2,731 matches
-
ca mitropolit al Moldovei și Sucevei a lui Iustin Moisescu (1956-1977), au avut loc ample lucrări de sistematizare a întregului ansamblu mitropolitan. S-a construit o terasă largă în fața intrării principale (de pe latura de vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
interbelică, clopotniței i s-au adăugat două niveluri noi, arhitectura fațadelor fiind modificată în spiritul arhitecturii istorice românești. La 5 aprilie 1965, în scopul lărgirii pieței centrale din fața Sediului Sovietului orășenesc (actuala Primărie) de deputați ai poporului, clopotnița a fost demolată. În 1994 a început reconstrucția clopotniței, lucrările fiind finanțate de omul de afaceri Nicolae Chirilciuc. Noua clopotniță a fost sfințită la 22 mai 1995, de hramul orașului. Are patru clopote confecționate dintr-un aliaj de argint, staniu și cupru, și
Catedrala Sfântul Nicolae din Bălți () [Corola-website/Science/322457_a_323786]
-
se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor și în special cu exploatarea lemnului. Biserica a fost construită în 1759, din lemn, pictată în 1812, iar tradiția spune că a existat o altă biserică pe dealul din vecinătatea satului, care a fost demolată odată cu construirea actualei biserici. Probabil că inițial a fost acoperită cu șindrilă, apoi cu tablă, iar în 1982 a fost renovată și acoperită din nou cu șindrilă, la fel și pereții. Pictura a fost lucrată pe pânză, în ulei și
Biserica de lemn din Poieni, Timiș () [Corola-website/Science/316846_a_318175]
-
fiind distruse picturile murale. În anul 1887 a fost curățată pictura interioară, iar în 1890 a fost înlocuită învelitoarea din șindrilă a turlei aflate deasupra naosului. Arhitectul austriac Karl Romstorfer a realizat în 1897 o serie de lucrări de restaurare, demolând și reconstruind turla deteriorată ce amenința să cadă. Romstorfer a lăsat câteva note asupra bisericii, însoțite, într-o primă fază, de un plan sumar cu câteva cote, apoi de un plan mai elaborat, de o secțiune și de câteva fotografii
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
îngropau încă morții în cimitirul de lângă biserică. După ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775) se observă o atitudine potrivnică a autorităților austriece cu privire la conservarea bisericii. În anul 1792, dr. Gutter W. cere și primește de la comisarul orașului, Georgievici, aprobarea să demoleze biserica, pentru a avea piatră cu care să-și construiască o casă în Suceava. În cererea sa, el argumentează că în oraș sunt patru biserici în stare bună și două biserici părăsite și aproape ruinate și că populația din Suceava
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
comunitatea luterană din oraș. În anul 1815, etnicii germani de confesiune evanghelică au solicitat cedarea Bisericii Mirăuți pentru a-și ține acolo slujbele religioase. Ei argumentau că înainte de anul 1775 au existat în Suceava două biserici luterane care au fost demolate, pe locul lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache Popovici. Într-un raport din 25 februarie 1815 înaintat către Administrația K.K. a Bucovinei se făcea un scurt istoric al edificiului ortodox și se prezenta situația fostelor proprietăți care au
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Nu s-a mai păstrat decât planul treflat al bisericilor moldovenești și zidurile”". Acustica deosebită a bisericii Mirăuți nu se datorează unui calcul al rezonanțelor unghiulare, ci unei tehnici cu totul aparte. În timpul restaurărilor efectuate între 1897-1898, când s-au demolat boltiturile ruinei, s-au descoperit în ele niște oale de lut, care, fiind zidite în perete, produceau rezonanțe, ca și porumbeii de la Curtea de Argeș. Biserica Mirăuți a rămas închisă până la începutul anului 1919. În acel an, parohul Bisericii „Sf. Dumitru“ din
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
fost construită aici o cazarmă militară, care era formată dintr-un corp în formă de „U” și o capelă. În anul 1885, în mandatul primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei au demolat clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner a proiectat o nouă clădire cu demisol, parter și
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
ridicată în anul 1624, "„în zilele lui G[abriel] B[ethlen]”". Gabriel Bethlen a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629. În 1967 se afla în stare de degradare avansată însă a fost salvată în extremis. Cu acea ocazie a fost demolat pronaosul și turnul, considerate a fi fost adăgiri ulterioare. Părăsită din nou în ultimii ani, acoperișul și bolta ei s-au prăbușit în iarna dintre anii 2008-2009. Din biserică au mai rămas pereții, sub un morman de bârne și scânduri
