54,016 matches
-
o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al lumii", iar
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cu tatuaj pe braț sau în portretele lui Leigh Bowery, Freud explorează în amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În Bella (1987) studiază jocul luminii pe suprafața pielii. Arta lui Freud, ca și desenele lui Seurat, demonstrează încă o dată că formele realiste sunt compatibile cu arta "modernă", că există multiple și valabile adevăruri artistice la sfârșit de secol al XIX-lea ca și la sfârșit de secol XX. Este interesant că ambele expoziții sunt organizate de o
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
contemporanilor poetului, despre cel care avea să devină, în timp, o marcă de referință a culturii române. Am fugit totuși de orice imixtiune a involuntarei perspective teleologice, de care se contaminează, prea adesea discursul istoriei literare." (p.16) Pentru a demonstra modul în care s-a cristalizat în timp imaginea "poetului național", criticul studiază presa vremii și grupează pe categorii articolele referitoare la Eminescu: valorizări negative (polemici în care a fost implicat și articolele critice referitoare la creația sa literară), valorizări
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
oferind acționarilor dividende substanțiale. Știe să combine rigoarea și spiritul autoritar cu amabilitatea, făcându-se iubit de muncitori. Fiul său avea să-l numească mai târziu "un amestec de Regulus și de Cambronne". Că era iubit de personalul fabricii o demonstrează, printre altele, o felicitare primită cu ocazia "noului an 1915", felicitare pe care se regăsesc vreo 20 de semnături ale celor în cauză. Spiritul autoritar se vădește, deopotrivă, în 1919, cu ocazia mișcărilor muncitorești când - luați mai degrabă "de val
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
onoare la Târgul de carte de la Frankfurt de anul trecut (să amintim aici doar zecile de mii de exemplare vândute din traducerile în limba germană ale unor autori contemporani cunoscuți și cititorilor români, ca Maria Barbal și Jaume Cabré), a demonstrat că etichetarea ca "regională" a unei literaturi doar fiindcă limba în care este scrisă nu este una națională, este superficială și nedreaptă. La fel de adevărat este însă că suflul vital al unor asemenea literaturi (și nu numai) este asigurat nu doar
Barcelona - aniversări și proiecte by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/8878_a_10203]
-
problemele ei. în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în pagini franceze, fără să-și renege iubirea adîncă față de provincia natală, Russo încearcă să-și examineze propria țară cu ochi obiectiv; reușește doar pe jumătate, fiindcă el o privește tot doar cu ochii sufletului
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
veșmânt doar o femeie. Ce să te mai chinui cu cartea, când poți să vezi totul pe viu? Pe lângă asta, astăzi la modă sunt nedăruiții. Atunci când scriu, scriitorii nu-și mai folosesc talentul la scris, așa că nu se mai poate demonstra dacă îl au sau nu. Fără îndoială că treaba asta e în folosul scriitorului și în paguba cititorului, că și de-asta vă părăsește cititorul. Și pe tine și pe toată tagma ta de scriptori... - Totuși mie îmi place să
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
rolul intelectualului (martor, dar nu actor al evenimentelor) pentru care au fost mobilizați "profesorii" fostei "orânduiri". Iar contestarea victoriei electorale (din primele "alegeri democratice") a FSN-ului a fost reprimată violent (13-15 iunie 1990), grupul organizat de nomenclaturiști și securiști demonstrând că a învățat perfect lecția leninistă a preluării puterii. Se știe ce a urmat. Preluarea - prin orice mijloace - a puterii economice urma să asigure grupării dominația politică, sub o aparență de democrație, o "democrație originală", cum a numit-o inițiatorul
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
nostru cultural, el este un exemplu major pentru febrilitatea și reușita sincronizării creației la scena europeană. Etapa seniorială pentru un creator este adesea, în psihologia stilului său, echivalentul eliberării de tutelă, de impostația stilului-tată, adică a propriului pattern. Ne-o demonstrează, cu ardoare, manierele târzii ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
