9,167 matches
-
n-am sugerat că i-ați fi făcut ceva, a liniștit-o Josephine. Dar deseori copiii percep lumea adulților într-o formă distorsionată. Mama s-a uitat la mine încruntată. —Ați suferit vreodată de depresie postnatală? a întrebat-o Josephine. —Depresie postnatală! a pufnit mama. în nici un caz! La vremea aia, depresia postnatală nici nu fusese inventată! Am simțit că mi se strânge inima. Bravo, Josephine, bună încercare! — Vi s-a întâmplat ceva dumneavoastră sau familiei dumneavoastră la scurt timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o Josephine. Dar deseori copiii percep lumea adulților într-o formă distorsionată. Mama s-a uitat la mine încruntată. —Ați suferit vreodată de depresie postnatală? a întrebat-o Josephine. —Depresie postnatală! a pufnit mama. în nici un caz! La vremea aia, depresia postnatală nici nu fusese inventată! Am simțit că mi se strânge inima. Bravo, Josephine, bună încercare! — Vi s-a întâmplat ceva dumneavoastră sau familiei dumneavoastră la scurt timp după venirea pe lume a Annei? a insistat Josephine. Eu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atât de des la narcotice încât ți-ai stricat pentru totdeauna echilibrul chimic al creierului. Odată ce consumi narcotice, creierul tău reacționează cu o stare de deprimare, ceea ce declanșează dorința de a lua și mai multe droguri, care duce la o depresie și mai profundă, care atrage dorința de și mai multe droguri etc. Tu ești dependentă de droguri nu numai fizic, dar și psihic. Iar dependența fizică e ireversibilă, a adăugat Josephine de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să jur c-o să-l sun chiar în ziua în care-o să ies de la Cloisters. Aproape o oră după plecarea lui, am strălucit de fericire din cauza atenției pe care mi-o acordase. Apoi am căzut din nou într-o depresie neașteptată, dar foarte profundă. Helen n-a mai venit să mă viziteze. Ce surpriză! Vincent a ajuns și el la capătul celor două luni de zile. Și el era un alt om, un om în care nu-l mai recunoșteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfipt în braț și am simțit mirosul ăla ciudat de dezinfectant, am înțeles unde eram. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul meu era doar vid, iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi se ridica de pe față. Helen mi-a mângâiat cu stângăcie mâna, iar eu am fost așa de emoționată de încercarea ei de a-și manifesta afecțiunea pentru mine încât ochii mi s-au umplut de lacrimi. Pentru a optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stare de neliniște vagă, nenumită, dar care-mi întorcea stomacul pe dos. Și asta se întâmpla fiindcă nu mai dezamăgeam oamenii, nu-i mai mințeam, nu mai eram crudă sau rea cu nimeni. Și nici n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă cotropeau după o noapte petrecută în oraș. —E normal, m-a asigurat Nola. Ai încetat să-ți mai intoxici trupul cu toate drogurile alea periculoase și puternice, așa că nu e de mirare că te simți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spuse Eva, referindu-se în egală măsură la starea ei fizică, cât și la cea morală. — Bea asta și-o să te simți mai bine. Eva bău cafeaua și începu să se îmbrace, timp în care Sally îi explică faptul că depresia inhibitorie post-contact era o reacție absolut naturală după prima ședință de papiloterapie. — După primele câteva ședințe, o să descoperi că e ceva cu totul normal. Probabil că o să ai un acces de nervi, o să plângi și-o să țipi, iar apoi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
considerat că merit să iasă cu mine, ce speranță am să-l păstrez pe Adam? Ce-o să vadă la mine Adam și nu a văzut Tim? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mă afund într-o depresie cumplită. Nici măcar cerul însorit din L.A. nu-mi poate ridica moralul. — O să-mi treacă, îi spun lui Debbie, deși de fapt vorbesc singură. Încerc să mă conving că sunt puternică. Sigur că da, încuviințează Debbie. Niciodată nu e plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o ciocolată caldă. — Am făcut și eu testul ăla, zice acum, luându-și geanta roz Louis Vuitton. Taică-su i-a făcut-o cadou când s-a despărțit de un tip după trei Întâlniri. Așa, ca să-i treacă mai repede depresia. Adevărul e că individul avea iaht personal, așa că probabil că era sincer deprimată. — Ție cât ți-a ieșit ? zice Lissy. — Optzeci și nouă. Se dă fâs-fâs cu parfum, Își aruncă pe spate părul blond și lung și zâmbește către imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
m-am trezit tot în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la trei, prietena și tovarășa ei de văduvie, prezentă mai tot timpul în casa noastră prin niște sacoșe uriașe de rafie sau prin dosarele cu situații contabile, pe care le lăsa în cel mai mare secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a luat pe sus pe ambulanți. Dimineața la șase s-a petrecut raidul și până la douășpe, când am ajuns eu de la redacție, totul era ras, curat, apa cu care municipalitatea spălase locul prinsese o pojghiță de gheață. În starea de depresie de acum e nesănătos să mă mai întorc la muncă, pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun al tramvaiului se crucește la ciudățeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei, dar și epuizată și permanent îngrijorată din cauza îndoielii. Uneori, dragostea ei pentru Mao seamănă cu disperarea, alteori cu ura. Iar părerile de rău legate de Nah refuză să dispară. Dacă și-ar da voie, ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi, simte cum caracterul ei mai putrezește un pic. Azi-noapte, în timp ce stătea întinsă în pat, i-a venit în minte o fată dintr-o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost motivul pentru care l-a înlăturat pe Liu. Mă simt la fel de singură ca întotdeauna, dar cu toate astea nu mă pot opri din ceea ce fac. Precum o molie, sunt sortită să alerg după lumină. Pentru a scăpa de depresie, îmi plănuiesc propria petrecere de Anul Nou, la Palatul Poporului. Îi invit pe cei din echipa mea de creație și pe membrii echipei de filmare, trei sute de oameni cu totul. Tovarășa Jiang Ching ar vrea să vă cinstească pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce rău s-a supărat mama când a văzut! Dar mâine o să se facă În toată casa foc, pentru că e sâmbătă și e seară de muzică... — Când am venit atunci, pe bicicletă, la fosta noastră casă, tata era pe front, depresia mamei se agravase. Poate am vrut să mă Întorc cu ani În urmă, pe vremea când singura noastră problemă erau lipsurile și sărăcia. Sau poate nu mă obișnuisem să locuiesc În Bergstrasse și mă simțeam prost față de colegele care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bine, mai are o lună până să nască și doctorul a sfătuit-o să nu prea facă mișcare. După primul bombardament cu avioane Mosquito, orășelul nostru a scăpat ușor, Klara n-a vrut să coboare În adăpost, iar mama are depresie, pentru că În familia noastră de avocați, cu documente atestate de la 1561, Klara este prima fată-mamă. Degeaba are mama daruri de Casandră, tot nu vede că documentele voastre de familie au să ardă peste trei săptămâni, la bombardamente, iar tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar, corpul ei se usucă și este tot mai neprimitor, doar secrețiile trecutului au rămas intacte. Pentru această iritabilitate o să se scuze, peste vreo oră, două, depresia lasă urme, Înțelege și tu, el Înțelege, el nu se Înfurie, nu reacționează În nici un fel, mai bine să se descarce, să spună ce vrea decât să conducă nervoasă. —Te-ai supărat când am spus că e o țară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din starea de șoc. Bunicul avea un doctorat În psihologie, luat la Începutul secolului, la Viena, și predase mulți ani la facultate. A desfășurat o Întreagă terapie pentru că, după ce m-a scos din starea de șoc, am căzut Într-o depresie severă, care a durat luni de zile. Bunicul Îmi tot repeta că, dacă vreau să fiu bine, trebuie să Îmi controlez emoțiile și mai ales să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi-a explicat că membrii familiei se simt Întotdeauna vinovați că nu au putut Împiedica moartea celor apropiați. „Crede-mă că și eu mă lupt cu acest sentiment autodistructiv”, mi-a spus de mai multe ori. Bănuiesc că Își reproșa depresia accelerată a mamei, la care asistase neputincos. O sfătuise, la fel ca și pe mine, să ducă o viață activă și sănătoasă și să facă abstracție de dramele din jurul nostru, dar vorbele lui nu avuseseră nici un efect asupra ei. Dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imprevizibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar. A rămas această iritare pe care nu vrea să și-o controleze, chiar dacă peste vreo oră, două are să se scuze, depresia lasă urme pe viață, știu că tu mă Înțelegi. * — Dar, după moartea lui Hermann, au fost anii mei cei mai dificili, Într-adevăr! Cum Hermann nu a murit pe loc, ci după o lună, din cauza traumatismelor interne, o vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prin fața ei, fără să Îmi doresc măcar să intru, În timpul războiului. Bunica murise, bunicul era internat Într-un spital-azil, nu mai era nimeni care să ne Întrețină. Cum să nu-ți fie greu În asemenea vremuri să crești singură doi copii? Depresia mi-a revenit, dar a trebuit să mă ajut singură. Și după război n-au fost lipsuri mai mici decât sub dictatură! Atâta doar că dispăruse teama... dar, de fapt, apăruse alta. Teama că nu ai să te descurci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după potcoave de cai morți, din care să încropească te miri ce atelaj ce le-ar fi înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia atroce care a învrăjbit-o împotriva ei însăși și care o omorât-o. N-avem decât să fim atenți la păcatele părinților noștri pentru care asudăm din greu să le plătim. N-o fi fost totuși chiar o pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
faimă! spuse Tom cu amărăciune. — Vrei să mergem să dansăm? am sugerat eu. Întotdeauna Încerc să direcționez conversația pe cărări mai senine atunci când Tom cade Într-o stare de tristețe, căci altfel m-ar târî și pe mine În mlaștina depresiei lui, iar de genul ăsta de pete Întunecate de pe inimă nu scapi ușor. Dansează tu, spuse el, strâmbând din nas la melodia ale cărei pulsații răzbăteau acum din boxe. Eu rămân să te privesc. Ne-am făcut loc prin mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sală, În loc să prind un autobuz. Trebuia să scap cumva de frustrare. La sală era foarte multă liniște. Marțea de regulă nu era tocmai omor de lume, dar, cu toate astea, locul părea neobișnuit de gol. Poate că starea generală de depresie resimțită de personal Îi contaminase și pe membri. E liniște și pace azi, nu, Lou? am făcut eu o observație plină de originalitate. Ea se strâmbă. — Atmosferă negativă, spuse pe un ton grav. Nu te așteptam la ora asta, Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să vezi atâția oameni care se simțeau Într-adevăr bine. În cluburile grunge, pe care le preferam, cerința tacită părea a fi aceea ca toți să arate, dacă nu pe punctul de a-și pune capăt zilelor, măcar pradă unei depresii clinice. Odată ce-am Început să dansez, o vreme nu m-am mai putut opri datorită drogului. Iar Rachel, căreia chiar Îi plăcea genul ăsta de muzică, se distra grozav. Un tânăr Într-o cămașă albă descheiată, care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]