2,636 matches
-
au coborit la marginea Dunării. Însuși Stânga delara că “au umblat prin păduri, ascunzându-se de turci”. Haiducii căutau scăpare în Țară Românească. Ei reușesc să pună mâna pe o luntre și să traverseze Dunărea în apropiere de insula Ada-Kaleh, debarcând la Varciorova, în ziua de 7 Octombrie. Având cunoștință de acest fapt de la un dregător sârbesc, autoritățile din Țară Românească iau toate măsurile pentru prindere. Raportul subocârmuirii plășii Jiului în această privință sună astfel: “ Prin într’adins ștafeta ce cum
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
condus propria expediție în această regiune, cu nava "Southern Cross" (Steaua Sudului). Aceasta a fost finanțată dintr-o donație de £35.000 de la editorul britanic Sir George Newnes, cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899, unde și-a ridicat o colibă mică, petrecând iarna antarctică din același an în ea. În vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la breșa Barierei descoperită de Ross. Trei oameni au mers
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899, unde și-a ridicat o colibă mică, petrecând iarna antarctică din același an în ea. În vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la breșa Barierei descoperită de Ross. Trei oameni au mers cu ajutorul săniilor trase de câini înspre sud pe suprafața Barierei, înregistrând un nou record: cel mai sudic punct atins, la 78°50′ . Expediția Discovery a fost planificată pe fondul unui
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
că liderul misiunii va fi un ofițer de marină, nu un om de știință. Scott, scriindu-i lui Markham după numirea sa ca și comandor, a reiterat că „trebuie să aibă control complet asupra navei și a locurilor unde va debarca”, insistând să fie consultat în legătură cu orice alte anunțuri ulterioare. Cu toate acestea, comitetul asociat, cu consințământul lui Markham, l-a numit pe Sir John Walter Gregory, profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
expediția. Nava a urmat linia Marei Bariere înspre extremitatea sa estică, pentru ca, pe 30 ianuarie, să fie descoperit și confirmat pământul ce se întindea după ea, teritoriul fiind numit "Teritoriul Regelui Eduard al VII-lea". Pe 4 februarie, Scott a debarcat pe Barieră, despachetând un balon meteorologic special cumpărat pentru observații aeriene. El l-a lansat, iar acesta s-a ridicat rapid la 180 m. Shackleton a urmat cu un al doilea zbor. Astfel, toți au putut vedea suprafața nesfârșită a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a pierdut trei portavioane, între 550 și 645 avioane și sute de piloți. a avut loc după ce ca americanii au invadat insula Saipan și conducerea japoneză considera că pot imobiliza flota americană pe lângă insulă, în timp ce americanii își protejează trupele care debarcă și capul de pod. Lupta a fost purtată între avioanele de pe portavioane ale Flotei a V-a a Marinei Militare a SUA și de avioanele cu bază la sol și de pe Flota Combinată a Marinei Militare Imperiale Japoneze și garnizoana
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
au atacat pe cele rusești în apropiere de Dunăre. Țarul a răspuns organizând un atac al flotei militare, care a distrus întreaga flotă otomană în Bătălia de la Sinop de pe 30 noiembrie 1853. După această victorie, rușii aveau mână liberă să debarce pe plajele controlate de otomani și să-și aprovizioneze nestingheriți trupele. Distrugerea flotei otomane și amenințarea expansiunii Rusiei au alarmat atât Regatul Unit cât și Franța, care au decis să ia parte activ la apărarea Imperiului Otoman. În 1854, după ce
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
care declarau că, atâta vreme cât vântul le este favorabil, nu ar mai fi avut nevoie de ajutorul divin. Flota pisană a înaintat în coloană de marș pentru a ataca prima linie genoveză, luptând potrivit obiceiului medieval de a izbi și a debarca pe bordul advers. În cele din urmă, victoria a trecut decisiv de partea genovezilor prin intervenția escadronului lui Zaccaria, care a căzut asupra flancului flotei pisane. Flota acestora a fost aproape anihilată, podestà a fost capturat, iar Ugolino a reușit
