4,693 matches
-
Își strânseră În liniște sculele și plecară tiptil. Cele două fete n-aveau cu ce ajunge la ora aia la ele În sat. Ieșiră să ia aer În curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un soldat mai curajos și care trecea drept foarte priceput la femei le ieși În cale. „Ce faceți, fă, pe-aicea?” „Ne plimbăm, ce să facem?” „Aha” - păru că se dumirește Îndrăznețul. De emoție, simțea cum aburii beției i se risipeau și Împreună cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că se arătase curajos În lupta cu jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Shojumaru. Vă rog să priviți felul cum e îmbrăcat acest copil. Pleacă de aici pentru a lupta în campania din Harima, alături de Kanbei. Este hotărât să se distingă în bătălie, cu nimic mai prejos decât tatăl său, gata, în chip curajos, să lase totul în seama destinului. — Cum? Vrea să plece pe câmpul de luptă? — Kanbei este un războinic vestit, iar Shojumaru e fiul lui. Rugămintea mea este să-l încurajați în prima lui campanie. Ar fi o mare binecuvântare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Uno Uemon îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare de capitulare. Am rezistat timp de doi ani și am făcut tot ceea ce puteam ca războinici. Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar fi moartea câtorva mii de luptători curajoși și loiali și a membrilor familiei mele. Mă rog pentru vasalii mei și sper că le veți arăta milă. Hideyoshi încuviință această cerere bărbătească și acceptă capitularea Castelului Miki. OAMENII LUI DUMNEZEU Deși Hideyoshi și Nobunaga erau postați la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Europa și cu Sfinția Sa Papa și i-a convins să invite o misiune din Japonia. Cel mai vârstnic dintre cei aleși pentru misiune are șaisprezece ani. Și înșiră numele băieților. Aproape toți erau fiii unor mari clanuri din Kyushu. — Foarte curajos din partea lor. Nobunaga se bucura sincer că o misiune de tineri, al cărei cel mai vârstnic membru avea doar șaisprezece ani, călătorea în îndepărtata Europă. În sinea lui, își spunea că ar fi fost bine să-i întâlnească și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu admirație, la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
interne - ficatul, inima, splina, plămânii și rinichii - se manifestă în cele cinci aspirații, cele cinci energii și cele cinci sunete. De exemplu, dacă este bolnav ficatul, vărsați lacrimi din belșug; dacă inima e vătămată, sunteți asediat de temeri, oricât de curajos ați fi în mod normal; dacă suferă splina, vă înfuriați ușor; dacă plămânii funcționează incorect, mintea vă e tulburată și nu aveți forța psihică de a înțelege de ce. Iar dacă vi s-au slăbit rinichii, aveți oscilații puternice ale stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care primiseră liber dormiseră adânc în arșița nopții de vară. Acum, poate rușinați să intre cu întârziere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe moarte și umplea cerul cu miros de sânge. Unitatea lui Nobunaga era respectată ca fiind cea mai puternică dintre diviziile armatei lui Hideyoshi, iar acum era întărită cu trei mii de oameni sub comanda lui Niwa Nagahide. Oricât de curajoși și însuflețiți erau ostașii lui Dengo, nu puteau răzbate prin linia inamică. Dengo era rănit în șase locuri. În sfârșit, după ce se luptase și se învârtise atât de mult pe calul său, începu să-și piardă cunoștința. Deodată, din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de bastioane începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când părea iminentă o bătălie decisivă, putea fi socotită fie inconștientă fie curajoasă. L-ar fi putut costa ușor pierderea întregului război. Dar Hideyoshi era dispus să-și asume acest risc, în scopul de a-și strânge relațiile cu locuitorii provinciei. Stilul de luptă al lui Nobunaga fusese caracterizat prin forță irezistibilă; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi fost demascată. — Cum o fi reușit să afle? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca niște plângeri. Acum, când complotul fusese descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwa își uniseră forțele cu batalionul lui Kuwayama și, împreună, întăreau apărarea la Shizugatake. Acest lucru nu făcu decât să toarne ulei pe focul nerăbdării lui Genba de a ataca. O asemenea veste îl făcea pe un general cu adevărat curajos să dorească lupta cu atât mai mult. — Va fi interesant. Genba dădu la o parte pânza cortului și ieși. Privind peste verdeața proaspătă a munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi distins prin curaj și ar fi fost înzestrat cu acel simț care să poată percepe mersul timpurilor - n-ar fi suferit o asemenea prăbușire în final. În comparație cu Nobuo, care era de o prostie credulă, Nobutaka era o idee mai curajos. Dar nici el nu era mai mult decât un fanfaron incapabil. În acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țărani. L-am mai întrebat și de ce își petrece zilele în captivitate, așteptând să fie decapitat, în loc de a se sinucide. Și ce-a spus? M-a întrebat dacă eu cred căseppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Samurai, după care, a spus că el e de altă părere: consideră că un războinic trebuie să-și dea toată silința pentru a supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
