Are cineva un telefon mobil? —Poftim. Darcey îi înmână Motorola ei, iar Nieve tastă repede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru concursul de cultură generală? Ea chicoti: —Neil Lomond? —Mai lasă-mă! exclamă el pe un ton prietenos. Totuși... Cercetă scrutător mulțimea de oameni. Poate că e un înlocuitor bun. Darcey urmări privirea lui John și îl văzu pe Neil croindu-și drum prin mulțime. Bună, zise el. Îmi cer scuze pentru întârziere. Am avut câteva lucruri de făcut la birou. Nici o problemă, răspunse ea. Mă bucur să te văd. Pot să-ți ofer ceva de băut? — Nu e nevoie, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tocuri înalte mișcă lasciv șoldurile clipește din gene prelungi câteodată dă cu noi de pământ ne ia de guler ne ridică scutură praful de pe haine (dacă este binedispusă) și salută cu un deget la tâmplă de multe ori viața e croită prost (mâneci scurte pantaloni prea lungi) ca și cum un croitor misterios se grăbește să o arunce pe noi fără probă dar viața este frumoasă totuși chiar și atunci când are tivul desfăcut 14 mai 2011 Suflete lăsate de izbeliște încă mai cred
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în întâmpinarea ei?! Nu înțeleg de ce te-ai mai întrebat cu atâta nevinovăție, știai că vei ieși încă de cum ai văzut-o intrând în curte, ai ajuns-o la poartă, Bună seara! Îi simt parfumul necunoscut mie, nici taiorul bine croit în culori de, nu i-l recunosc, Oh, Theo! Ce mai faci? în schimb cutia veche a viorii din lemn de vișin cu culoarea dusă pe alocuri e aceeași, mi-amintesc cum păstra în interiorul cutiei lângă arcuș un portret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai știu câte părți de roșu câte părți de apă de var, băieții se hârjonesc tot timpul și nu pot fi atent din cauza lor, cine să le țină minte pe toate, de aceea trebuie să scriu, m-a și croit meșterul cu două palme după ceafă, dar n-am fost eu de vină ci, și mai scrie el, M-a trimis azi meșterul la târg, la negustori, să cumpăr niște vopsele, mi-a făcut o listă și mi-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era mai în vârstă, iar fața lui era acoperită de o barbă și un păr încurcat, ca și cum l-ar fi scărmănat o armată de pisici sălbatice. Purta o cămașă care fusese odată albă și un costum de dineu care fusese croit pe un om mult mai scund. Prin comparație, Boo părea aproape normal. —Scuze! Ashling, acesta este JohnJohn, spuse el arătând către cel mai tânăr. Și acesta este Hairy Dave. Prieteni, ea este Ashling, o ființă umană decentă care îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clasa sunt luminoase și spațioase. La început, când am pășit pentru prima dată în această școală, mi s-a părut imensă și am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă, învăț să mă port și îmi fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani și zi de zi ne jucăm pe covorul verde al ierbii din livadă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu recunoscut. Figura n-a ținut. Am auzit „Buck-kee!“ și „Blei-cher!“, apoi au încercat să mă înhațe. Mi-au rupt buzunarul de la geacă și mi-am croit cu greu drum până înăuntru. Holul de la intrare era înțesat de polițiști din tura de zi, care plecau pe teren. Am văzut o ușă deschizându-se spre o sală în plină forfotă. De-a lungul peretelui erau aliniate paturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fată? — Mda. Am pus mâna pe el cu ajutorul celor de la Circulație și a venit cu noi fără mare tam-tam. Vrei să facem un mic pariu? Vinovat sau nevinovat? Alege tu. Simt că azi îs norocos. Am ignorat oferta, mi-am croit drum încetul cu încetul până la geamul-oglindă și m-am uitat în camera de interogatoriu. Millard era așezat la o masă uzată din lemn, iar vizavi de el stătea un bărbat arătos, cu o chică și deasă, de culoarea morcovului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-m-aș! Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de o hărmălaie asurzitoare. M-am ridicat pe vârfuri, uitându-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am croit cu greu drum printre dansatoarele din schimbul următor, care unduiau spre bar, ca să ajung la el. Și iată-mă într-o companie aleasă de semigrei, înghesuit între Gus Lesnevich și Billy Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
reveni în hohote dureroase: — O să-l prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spații fiind În preajma tomberoanelor masive ale municipalității, legate În perechi, fiecare din ele Îndeajuns de Încăpător Încât să depoziteze gunoiul a șase case timp de o săptămână. Ploaia fără sfârșit lovea cu zgomot capota mașinii de poliție, În timp ce Watson Își croia drum Înjurând către imobilul respectiv, căutând un loc de parcare. Logan privea pentru a treia oară cum clădirea dispărea din câmpul său vizual, Încercând să ignore Înjurăturile mormăite ale lui Watson. Clădirea de la numărul 17 nu era cu nimic diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răspuns, spuse bărbatul, strângând la piept mapa de piele. Poștașul refuză să livreze scrisorile aici și, În rest, naiba știe. Într-adevăr, spuse și Logan. Asta explica de ce nu primiseră vreodată răspuns. Întorcându-i spatele agentului „vărsător“, Începu să-și croiască drum prin junglă. Hai să vedem dacă e cineva Înăuntru. În mod deloc suprinzător, cel de la consiliu Îl lăsă În față. Clădirea principală a fermei fusese În trecut foarte bine Întreținută. Erau stropi mici de vopsea albă pe cărămida fărămicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]