3,536 matches
-
despre un magistru. Niciodată un înviat din morți n-a fost mai sărac în culoare, niciodată o istorie sacră n-a dispus de mai puțină geografie. Să mergi pe urmele lui Iisus... Pe unde anume? Din cele patru povestiri se degajă o singură convergență: El și-a făcut intrarea prin Iordan și a ieșit prin Ierusalim. Între aceste două momente, tradiția labilă prin excelență e suverană. The tracing of Jesus, cum zic anglo-saxonii, e doar un rămășag. Țara Sfântă este o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cei vii urmăm poruncii celor morți. Și suntem la datoria noastră numai dacă, realizându-ne pe noi înșine ca valori morale, ne punem fără condiție în serviciul Patriei, spre a o statornici definitiv, și în serviciul neamului, spre a-i degaja și a-i spori însușirile bune. Lucrând pentru Patrie, lucrăm pentru ansamblu, adică pentru Umanitate. Cum adunările noastre trebuie să aibă un caracter de prietinie și desăvârșită sinceritate, anume împrejurări mă obligă să dau unele explicații și să fac anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jos/ Și-m intră-n grajdu de piatră./ Las’ pe Suru, las’ pe Murgu/ Și-m ia pe Galbenul Soare,/ Cal mai bun și mai blajin/ Și pe câmpuri ei plecară” (Ivești - Vaslui). Augmentarea cromatică a bidiviului șarg crește luminozitatea degajată la nivel stilistic, harnașamentul ornat și imaginea răsăritului conducând la o intensitate orbitoare. În basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu, Galben- de-Soare este calul cu forțe maxime și se află, desigur, la zmeu. În mod semnificativ, el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu reprezintă în toate cazurile o întâmplare ci se pierd în amănunte, trecând cu ușurință de la un subiect la altul și revenind în dese rânduri la amintiri deja notate. Lipsa de rigoare științifică poate fi înlocuită de onestitatea care se degajă din însemnări ca și prestigioasa memorie de care dă dovadă dar și unele asemănări cu situații cunoscute din epocă, toate devenind garantele autenticității faptelor relatate. Gheorghe Rădășanu surprinde copilăria petrecută "pe coasta satului Bogata"(p.37) prin rememorarea unor întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
obiectiv oprirea ofensivei Puterilor Centrale, întărirea frontului de răsărit, apărarea Dobrogei, sprijinirea efortului militar al României spre Vest. În această conjunctură, guvernul României a hotărât evacuarea la Moscova a Tezaurului Țării, pentru a fi pus la “adăpost”. Pentru a se degaja de orice răspundere cu privire la situația în care se afla România, generalul Gurko, noul șef de Stat-Major rus, a adresat mareșalului Joffre, la sfârșitul lui decembrie, o foarte cuprinzătoare Notă în care încerca să demonstreze că defecțiunea Armatei Române și ocuparea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se oprește aici”. Conferințele interaliate la vârf de la Petrograd, din decembrie 1916-ianuarie 1917, nu reușesc să urnească lucrurile. I. I. C. Brătianu, prezent la Petrograd împreună cu generalul Berthelot, încearcă să obțină acordul rus pentru o ofensivă în nordul Dobrogei, care să degajeze o rută de aprovizionare prin sud (Odesa-Kiev) a populației și armatei concentrate pe teritoriul Moldovei. Intervenție fără succes. Berthelot se întoarce la Petrograd, la 26 februarie, și încearcă să convingă conducerea militară rusă că “unicul remediu pentru salvarea populației și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe teritoriul Moldovei. Intervenție fără succes. Berthelot se întoarce la Petrograd, la 26 februarie, și încearcă să convingă conducerea militară rusă că “unicul remediu pentru salvarea populației și a armatei de foamete este o ofensivă în Nordul Dobrogei ca să fie degajat un braț al Dunării și să se deschidă astfel o cale de aprovizionare prin sud”. Generalul Gurko refuză. Acest refuz se repetă și în martie, când intervine din nou și I. I. C. Brătianu. Generalul Polivanov explică: „Înaltul comandament rus acordă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a scăpat trasca“. Ionel se sufocă. Alerg să chem pe Eliza, care din dimineața aceea nu mai putea ședea acolo, și pe frații și surorile din camera de alături. Când revin, întorsese pe Ionel cu pieptul în jos și se degajase. În acel moment sosește dr. Mețianu cu canule mari. I se pune una și respirația reveni bine, fața se luminează, ochii se animă, surâde și se uită malițios la noi și dr. Angelescu: „Doc tore, vrea să te tachineze“, îi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o dată sau de două ori pe săptămână, păstrându-se bineînțeles cu cea mai mare sfințenie zilele de post. Este caracteristic pentru acest ospiciu că munca de îngrijire medicală era lăsată în seama maicelor, fapt puțin obișnuit la acea dată. Se degajă, ca atmosferă generală, o ambianță blândă, de gospodărire în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este prea adesea, cu toate că din molozul sentimental au putut fi degajate, câteodată, și aspecte interesante, mai ales prin aportul, fie și mini mal, de informație. Și pentru că voi veni eu însumi, în cele ce