3,132 matches
-
tezaure. Amintim fragmente ceramice din epoca bronzului și prima vârstă a fierului, descoperite pe terenul din apropierea bisericii ortodoxe. S-a descoperit întâmplător în 1869, într-un ogor, de către un țăran, un tezaur format din 200 piese, din care 198 monede dacice schyphate, încadrate de arheologi în grupa III-a monedelor dacice "tip Petelea", precum și două tetradrahme ale Macedoniei Prima. Monedele din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
a fierului, descoperite pe terenul din apropierea bisericii ortodoxe. S-a descoperit întâmplător în 1869, într-un ogor, de către un țăran, un tezaur format din 200 piese, din care 198 monede dacice schyphate, încadrate de arheologi în grupa III-a monedelor dacice "tip Petelea", precum și două tetradrahme ale Macedoniei Prima. Monedele din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană de argint din vremea împăratului Comodus
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
formând satul "Cetățeni". În comuna Cetățeni se află schitul Negru-Vodă (secolele al XIV-lea-al XIX-lea), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu alcătuit din biserica rupestră, ruinele chiliilor rupestre și incinta. Pe lângă aceasta, ansamblul fortificațiilor și așezărilor dacice și medievale, aflate pe platoul de pe malul stâng al Dâmboviței în zona satului Valea Cetățuia, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul „Cetățuia” este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinzând o fortificație și o așezare dacică (perioada
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
așezărilor dacice și medievale, aflate pe platoul de pe malul stâng al Dâmboviței în zona satului Valea Cetățuia, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul „Cetățuia” este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinzând o fortificație și o așezare dacică (perioada Latène), o așezare medievală, o fortificație, ruinele unor biserici și un cimitir, acestea patru din urmă datând din secolele al XIII-lea-al XIV-lea. În plus, cinci cruci de piatră aflate pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
construit prima școală care încă mai există și astăzi. În urmă săpăturilor întreprinse pe teritoriul fostei comune Golești, s-au găsit fragmente de lemn carbonizat, ceramică Gumelnița (ce datează de pește 2500 de ani), precum și fragmente de sticlă și ceramică dacica și romanica. În prezent, exemplare din aceste descoperiri se găsesc în satul Golești, la Muzeul de Etnografie și Istorie, colecția Profesor Dan Dimulescu. În sat nu există biserică, dar locuitorii merg la bisericile din satele vecine. Majoritatea populației este ortodoxă
Poienița, Argeș () [Corola-website/Science/300639_a_301968]
-
în Câmpia Română. Geto - dacii au populat intens această câmpie , lucru ce este argumentat de izvoarele istorice , aici constituindu-se una dintre cele mai importante uniuni de triburi , condusă de Dromichete . Săpăturile arheologice au scos la iveală o mare cetate dacică în Câmpia Română la Popești de Argeș , la o distanță de aproximativ 8 Km de localitatea aflată în studiu. Cetatea s-a numit Argedava și a fost , cel mai probabil , una dintre reședințele regelui dac Burebista . În cadrul teritoriului aflat în
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
de Pământ, Râpa Dadelor, s.a.) s-au găsit unelte și arme din piatră: ciocan de piatră cioplită, fragment dintr-un ciocan de piatră lustruită, bolas, fusaiole, etc. Acestea se află în prezent în Muzeul Satului Stroești - Argeș. Mărturiile din perioada dacică sunt bogate: Pe Valea Ciorii din Telman prof. Ion Nania a descoperit ceramică dacică. Arheologul Eugen Comșa a fost uimit de așezarea stranie a poienii numită Ogrezele. Pe ambii versanți ai râului Vâlsan sunt amenajate asemenea poieni stranii, adevărate platforme
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de piatră cioplită, fragment dintr-un ciocan de piatră lustruită, bolas, fusaiole, etc. Acestea se află în prezent în Muzeul Satului Stroești - Argeș. Mărturiile din perioada dacică sunt bogate: Pe Valea Ciorii din Telman prof. Ion Nania a descoperit ceramică dacică. Arheologul Eugen Comșa a fost uimit de așezarea stranie a poienii numită Ogrezele. Pe ambii versanți ai râului Vâlsan sunt amenajate asemenea poieni stranii, adevărate platforme pentru amplasarea locuințelor, identice cu cele de la Blidaru, Sarmizegetusa, Fețele Albe, etc. Aceste terase
