2,669 matches
-
șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simți că Îl cuprinde o poftă nebună să-l strîngă de gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul Își datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus Își schimbase ruta pentru a-și debarca pe unul dintre marinari, care suferea de cumplite dureri În pîntece, și zărise un om care plutea Între viață și moarte, foarte departe de zona naufragiului, la mai multe mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
greș, ne-am putea pomeni implicați Într-un proces public. Iar dacă totul ar fi adevărat, iar dânsa ar vorbi... Glasul Înaltului prelat se frânsese acum de mânie. — Cum a fost posibil să scape de sub supraveghere, de Îndată de a debarcat În Italia? Nimeni să nu Îi fi urmărit mișcările, nimeni să nu o fi Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf, nici verdele parcurilor nu le mai reperam. Două ore m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de Litere, cât și la conferințele Facultății de Drept, gestul nu-i semnifică neapărat hotărârea de a termina cu viața fără căpătâi de până atunci, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te lăsa într-o singură ureche), se fac pronosticuri. La noapte, în fiece cartier, câte o mie de polițiști vor debarca, instalând baraje, capcane și arestând pe absolut pe oricare imbecil care numai se va gândi să depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația înflorea ea, săraca, destule. Dar IF-ul gândi că, măcar până acum, nu se denaturase cel puțin punctul de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nemulțumit. De ce erai atât de nemulțumit? - "Sînt convins că adâncul sufletului tău cunoaște răspunsul. Ce mai mă întrebi? Consultă-ți străfundurile sufletului. Ele cunosc răspunsul." - Poate că da, poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bănuiesc. Hei, doamna, ți-a mai zis cineva că semeni cu prințesa Di? —Acțiunile tale sunt la fel de frumoase ca picioarele? Ce mă uimește la acești „stăpâni ai universului“ este că sunt niște băieței incurabili. Acum cincizeci de ani, ar fi debarcat pe plajele din Normandia, iar acum iată-i strânși În jurul meu ca și cum aș fi comandantul lor de companie. Le livrez discursul meu despre Bani, felul În care banii nu dorm când eu dorm, cum circulă În jurul lumii, puterea lor uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și late. O lua pe acolo în fiecare lună, știa și cea mai măruntă neregularitate a drumului la fel de bine cum cunoștea spatele catârcii sale. Atât de bine s-a priceput să-și înfățișeze argumentele încât, la jumătate de ceas de când debarcaserăm, ne aflam deja pe drum, tata și cu mine pe un animal, mama pe un altul, cu grosul bagajelor, iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de a patrula pe acel drum, infestat de briganzi de când andaluzii debarcau, corăbii întregi, la Melilla. De obicei, adăugă el pe tonul cel mai banal, călătorii se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit ofițerului, mulți granadini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită tot după moda de la Alhambra, dar fără fala de acolo. De obicei, noii sosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un sol al șerifului de la Mecca și pe un ambasador hindus, sosiți amândoi cu câteva zile în urmă în capitală pentru a-i înfățișa aceeași problemă: portughezii reușiseră să ocupe insula Kamaran, controlau cu strășnicie intrarea în marea Roșie și debarcaseră trupe pe coasta Yemenului. Șeriful se temea că vor ataca și convoaiele de pelerini din Egipt care obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-au găsit o ocupație mai bună. În ziua în care am debarcat, eram prea sfârșiți de puteri pentru a trece dincolo de zona portului. Traversarea se făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea mai mare? Cu toate astea, am rămas tăcut, arborând un zâmbet enigmatic. Circaziana mea a stăruit: — Ce i-ai spus prietenului tău? — Corabia lui va străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în Egipt, nici în Siria, nici în Candia... Am continuat, amuzat de joc: — Nici în regatul Fès, nici la Sousa... — Nici la Brussa, nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăisem astfel, o săptămână după alta, într-un oraș în care nu se înalță chemarea la rugăciune, marcând timpul, umplând spațiul, liniștind oameni și ziduri. Trecuse o lună de când fusesem închis la castel. După neplăcuta traversare și nenumărate popasuri, fusesem debarcat, fără Abbad, pe un chei din Neapole, cel mai populat oraș italian. Apoi dus singur la Roma pe uscat. N-aveam să-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram tot în lanțuri, dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să împace entuziasmul cu calculul, fără să-și riște averea prin ideile sale", scrie istoricul socialist, Oliveira Martins. Cu banii englezi se cumpără câteva vase și, în ziua de 7 iulie 1832, armata lui Don Pedro - cam 6000 de oameni - debarcă și ocupă orașul Porto. Nordul Portugaliei, și îndeosebi Porto, a jucat un rol de frunte în istoria națională. Toate revoluțiile - și bune și rele - au început aici. Porto a fost un centru de insurecție permanentă. Generalii lui Don Pedro își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe pămînt haitian, o bătrînă vrăjitoare Își Întrerupsese brusc ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]