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
război mondial, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 3 august 1945 drept cult religios sub denumirea de Cultul Creștin Tradiționalist. Sub conducerea ieromonahului Glicherie s-a început reconstruirea bisericilor demolate înainte de război. În Legea cultelor din anul 1948 Biserica Ortodoxă Română de stil vechi n-a mai figurat printre cultele legal recunoscute din România. În anul 1947, ieromonahul Glicherie Tănase (1891-1985) și schimonahul David Bidașcu (1885-1961) au construit la Slătioara
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
oficial la 18 septembrie/1 octombrie 1968 la rangul de arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Considerată neîncăpătoare, biserica a trebuit să fie extinsă. Între anii 1978-1982 s-au efectuat lucrări de reconstrucție ale bisericii, demolându-se chiliile și lărgindu-se biserica. Biserica a fost sfințită în anul 1982 de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. În același timp, s-au construit un bloc de chilii nou. În martie 1984, a avut loc un incendiu la Mănăstirea Slătioara
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
Modern” este preluată de administrația locală a orașului de la Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor (RADEF), împreună cu clădirea Cinematografului „Arta” din cartierul Ițcani, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 7/2008. La sfârșitul anului 2010, clădirea cinematografului este în mare parte demolată de autoritățile locale, pentru ca pe ruinele sale să se ridice, în următorii ani, Centrul Cultural „Bucovina”. Din vechea clădire a rămas doar fațada, adică partea care este vizibilă din sensul giratoriu, în vreme ce partea din spate este refăcută în întregime, fiind
Cinematograful Modern din Suceava () [Corola-website/Science/328900_a_330229]
-
vechea zonă armenescă a orașului, care face legătura cu cartierul Zamca. Zona armenescă include câteva case ce datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, considerate monumente de arhitectură. Vechea zonă comercială din jurul Străzii Curtea Domnească a fost demolată aproape în întregime în perioada regimului comunist. În centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (ce include Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
a fost înfințat „Comitetul pentru Determinarea Toponimelor”. Predarea în limba germană a fost interzisă în școlile publice, mijloacele de informare în masă controlate de guvern și în biserică. Numeroase monumente germane, cimitire, clădiri sau ansambluri întregi de clădiri au fost demolate. Comori artistice germane din Teritoriile Recuperate au fost mutate în alte regiuni ale țării. Inscripțiile germane au fost șterse, inclusiv cele de pe obiectele de cult, atât în biserici cât și în cimitire. În regiunea Lubusz au fost organizate „întreceri socialiste
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
moscheii ce datează din secolul al VIII-lea, cu toate că de-a lungul istoriei edificiul a avut de suferit din pricina frecventelor distrugeri în urma incendiilor sau a reparațiilor ulterioare.<br> Biserica, ce datează în mod evident dintr-o perioadă preislamică, a fost demolată, însă au fost păstrați pereții exteriori masivi. Accesul în moschee avea loc prin trei porți impresionante dispuse pe pereții estic, vestic și sudic ai sanctuarului. Așezământul înconjurat de ziduri era constituit din moschee și grădinile sale flancate din trei părți
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
de către CFR. În 1964, odată cu dezvoltarea orașului și a zonificări teritoriului, parcursul liniei a fost oprit la marginea cartierului Micălaca, iar mai târziu la Combinatul Chimic. În perioada târzie a anilor 1970, clădirea gării de la actuala Piață Podgoria a fost demolată. În 1982 rețeaua a trecut din patrimoniul CFR în cel al companiei de transport din Arad. Serviciul de transport cu trenul electric se încheie odată cu preluarea liniei de către ITJL Arad, care la 1 ianuarie 1983 introduce tramvaiele urbane în exploatarea
Calea ferată îngustă Arad-Podgoria () [Corola-website/Science/325368_a_326697]
-
Evanghelice de confesiune augustană și unii membri ai consistoriului au fost internați în lagărul de la Târgu Jiu în martie 1945. Scriitorul german Otto Alscher a decedat în lagărul din Târgu-Jiu în data de 29 decembrie 1944. Clădirile lagărului au fost demolate la câțiva ani după terminarea războiului.