urmează, cu o amintire, vreau să menționez că o fac fără altă motivație decât aceea de-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase rivalități/animozități", observând că "pe harta eminescologiei", "aventura se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu fiind "un nume de brand", ce degajă un "mare impact" și o rezonanță simbolică", dincolo de o "cultură [...] confiscată de teletropism", ceea ce, evident, nu poate însemna despărțirea de Eminescu. În disputa receptării critice a operei eminesciene, o problemă majoră o reprezintă felul în care, pe de-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care a înțeles modernismul (modernitatea) nu doar în expresivitatea lui formală ci și în subtilitatea cu care acesta își asuma tradițiile de esență, rafinându-le, Ion Pillat se apropie de romanticul Eminescu, fascinat de puterea misterioasă a lirismului său, ce degajă, zice el, "armonii secrete și specifice", având "puterea unei adevărate vrăji, singura în stare a ne influența adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mult cu cât În privința diversității alcaloizilor ciupercile dau dovadă de o imaginație de invidiat. Și, de fapt, culegătorul are În față aceeași morfologic cunoscută ciupercă bună, dar modificată biochimic. Poate voi fi acuzat de nedelicatețea de a aborda, atât de degajat, niște - pentru unii dintre noi - tragedii. Dar ele sunt propria noastră operă, concretizată În suprapopulare și poluarea mediului ca urmare a unei atitudini de-a dreptul agresive. Iar natura reacționează, nu neapărat se răzbună, reacționează deci, la rezultatul global, indiferent
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de Herbert von Karajan, care l-a considerat un geniu încă de când era copil, prevestindu-i viitorul, așa cum a făcut și Caudella în ceea ce îl privea pe George Enescu. Evgeny Kissin este o prezență plăcută, aproape adolescentină, cu statură senină, degajând o atitudine detașată de cele ce se petrec în jurul său. Din informațiile lansate de Ecaterina Stan, am aflat că doar la doi ani, pianistul făcea deja improvizații la pian, iar la zece, ca elev al profesoarei Anna Kantor de la pepiniera
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
zile, reîntâlnirea aceluiași îndrăgit pianist, și tot la Ateneul Român, într-un recital tot din creațiile lui Schubert, alături de alți doi mari interpreți, Silvia Marcovici la vioară și Alexander Kniazev la violoncel. Am simțit alături de ei bucuria interpretării ce se degaja de pe fețele lor, care exprimau parcă și momentul unic al satisfacției că oficiază împreună un ceremonial mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
timp sau pentru totdeauna trebuiau rași în cap: soldații, deținuții, copiii din casele de orfani. Ca, de altfel, toți elevii care făcuseră o boroboață. La școală, lungimea părului era controlată zilnic - ceafa trebuia rasă până la jumătatea capului, iar lobul urechii degajat de păr la un lat de deget. și asta nu numai în clasele mici, ci și la liceu. Chiar și la universitate li se punea în vedere studenților că n-au ce căuta acolo cu lațe. Pentru bărbați exista frizerul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să dea o mână de ajutor gospodăriilor troienite. Unul dintre tineri, mai ușurel și mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn, scoțând în același timp omătul care intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-am bulucit în spatele mamei să luăm contact pe viu cu realitatea. Din dreptul ușii până la marginea drumului se crease un coridor de 1,5 m care ne permitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de zăpadă. Bună ziua, domnule primar! Bună ziua, oameni buni! Vă mulțumim din suflet că ați avut bunătatea să ne salvați de la moarte. Vă mulțumim din inimă tuturor. Doamnă, nu știm cât va mai ține crivățul. Spațiul acesta pe care l-am degajat trebuie ținut permanent sub control, dat fiind faptul că aici se formează niște curenți de aer care contribuie în mare măsură la depunerea masivă de zăpadă și la formarea de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră și optimistă, ca și izbiturile lopeților care loveau ritmic lemnul ușilor din exterior degajând zăpada ne-au convins că nu aveam halucinații și că totul era aievea. Ușa de la intrare s-a deschis larg, iar în fața noastră se afla primarul împreună cu un grup de bărbați tineri. Vă mulțumim, domnule primar, că ne-ați salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu coada ochiului la el; privirea lui era ațintită spre domnul profesor. Mirosul tulburător al produsului de patiserie țărănească era prezent, continuând să plutească lângă mine, în apropierea mea, împrejurul meu. Așa că nările au inspirat adânc și cu nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină încercam s-o pătrund. Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
continuând să plutească lângă mine, în apropierea mea, împrejurul meu. Așa că nările au inspirat adânc și cu nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină încercam s-o pătrund. Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]