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
a oprit, după care la 6 ianuarie a ajuns la Tenerife în Insulele Canare, dar acolo a fost ținut în carantină din cauza unei epidemii de holeră din Anglia. Deși se aflau foarte aproape de orașul Santa Cruz, nu au fost lăsați să debarce, spre marea dezamăgire a lui Darwin. Ei au plecat mai departe pe vreme din ce în ce mai bună, și la 10 ianuarie Darwin a probat o plasă de plancton pe care o făcuse pentru a fi trasă în spatele vasului, a doua astfel de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
eu.” Henslow a răspuns că „faptul nu este nou, dar orice observație proaspătă va fi deosebit de importantă.” Lui McCormick îi displăceau din ce în ce mai mult favorurile acordate de FitzRoy lui Darwin în ce privește colectarea de specimene. La jumătatea drumului spre Brazilia, FitzRoy a debarcat cu un mic grup, în care se afla și Darwin, pe stâncile Sf. Pavel, găsind păsările marine de acolo atât de blânde încât puteau ușor să fie ucise, în vreme ce un McCormick exasperat a fost lăsat să facă ture în jurul insulelor
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
acest arhipelag”. În acest moment, gândurile sale reflectau respingerea de către Lyell a transmutației speciilor. De acolo, ei au călătorit în Insula Isabela, unde Darwin a văzut un mic jet de fum dintr-un vulcan recent activ. La 1 octombrie, a debarcat lângă micul golf Tagus și a explorat craterul Beagle. Acolo, a văzut prima iguană terestră de Galápagos. Gropile cu apă nu conțineau apă de băut, dar atrăgeau numeroase păsări mici, iar Darwin a notat unica prezență a pițigoiului pe care
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
declarație de protest față de crearea comandamentului argentinian, invocându-se ”drepturile de suveranitate ale Majestății sale Britanice asupra insulelor”. În anii următori, Marea Britanie a continuat aceeași politică expansionistă, implicând și Statele Unite. Pe 31 mai 1831, corveta americană Lexington, arborând pavilion francez, debarcă mai mulți marinari americani în Port Soledad, care vor incendia localitatea sub pretextul arestării de către argentinieni a unor nave ce pescuiau ilegal în zonă. Pe 3 ianuarie 1833, corveta Clio, sub pavilion britanic, va ocupa Puerto Soledad, expulzând coloniștii argentinieni
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
fost desfășurați la sol după cum urmează : Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat în Ajax Bay (Red Beach). Cele 16 nave de debarcare, 8 LCU(Landing Craft Utility) și 8 LCVP
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat în Ajax Bay (Red Beach). Cele 16 nave de debarcare, 8 LCU(Landing Craft Utility) și 8 LCVP Mk2 (Landing craft of the Royal Marines) au fost comandate de maiorul Ewen Southby-Tailyour. Comandoul 42 a constituit o rezervă tactică, fiind
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
8 LCVP Mk2 (Landing craft of the Royal Marines) au fost comandate de maiorul Ewen Southby-Tailyour. Comandoul 42 a constituit o rezervă tactică, fiind păstrat la bordul pachebotului Canberra. Unități de artilerie, tehnicieni, precum și vehicule blindate de recunoaștere, au fost debarcate de asemenea. Lansatoare de rachete Rapier au fost debarcate și puse pe poziție, fiind cărate la bordul elicopterelor Westland Sea King. A doua zi au stabilit un cap de pod sigur, de unde au putut conduce ofensiva ulterioară asupra trupelor argentiniene
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
au fost comandate de maiorul Ewen Southby-Tailyour. Comandoul 42 a constituit o rezervă tactică, fiind păstrat la bordul pachebotului Canberra. Unități de artilerie, tehnicieni, precum și vehicule blindate de recunoaștere, au fost debarcate de asemenea. Lansatoare de rachete Rapier au fost debarcate și puse pe poziție, fiind cărate la bordul elicopterelor Westland Sea King. A doua zi au stabilit un cap de pod sigur, de unde au putut conduce ofensiva ulterioară asupra trupelor argentiniene. Din acest loc, brigadierul Julian Thompson din trupele de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