banii ăștia pe un cal și să mergi pe lângă cei trei oameni. — Și spre ce destinație? — Nu întreba. Am înțeles. — Dacă totul reușește conform planului, am să te înaintez la rangul de samurai. — Vă mulțumesc, stăpâne. Sanzo era un om curajos și neînfricat, dar vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
involuntar, calul. Generalii care călăreau în jurul lui și militarii din apropiere își puseră cu toții mâinile streașină la ochi, privind spre malul opus, dar nimeni nu putu da un răspuns prompt la întrebarea lui Hideyoshi. — Un comandant care acționează atât de curajos contra unei armate de mărimea asta, cu o trupă de nici o mie de oameni, trebuie să fie un om foarte îndrăzneț! Nu-l recunoaște nimeni? Hideyoshi puse întrebarea de mai multe ori, privind, în jur, la oamenii din fața și din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani, aproape în exclusivitate în satul nașterii sale. De pe băncile Școlii Normale din Bârlad trece direct în viața de militar, făcându-și cu prisosință datoria patriotică în vara fierbinte a anului 1917 la Mărășești. Ca proaspăt plutonier T.R., luptă curajos cu subunitatea sa, redresând o situație critică a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în aer liber. Adorau animalele și se simțeau minunat, departe de viața palpitantă a marelui oraș. Situația financiară a lui Richard, fiind una foarte bună, nu duceau lipsă de nimic. La început au cumpărat un ponei pentru Soleil. Fetița era curajoasă și a învățat repede să călărească. Alături de Ford, câinele lor credincios, hoinărea pe dealuri până-n foșnetul pădurii, până la lacul în ale cărui ape de cristal se scăldau toți trei făcând mare tărăboi. Apoi i-au dăruit-o pe Hera. De ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
poporul evreu a susținut într-adevăr venirea lui Mesia, când unul din poporul lor a condus lupta împotriva imperiului roman și chiar a reușit, pentru o bucată de vreme, să-i alunge pe cotropitorii romani. Este normal, că micul dar curajosul popor evreu, nu a putut face față unei intervenții romane masive, dar istoria acelui Mesia, a rămas în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători a lumii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu au înțeles nimic, nici unul.„ Dar mi-e îmi place matematica”, gândesc. Și mă revăd elevă, la generală, cu două degete veșnic ridicate pentru a salva copiii cu urechile-nroșite și perciunii smulși de câte un profesor prea zelos: -Ești o curajoasă, îmi spun cu toții. Niciunul din noi nu a îndrăznit să spună asta. Nici noi nu am înțeles nimic...nimic...Povestea mea a circulat mult timp, în liceu. Dar ceea ce m-a bucurat a fost faptul că severa și distinsa mea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe chipul lui Josephine, a spus că bea o sticlă de votcă pe săptămână și în final a recunoscut că era vorba de o jumătate de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și orice fel de cocaină îi cădea în mână. Cocaină, m-am gândit eu șocată. El? Uitându-te la Neil nici nu-ți puteai închipui c-ar ști ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să-i spun lui Chris așa ceva. Sinceritatea era un lux pe care nu mi-l puteam permite. în schimb, mi-am croit durerea după cum îmi convenea mie, în speranța de a-l face pe Chris să mă placă. Eroinele curajoase rămân demne, deși au fost lovite de minciunile crude ale foștilor iubiți. Ceva în genul ăsta. — Ce anume a spus Luke? m-a întrebat Chris. —Sunt așa de ghinionistă, am răspuns eu ocolind întrebarea. O nouă recoltă de lacrimi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai căsătorit niciodată? a repetat Josephine întrebarea pe care i-o pusese și vineri. John Joe era uluit. Ca și cum nu ar fi avut nici cea mai vagă idee. — Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-a lăsat mâinile să cadă pe lângă corp într-un gest neputincios. Presupun că da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
preț de câteva secunde mi-am permis să mă prefac că trăiesc într-o lume perfectă, iar Chris era prietenul meu. Asta mi-a adus aminte de o epocă din trecut, o epocă mult mai inocentă, în care cel mai curajos gest al prietenului unei fete era acela de a te cuprinde cu brațul și - dacă aveai noroc - să te sărute. Decorul impus de la Cloisters era dulce și romantic. Nu mă frustra. Mai curând, mă emoționa. Simțeam bătăile inimii lui Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]