decenii de producție componistică a fost mereu bântuit de puseuri cameleonice, oscilând între genul cameral-simfonic și cel de divertisment. Concertul pentru pian, șase suflători și trei bateriști, Variationen '71, Antiphonien, Cvartetul de coarde, cohorta de piese de muzică ușoară o demonstrează din plin. Dar mai presus de toate Oschanitzky a fost un mare pianist. Fie că restituia Bach, Beethoven sau Bartok, fie că-și exercita dreptul la improvizație, tușeul său era impecabil, agilitatea sa - desăvârșită. Le etalează cu elocvență însăși înregistrările
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
intelligence c'est le moyen de se tirer d'affaire", în traducere liberă, ciudat de exactă, "deșteptăciunea este mijlocul de a ști să te descurci". Pare o definiție scrisă anume despre noi. Și dacă suntem deștepți - iar definiția lui Bergson demonstrează cu prisosință că suntem - avem dreptul să ne batem joc de ceilalți care, deși sunt mai puternici, mai bogați, mai bine organizați decît noi, nu reușesc să ne distrugă. De altfel, conștiința propriei noastre inteligențe inventatoare de curse și de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
țara noastră ar vrea să se debaraseze de Traian Băsescu, îți dai imediat seama și din ce cauză a durat atîta timp publicarea Propunerii: rareori așa de multe inexactități și aberații au apărut puse cap la cap pentru a se demonstra indemonstrabilul și pentru a se încerca (sub pretextul apărării Constituției) o lovitură politică de forță. Pînă și autorilor acestei triste însăilări trebuie să le fi fost jenă de enormitatea produsă; rememorîndu-și îndepărtatele lor cunoștințe de drept, nu se poate să
"Suspendare" by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9863_a_11188]
-
precedent asupra intelectualilor care s-au poziționat, în conflictul dintre Traian Băsescu și strania alianță PNL, PSD, PRM, PC și - pe alocuri - UDMR, alături de șeful statului ne-au coborât cu șaptespre-zece ani în istorie. Mirosul de pulbere, intoleranța, ura viscerală demonstrează că lunga și chinuitoarea tranziție n-a folosit la nimic. Isteria, minciuna, deformarea până la mutilare a adevărului, nesimțirea crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
a fost - cam pretutindeni - considerat ca slab. Un etimologist de ocazie, de profesie miliardar și român - din exil și de acasă - găsise etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil, dar sugestiv! Un cunoscut om de litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor, altul vivace, scrutător, participativ. O realitate. Sufletul însuși se divide la omul faustic, punând pe jar posesorul (Zwei
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
va putea niciodată explica inteligibil ce-i relativ în celebra formulă ensteiniană ori, cînd e literat, cîtă luciditate există în scrierile lui Camil Petrescu sau de ce nu se (mai) studiază Mateiu Caragiale în școală... Cu siguranță, viitoarele luni îmi vor demonstra dacă actualii diriguitori ai învățămîntului românesc vor fi optat pentru formarea și promovarea unor profesori cu calități predominant funcționărești, perfect subordonabili dezideratelor comunităților locale, sau pentru formarea unor cadre didactice cu aptitudini de catalizatori și de inovatori, capabile de a
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
cale de întoarcere. Traian Băsescu vorbește în numele unei experiențe depășite, dar și al dorinței de a rămâne în memorie drept personajul care a avut tăria să rupă și cu propria biografie, și cu blestemul comunist pogorât asupra țării. Reacțiile supradimensionate demonstrează că șeful statului a nimerit în plin. Ca la fotograf, chipurile liderilor politici s-au developat în întreaga lor hidoșenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil, ocupat să-i țină de șase lui
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
alteori discutabile (în sensul bun) sau doar banale, experiența germană îi oferă șansa unor comparații sugestive, dar este aproape imposibil de tras o concluzie generală. Autorul judecă în sine situații și idei, fără a-și propune în chip evident să demonstreze ceva. După fiecare eseu, cititorul așteaptă marea revelație, elementul de legătură capabil să dea unitate cărții, apt să permită tragerea unei concluzii integratoare. Din păcate, aceasta nu apare nici măcar după ultima filă a volumului. Dacă o concluzie generală este greu
