3,354 matches
-
și Odessa, ocupate la momentul respectiv de trupele germane și romane. În aceeași perioadă au început deportările din aceste regiuni către Transnistria. Au fost înființate ghetouri pentru evrei și romi în peste 170 de locuri din această regiune. După primele deportări ale evreilor, în 1942 autoritățile române au început deportările romilor, din ordinul personal al Mareșalului Ion Antonescu.[1] „Pe noi ne-a urmărit înainte cu un an de zile, în ’41, să ne ducă în Rusia.” (Mihai Istrate, deportat că
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
și romane. În aceeași perioadă au început deportările din aceste regiuni către Transnistria. Au fost înființate ghetouri pentru evrei și romi în peste 170 de locuri din această regiune. După primele deportări ale evreilor, în 1942 autoritățile române au început deportările romilor, din ordinul personal al Mareșalului Ion Antonescu.[1] „Pe noi ne-a urmărit înainte cu un an de zile, în ’41, să ne ducă în Rusia.” (Mihai Istrate, deportat că rom nomad, Poiana Mare, Dolj, decedat) “<i>Așa a
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
noi acolo, mai departe, la o sută și ceva de kilometri de la Valea Plângerii. Ne-au băgat acolo în bordeie. Aia care au rămas afară...s-a terminat, au murit. Morți! De viscol, de frig, de foame.” (Mihai Istrate) În timpul deportării, romilor nu li se permitea să aibă asupra lor lucruri personale, iar lagărele de concentrare erau ridicate în câmp, fără lemne de foc, pături, mâncare sau apă. “Primăvară au rămas morții...cei care au murit...aruncați pe câmp, ca dovlecii
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
puneau să „iubească” pe maică-sa. [...] n-a mai ținut lege, n-a mai ținut cinste, n-a mai ținut putință omenească în capul lor. Ăștia [jandarmii] așa făceau de rău cu noi.” (Mihai Istrate) Mai mult, urmele existenței și deportării romilor erau șterse prin gropi comune și arderea cadavrelor, a colibelor și a caselor din lagăr: „Îi strângeau țiganii și poliția de dimineață...morți...de pe lângă bordeie, de pe lângă drumuri. Și le făcea o groapă mare, mare, adâncă că fântână. Și îi
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice“), victimele pot depune dosar pentru a primi despăgubiri precum pensie lunară între 150-250 de lei pentru fiecare an de detenție/deportare, asistența medicală, gratuitate pe transportul public, scutire de la taxa radio/TV, loc de veci gratuit etc. Există două moduri prin care se pot primi aceste despăgubiri: supraviețuitorii trebuie să demonstreze cu documente că au fost deportați sau să dea o
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
a înregistrat toți deportații, ci doar numele tatălui și numărul membrilor familiei; în același timp, în certificatele de nastere ale multor supraviețuitori doar numele mamei era menționat. Mai mult, unele arhive nu au inventariat încă multe documente importante, precum înregistrările deportărilor romilor. Unul dintre motive ar putea fi lipsa de interes a autorităților pentru a facilita accesul la aceste surse. În astfel de cazuri, echipa proiectului încearcă să-i ajute pe arhiviști să identifice documentele. Însă atitudinile anti-romi au rădăcini adânci
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
commercial și poate fi vizionat gratuit. Dacă sunteți interest/a sa vedeti sau să proiectați filmul, vă rugăm contactați-ne la: http://www.ispmn.gov.ro/contact sau contact@triba.ro</a> [1] „Mareșalul Antonescu însuși a dat ordinal de deportare a tuturor taberelor de țigani nomazi de pe teritoriul țării” (Comisia Internațională a Holocaustului din România: Raport final, 2004, p. 228). [2] Localnici ucraineni colaborau adesea cu autoritățile române, multi dintre ei devenind gardieni în lagăre și fiind asociați de către prizonieri
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
fără viză în Austria: - Lichtbildausweis für Fremde gemäß § 85 Fremdengesetz 1997 (Carte de identitate pentru străini, prevăzută cu fotografie conform par. 85/1997 din Legea privind străinii - Durchsetzungsaufschub und Abschiebungsaufschub nach Aufenthaltsverbot oder Ausweisung (Ședere în vederea executării și ședere în vederea deportării ca urmare a unui ordin de excludere sau a unui ordin de expulzare) - Bewilligung zur Wiedereinreise trotz bestehenden Aufenthaltsverbotes, in Form eines Visums erteilt, jedoch als eine solche Bewilligung gekennzeichnet (Autorizație de reintrare, în ciuda existenței unui ordin de excludere, eliberată
jrc6297as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91471_a_92258]
-
Axei în al Doilea Război Mondial și, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost administrat de către Italia, apoi cel de-al Treilea Reich, înainte de a fi în sfârșit eliberat. Deși ocupația a durat doar puțin timp, aceasta a însemnat deportarea populației evreiești și executarea mai multor membri ai rezistenței din Monaco. De atunci Monaco a fost independent, dar a luat unele măsuri în direcția integrării în Uniunea Europeană. În urma unei danii a împăratului Henric al VI-lea de la 1191, Monaco a