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
acestea au fost amenajate de oamenii de demult și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
fără a cauza vreo leziune postmortem (Oltean, 2007; Olărescu, 2008). În acest context, documentul de mai sus se constituie într-un redutabil argument al vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri dar și a faptului că obiceiurile și credințele dacice erau cunoscute și aplicate în cazuri de forță majoră, atunci când celelalte metode de apărare se dovedeau ineficace (Olărescu, 2008). În prezent, în acest sat funcționează următoarele instituții: Biserica Primul preot din istoria bisericii satului „popa Vasilie din Stroești” este menționat
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
imediat învecinate s-au descoperit așezări neolitice aparținând culturii Starĉevo-Criș (la Verșești, Onești, Oituz), culturii Cucuteni (Băsești, Florești, Leontinești, Marginea, Scorțeni) sau culturii Monteoru (Ardeoani, Moinești, Florești). În Lucăcești - Moinești s-a descoperit, în zona numită La Cetățuia, o cetățuie dacică, situată la 698 m altitudine, din civilizația Lathène, perioada târzie (150 î.Hr. - 106 d.Hr.). Mai aproape de Enăchești, la Ardeoani s-au descoperit 1 (un) denar din vremea împăratului Marcus Antonius și 95 denari imperiali de la Vespasian la Septimius Severus
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
urme ale așezărilor omenești din acea perioadă în peste 50 de sate din Țara Hațegului, fiind nominalizate satul Livadia și localitățile din apropiere Baru, Pui, Ponor și Râu Bărbat. Cercetările arheologice și istorice au găsit vestigii ale civilizației din epoca dacică, urme ale confruntărilor militare daco-romane și a stăpânirii romane în Dacia (5a). Istoricul Radu Popa în lucrările sale “Cetățile din Țara Hațegului (1972) și “Începuturile Evului Mediu românesc în Țara Hațegului (1988) a făcut o descriere detailată a războaielor românilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
împotriva dacilor lui Decebal, făcându-se referiri la operațiile militare ale legiunilor romane - venite peste Munții Carpați și pe Valea Jiului - în atacul îndreptat spre cetatea dacilor, conduși de Decebal, pornit din valea râului Strei peste culmile dealurilor pâna la Sarmizegetusa dacică. Lucrările prezentate fac o investigatie asupra cetăților din zona operațiilor militare, analizând elementele specifice legate de perioada istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, - pe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
(nume complet: Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala provinciei romane Dacia. Situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii 108-110. Conform unui
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
străzi principale amintite mai sus. Dacă în interior se aflau clădirile administrative și religioase, în afară însă se aflau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și particulare precum și cimtirele. Numele complet al orașului era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. La scurt timp de la întemeiere, are loc o răscoală a sarmaților în 117-118 d.C. Ea a fost înăbușită cu cruzime de Quintus Marcius Turbo, trimis de împăratul Hadrian, și care era un militar specializat în astfel de acțiuni de
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Sarmatice - devenit salmastru ca urmare a reducerii comunicării cu Bazinul Mediteraneean, s-a retras treptat spre Paratethysul Oriental, în timp ce bazinele din Paratethysul de Vest și Central s-au colmatat pe rând în Pliocen (ultima zonă colmatată fiind cea a Bazinului Dacic). Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
Archiud (în dialectul săsesc "Ergetten, Arkedn", în , în ) este un sat în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 710 locuitori. Așezare rurală dacica, depistată prin sondaje arheologice în 1961 și 1964. Este vorba de gropi de provizii și bordeie, în care s-au găsit și fragmente de vase modelate cu mâna, datate din sec. III i.C. Prima atestare documentara este din anul
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