întunericul și confuzia desantării într-o zonă necunoscută, operațiunea s-ar fi soldat cu pierderi grele printre trupele noastre". În data de 1 iunie, odată cu sosirea a 5000 de soldați britanici aparținând celei de-a 5-a Brigăzi de Infanterie, debarcate în San Carlos de la bordul pachebotului SS “Canberra” și navelor “Nordland” și ”Stromness”, ca și a trupelor transferate de pe RMS “Queen Elizabeth 2” în Georgia de Sud, noul comandant divizionar britanic, generalul maior Jeremy Moore avea deja suficiente trupe pentru
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
multe nopți, operațiune la care a participat și nava soră a lui "Intrepid", HMS “Fearless”. Marșul trupelor Welsh Guards a eșuat, posibil datorită faptului că trebuiau să care un echipament extrem de greu. Militarii s-au întors la San Carlos, fiind debarcați direct la Bluff Cove de HMS “Fearless”. HMS "Sir Tristram" a navigat în noaptea de 6 iunie, iar a doua zi i s-a alăturat și HMS "Sir Galahad". Ele au aruncat ancora în apropiere de Port Pleasant, punctul desemnat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
iunie, iar a doua zi i s-a alăturat și HMS "Sir Galahad". Ele au aruncat ancora în apropiere de Port Pleasant, punctul desemnat pentru debarcare, în apropiere de Fitzroy. Mijloacele de debarcare aveau posibilitatea să descarce navele și să debarce trupele relativ rapid, dar o confuzie asupra punctului în care trebuia să se facă transferul trupelor pe navele de debarcare, dat fiindcă jumătate din ele au mers direct la Bluff Cove, l-au determinat pe ofițerul de infanterie care le
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
km până la Bluff Cove, sau să aștepte lăsarea întunericului pentru a naviga direct acolo. S-a decis să se aștepte lăsarea întunericului, urmând ca navele să navigheze direct la Bluff Cove, ofițerii comandanți ai trupelor de debarcare refuzând să-și debarce oamenii. Este posibil să fi avut dubii că podul fusese reparat, dat fiindcă personalul specializat în aceste reparații, trupele de geniști (Royal Engineer Troop) se găseau la bordul HMS "Sir Galahad". Trupele Welsh Guards doreau să se alăture batalionului din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
diminuate în fața inamicului. De asemenea, erau prea încrezătoare în protecția pe care trebuia să le-o asigure aviația britanică, și în plus, nu văzuseră nici un avion inamic în zonă. Ofițerul Ewen Southby-Tailyour le-a ordonat să părăsească nava și să debarce pe plajă, dar ordinul a fost ignorat. Timpul extrem de lung necesar mijloacelor de debarcare pentru a transporta trupele la Bluff Cove, precum și discuția în contradictoriu asupra modalității de debarcare, a cauzat o întârziere destul de mare, la care s-a adăugat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Asediul Siracusei din 827-828 a marcat prima tentativă mai consistentă a dinaștilor din dinastia aghlabizilor din Tunisia de a cuceri orașul Siracusa din Sicilia, pe atunci provincie bizantină. Armata trimisă de aghlabizi debarcase în Sicilia cu câteva luni înainte, sub pretextul oferit de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat împotriva împăratului Mihail al II-lea al Bizanțului. După înfrângerea forțelor locale și ocuparea fortăreței de la Mazara, invadatorii sarazini au pornit în marș asupra Siracusei
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
de Benevento, în condițiile distincțiilor dintre minoritatea etnică longobardă și populația majoritară, vorbitoare de latină și greacă. În 663, orașul Benevento însuși a fost asediat de către trupele bizantine, în cadrul campaniei nereușite a împăratului Constans al II-lea al Bizanțului, care debarcase la Taranto cu scopul de a recuceri sudul Italiei. Ducele Romuald I a apărat orașul cu vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-au predat creștinilor relativ repede. În 1480, o flotă a turcilor otomani, trimisă de sultanul Mahomed al II-lea, a atacat Otranto, debarcând în apropierea orașului și capturându-l odată cu fortul său. Papa Sixt al IV-lea a chemat la cruciadă și o masivă forță armată a creștinilor a fost constituită sub conducerea regelui Ferdinand I de Neapole, incluzând și un număr notabil
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]