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
va alinia cu interesele politice, militare și economice franceze, și rezolva . În 1943, a invadat și a ocupat Monaco, organizând o administrație fascistă. La scurt timp după aceea, după căderea lui Mussolini, Wehrmachtul german a ocupat Monaco și a început deportarea populației evreiești de către naziști. , evreu francez proeminent, care a fondat Ballet de l'Opera din Monte Carlo, a fost arestat în casa lui din Paris acasă și deținut în lagărul de concentrare de lângă capitala franceză, înainte de a fi transportat la
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
cu o altă ceremonie, la care au participat șefi de stat străini la 18 noiembrie 2005, în Palatul Princiar istoric din . La 27 august 2015, Albert al II-lea și-a cerut scuze pentru rolul jucat de Monaco în facilitarea deportării unui total de 90 de evrei și luptători din Rezistență, dintre care doar nouă au supraviețuit. „Am comis ireparabilul în predarea către autoritățile vecine a unor femei, bărbați și a unui copil care s-au refugiat la noi pentru a
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
de neplata salariilor cuvenite și înăsprirea condițiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte întreprinderi, precum și o mare parte a populației orașului. Revolta a fost înăbușită de forțele comuniste, iar liderii ei întemnițați și supuși la torturi și deportări. 1989: 21 - 25 decembrie Revoluția. La Brașov au loc violențe soldate cu numeroase victime (84 morți și 236 răniți). Deține titlul de oraș-martir. 1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9 grade pe scara Richter). 2004: 27 octombrie: Cutremur de
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Ungaria au condus la cea mai mare tragedie din istoria evreilor sătmăreni. Prim-ministrul Miklós Kállay, deși a acceptat toate propunerile naziștilor germani și a asistat la promulgarea unor legi discriminatorii și nedrepte împotriva evreilor, totuși, a respins categoric ideea deportărilor în lagărele de exterminare. Între 1942 și 1943 a reușit să evite de 8 ori demararea deportărilor spre Germania, concesii obținute la diferitele negocieri cu naziștii. Ca urmare a tensiunilor crescânde între guvernul maghiar și conducerea nazistă, pe fondul neîncrederii
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
a acceptat toate propunerile naziștilor germani și a asistat la promulgarea unor legi discriminatorii și nedrepte împotriva evreilor, totuși, a respins categoric ideea deportărilor în lagărele de exterminare. Între 1942 și 1943 a reușit să evite de 8 ori demararea deportărilor spre Germania, concesii obținute la diferitele negocieri cu naziștii. Ca urmare a tensiunilor crescânde între guvernul maghiar și conducerea nazistă, pe fondul neîncrederii Germaniei în loialitatea guvernului condus de Kállay, Ungaria a fost ocupată militar de către Germania nazistă prin Operațiunea
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
condus de Döme Sztójay a sprijinit fără condiții planul lui Adolf Hitler în privința exterminării evreilor europeni și a asistat la punerea lui în practică, prin concentrarea evreilor în ghetouri și predarea lor autorităților germane. Politica guvernului Sztojay a dus la deportarea a 19.000 de evrei din zona municipiului, transferați între 19 mai și 1 iunie 1944 prin 6 transporturi în diferite lagăre din Germania și Polonia. Cei mai mulți evrei sătmăreni au ajuns în Auschwitz-Birkenau, alții în Bergen-Belsen și alte lagăre de
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
și din august 1939. Victimele războiului, estimate la circa 25% din populația totală a Estoniei, au fost printre cele mai mari din Europa. Războiul și ocupația au condis la moartea a circa 90.000 de persoane. Aici sunt incluse victimele deportărilor sovietice din 1941, ale deportărilor germane din timpul ocupației și cele ale Holocaustului. Al Doilea Război Mondial a început cu invadarea și dezmembrarea unui important aliat regional al Estoniei Polonia, printr-o operațiune comună a Germaniei Naziste și a Uniunii
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
războiului, estimate la circa 25% din populația totală a Estoniei, au fost printre cele mai mari din Europa. Războiul și ocupația au condis la moartea a circa 90.000 de persoane. Aici sunt incluse victimele deportărilor sovietice din 1941, ale deportărilor germane din timpul ocupației și cele ale Holocaustului. Al Doilea Război Mondial a început cu invadarea și dezmembrarea unui important aliat regional al Estoniei Polonia, printr-o operațiune comună a Germaniei Naziste și a Uniunii Sovietice. Soarta Estoniei înainte de al