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
fel de coerciție a condus la pierderea totală a autorității. În clipa de față, vorba unui prieten stabilit în Occident, "aveți o generație de oameni liberi, dar cam cretini". Ultimul termen e, evident, o enormă exagerare. Dar e greu de demonstrat că noile generații sunt vaccinate în fața manipulărilor ordinare exercitate prin televiziuni și presa scrisă. A da vina doar pe învățământ înseamnă a opera o distincție artificială. După această logică, cei educați până în 1989 ar fi inteligenți, avizați, posesori ai unui
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
acel moment... 1898 - tablouri pictate de Gauguin în Tahiti printre care superbul De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?... 1901 - prima expoziție pariziană a unui tânăr artist spaniol numit Pablo Picasso... 1904 - cea dintâi expoziție personală Henri Matisse... Lista este impresionantă, demonstrând o intuiție cu totul remarcabilă. Gustul pentru culori îndrăznețe și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui Van Gogh și Gauguin, pictura fovistă și creația lui Picasso din perioadele albastră și roz. Asta nu înseamnă că
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
cultura română" G. Ibrăileanu vedea sorgintea acestui criticism cu precădere în Moldova. Care e opinia dumneavoastră în legătură cu acest subiect? - Am și acum convingerea că tradițiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaș de evoluție normală. Dar să demonstrez pornind de la acest amplu eseu al lui Ibrăileanu. Pregătesc un studiu despre istoriografia română între 1880 și 1947. Pasul decisiv l-au făcut istoricii Dimitrie Onciul, considerat, de altfel, și intemeietorul istoriografiei critice românești, care venea din Bucovina, Ioan Bogdan
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
de istratienii francezi. După ce Ion Căpățână, un român stabilit la Paris, a tradus în limba franceză articolele lui Panait Istrati din Cruciada românismului, Edouard Raydon își exprima convingerea că scriitorul nostru "n-a fost nici fascist, nici antisemit", cum a demonstrat și Alexandru Talex, marele său prieten. în scrisorile lui Edouard Raydon abundă semnele de întrebare introduse de Maria Cogălniceanu. Probabil că nu a putut descifra unele cuvinte sau fraze și le-a eliminat, dar în acest caz trebuia să apeleze
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
și tandre în egală măsură, exacte pe spații mici și misterioase prin întreaga lor atmosferă, Cromografiile ar putea anunța un poet de un extrem rafinament și cu o enormă conștiință a creației, dar cum nu și-a propus nimeni să demonstreze încă o dată cît de previzibile ne sînt reprezentările, se poate conchide foarte simplu: ele confirmă un pictor autentic, inconfundabil și atît! Acum, după recenta expoziție, mi-am amintit de un alt text pe care l-am scris despre Șerban Foarță
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de naștere doar ca să fie lăsată să intre în sală. Am fost surprins să-l aud pe un spectator spunând că e invitatul lui Dumitru Crudu, cu toate că nu mă cunoștea și nu-l mai văzusem până atunci. Un altul le demonstra plasatoarelor că și el este un Ťom al nimănuiť." Și imediat după, să tragem cu ochiul către Sebastian cel lipsit de stea: "Sunt invitatul autorului piesei Steaua fără nume care se joacă în această seară la teatrul dumneavoastră ș...ț
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
și fără șansa de a se impune în comunicarea normală: așa cum salariații trebuiau să dispară în favoarea oamenilor muncii și salariul să fie înlocuit de retribuția bănească... și cadrele deveniseră la un moment dat serviciul personal. Circulația reală a cuvîntului era demonstrată, oricum, de prezența derivatului cadrist, înregistrat de DEX-S cu aceeași (evident falsă) mențiune (semnalînd utopia modificării limbii prin decrete) - și cu o definire destul de neutră: "funcționar în serviciul de cadre al unei instituții sau întreprinderi". Sensul depreciativ (legat de
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]