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
2009 câteva schimbări la legea urbanismului. Cu toate acestea, au existat și cazuri în care Nicușor Dan și asociația Salvați Bucureștiul nu au reușit să salveze câte o construcție, ca de exemplu, Hotelul Marna, clădire interbelică în stilul art deco, demolată în 2011. Fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a acuzat „ONG-urile” (referindu-se la "Salvați Bucureștiul") că „blochează dezvoltarea orașului”. Arhitectul-șef al Bucureștiului, Gheorghe Pătrașcu, criticat de ONG-uri pentru demolările autorizate, recunoaște că „s-au făcut greșeli
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
neoprit ca și linie ferată de interes local cu regim de transport mixt prin două războaie mondiale. În anii ’50 locomotivele originale au fost casate, înlocuite cu 11 locomotive cu aburi tip Reșița de 300cp. Depoul de la Govăjdia a fost demolată și un alt depou construit la ieșirea din Hunedoara (depoul de azi). Clădirea originală a gării de vest din Hunedoara a fost demolată și o altă clădire construită în alt stil. Stația finală de la Retișoara a fost desființată în 1970
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
fost casate, înlocuite cu 11 locomotive cu aburi tip Reșița de 300cp. Depoul de la Govăjdia a fost demolată și un alt depou construit la ieșirea din Hunedoara (depoul de azi). Clădirea originală a gării de vest din Hunedoara a fost demolată și o altă clădire construită în alt stil. Stația finală de la Retișoara a fost desființată în 1970 după ce un alt tunel a fost construit între mina subterană de la Ghelari și Uzina de preparare a minereului de la Teliuc. În 1971 s-
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Petru Maior”, precum și o parte dintre colecțiile muzeului din comuna Sic. În anul 1951 muzeul de istorie din Gherla a fost transformat în muzeu raional, funcționând la acea vreme într-o clădire de pe strada Avram Iancu, care ulterior a fost demolată. Abia din 1976 muzeul funcționează în Casa Karacsonyi de pe strada Mihai Viteazul nr. 6. Fațada de la stradă este realizată în manieră clasicistă, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Axul central este marcat printr-un rezalit, unde se află
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
după cum precizează profesorul V.Drăguț în lucrarea „Pictura românească în imagini” (București, 1976). Scoaterea de sub tencuială, dar păstrarea urmelor de buceardare din pereți, a fost executată de pictorul specialist Arutiun Avakian din București, în anul 1968. Tot atunci a fost demolat și balconul. Între anii 1970-1971, au fost scoase în evidență formele vechilor ferestre și figuri de sfinți și cuvioși pictați între ferestre, care au fost de asemenea restaurate împreună cu pictura de pe tâmplă. Tot în această perioadă a fost pictată bolta
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
l din București a fost un monument al arhitecturii inginerești din secolul XIX, construit de către primăria București între 1887 și 1899 și demolat sub mandatul primarului Sorin Oprescu, în ziua de 25 martie 2013. Hala era situată în piața Haralambie Botescu nr. 10, București. Proiectul Halei a fost executat de Serviciul Tehnic al Comunei, în anul 1886. Realizarea lui a avut loc mai
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
halei. Hala se află în pericol de prăbușire. Mai târziu, a fost emisă și o analiză detaliată a distrugerilor halei, cu fotografii, de către prof. dr. ing. Mircea Crișan, specialist în structuri. Hala Matache Măcelarul a intrat pe lista clădirilor de demolat, în proiectul bulevardului Uranus. Urma să fie demolată la începutul lui 2011. Datorită protestelor societății civile și a proceselor intentate primăriei de către asociația "Salvați Bucureștiul!", Hala a fost salvată provizoriu, și s-au început negocieri cu primăria, soldate cu o
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
Mai târziu, a fost emisă și o analiză detaliată a distrugerilor halei, cu fotografii, de către prof. dr. ing. Mircea Crișan, specialist în structuri. Hala Matache Măcelarul a intrat pe lista clădirilor de demolat, în proiectul bulevardului Uranus. Urma să fie demolată la începutul lui 2011. Datorită protestelor societății civile și a proceselor intentate primăriei de către asociația "Salvați Bucureștiul!", Hala a fost salvată provizoriu, și s-au început negocieri cu primăria, soldate cu o victorie a argumentelor societății civile. Primăria a promis
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]