de penticostali (2,06%). Pentru 2,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Viața umană pe cuprinsul comunei Cetate își are începuturile în epoci foarte îndepărtate. Societatea omenească pe aceste meleaguri este documentata de-a lungul comunei primitive, epoca dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu" în maghiară s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Budușel. Prima vatra
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca. În această peșteră s-a mai găsit un mormânt al unei căpetenii cu un bogat inventar arheologic de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. În același loc s-a descoperit și un vas de lut dacic, ceea ce atestă locuirea în continuare a peșterii. De altfel, și în alte peșteri cum ar fi Lesiana ( Ungurului) fragmentele ceramice atestă continuitatea locuirii și în perioada prefeudală din secolele IX-XI d.Hr. În anul 1986, arheologii dr. Sever Dumitrașcu și
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
sudul Greciei de azi. Se poate vorbi de o continuitate a locuirii umane pe teritoriul satului Bălnaca și în împrejurimi și în perioadele istorice următoare. Bunăoară, cercetătorul Mircea Rusu, arheolog din Cluj Napoca ne semnala, în anul 1971, existența unei cetăți dacice de pământ pe teritoriul satului în locul numit azi dealul lui Dămnenea, la aproximativ 150 de metri de pe malul drept al vechiului curs al Crișul Repede. Locul puțin înalt, situat lângă apă permitea o perspectivă amplă asupra defileului Crișului. Nu e
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
al XIX-lea d.H. În zona amintită Crișul curgea prin locul numit azi Moara Bătrână deoarece cu un secol mai devreme, respectiv în secolul al XVIII - lea d.H. în documente este menționată o moară pe apă. Revenind la locul cetății dacice trebuie să spunem că, până în prezent nu s-au făcut cercetări sistematice sau săpături arheologice, locul fiind proprietate privată. Poate că nu este lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici petrecută cu un secol în urmă, când
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
locul fiind proprietate privată. Poate că nu este lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici petrecută cu un secol în urmă, când proprietarul poreclit Dămnenea și-a săpat fundatia la casă, la câțiva metri de locul cetății dacice sau poate chiar în incinta acesteia. În timpul săpăturilor a ieșit la iveală un craniu uman de dimensiuni foarte mari încât unul dintre săpători și l-a tras pe propriul cap iar craniul a încăput lejer. Gândul ne duce la legenda
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
metri înălțime. Ei ar fi fost o rasă umană care a trăit înainte de Potopul biblic. Urme ale existenței lor au fost descoperite în multe locuri din lume. Povestea lor încă nu este elucidată sau poate nu îndeajuns cercetată. Despre perioada dacică menționăm faptul că în peștera Mișidului s-a descoperit un vas de lut dacic cu o monedă emisă de orașul Dyrrachium (secolele II - I d.H) iar pe teritoriul comunei apropriate, Vadul Crișului s-au găsit monede emise de împăratul roman
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
biblic. Urme ale existenței lor au fost descoperite în multe locuri din lume. Povestea lor încă nu este elucidată sau poate nu îndeajuns cercetată. Despre perioada dacică menționăm faptul că în peștera Mișidului s-a descoperit un vas de lut dacic cu o monedă emisă de orașul Dyrrachium (secolele II - I d.H) iar pe teritoriul comunei apropriate, Vadul Crișului s-au găsit monede emise de împăratul roman Gordianus. De asemeni, în peștera Igrița, din hotarul comunei Aștileu s-a descoperit un
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
jder, dihor În urma investigațiilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului Șieuț urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, în satele vecine, Sebiș și Ruștior s-au găsit vestigii datând din epoca fierului. Sunt numeroase și descoperirile aparținând epocii dacice și epocii romane. Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar în secolul al XII-lea în anul 1228 și 1230 (în anul 1228 Andrei al II-lea, regele ungariei, dăruiește lui “Dionisie” marele vistier, moșia Saplac, confiscată de la baronul
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]