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
care nu și-au făcut „datoria politică” de a vota pentru intrarea Estoniei în URSS, adică cei care nu au avut pașapoartele ștampilate la vot, au fost condamnați la moarte de tribunalele sovietice. Represaliile ce au urmat au constat în deportările sovietice începute la 14 iunie 1941. Mulți dintre liderii politici și intelectuali ai țării au fost uciși sau deportați în zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice de către autoritățile bolșevice în anii 1940-1941. Acțiunilor de represiune le-au căzut victime mii de
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
a intelectualilor, circa 80.000 de persoane în total) au ales fie să se retragă cu germanii, fie să fugă în Finlanda sau Suedia. La 12 ianuarie 1949, Consiliul de Miniștri al URSS a emis un decret „de expulzare și deportare” din Țările baltice a „[tuturor] culacilor cu familiile lor, familiilor bandiților și naționaliștilor”, și a altor „dușmani ai poporului”. Peste 200.000 de oameni au fost deportați din regiunea baltică în anii 1940-1953. În plus, cel puțin 75.000 au
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
de muncă, fie în Siberia (vezi Gulag). În cele câteva săptămâni ce au urmat, aproape toate gospodăriile rurale au fost colectivizate. După al Doilea Război Mondial, cu scopul de a integra complet Țările Baltice în Uniunea Sovietică, s-au efectuat deportări masive și s-a încurajat imigrația în zonă a unor cetățeni din alte părți ale URSS. Pe lângă pierderile umane și materiale suferite din cauza războiului, mii de civili au fost uciși și zeci de mii de oameni au fost deportați din
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
estonilor în populația rezidentă în granițele actuale ale Estoniei a scăzut la 61%, în principal din cauza programului sovietic ce promova imigrația în masă a muncitorilor industriali urbani din Rusia, Ucraina și Belarus, precum și din cauza emigrației din timpul războiului și din cauza deportărilor în masă și execuțiilor ordonate de Iosif Stalin. În 1989, minoritățile constituiau peste o treime din populație, numărul străinilor crescând de aproape cinci ori. La sfârșitul anilor 1980, estonii au început să perceapă această schimbare demografică drept o catastrofă națională
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
perceapă această schimbare demografică drept o catastrofă națională. Aceasta a fost cauzată de politicile de migrație esențiale pentru programul sovietic de deznaționalizare, care avea scopul de a rusifica Estonia — imigrația administrativă forțată și miltară a străinilor din URSS cuplată cu deportările în masă ale estonilor către URSS. În timpul epurărilor, până la 110.000 de estoni au fost uciși sau deportați. În deceniul de după reconstituirea independenței, emigrația pe scară largă a etnicilor ruși și înlăturarea bazelor militare rusești în 1994 a făcut ca
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
avansat de uzură, necesitând reparații constante. Asociația Română pentru Legături cu Uniunea Sovietică, filiala Mehedinți, Turnu-Severin apare în 1946, fiind reînființată imediat după 1990. La 12 ianuarie 1945, în numele despăgubirilor de război pentru pagubule cauzate de România în timpul războiului, începe deportarea germanilor și austriecilor severineni în Uniunea Sovietică. Supravițuitorii din lagărele de muncă sovietice vor fi expulzați în Germania și Austria, numai o mică parte revenind în Severin. Din această cauză, practic comunitatea luterană severineană (formată din germani) dispare iar cea
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
dintre comuniștii sârbi și Moscova și rezultat al rezoluției Cominformului la București din iunie 1948, care îl condamnă pe Tito, pe fondul campaniei antititoiste, similar regiunii Banatului, are loc la Turnu Severin, la Strehaia, Baia de Aramă și Vânju Mare, mutarea și deportarea tuturor "elementelor dușmănoase" din zona de frontieră mehendințeană cu Iugoslavia. Actele de identitate ale locuitorilor din localitățile de pe malul Dunării au fost obliterate cu o ștampilă triunghiulară pe care scria: "Locuitor din zona interzisă de frontieră". Trenurile care circulau între
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a fost locuită din antichitate, găsindu-se vestigii din perioada culturii Coțofeni datând cu 1.800-1.600 ani Î.Hr. O primă mențiune despre existența localității Bocșa o găsim în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caras referitor la deportarea zeciuielii papale, o mențiune ulterioară fiind făcută în anul 1437 cu privire la localitatea Vasiova (WAZYLAW) din districtul privilegiat Capul Bârzavei. În anul 1534 un document atestă cetatea Bocșa sub denumirea de ex castro Bochzsa, iar în anul 1607 este menționată stăpînirea
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]