3,122 matches
-
care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le repetam în gând mă apărau, îmi dădeau curaj și mă făceau să visez la orele când, în altă singurătate, sub soarele negru al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri a minții celuilalt. Schimbau adrese și telefoane, dar foarte rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca o perlă și la fel de ireală. Câte o fată lua chitara și, cu o voce mîțîită, aproape de neauzit, dar cu o față senzual-tristă - cu cât mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ruga folosind cuvintele lui Iov, recunoscând puterea Celui de Sus asupra destinelor umane: „Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.“ Da, părea simplu: el, Feifel, care contemplase o viață întreagă femeile, cu corpul lui plin de sănătate, promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
despre nevoia de a i se trimite ceva gen „brigada D de sus“. Wilt rămase pe aleea de pe Rossiter Grove, numărul 12, și se întrebă ce Dumnezeu se întâmplă cu el. Ordinea lucrurilor de care ajunsese să depindă existența lui se destrăma în jur. — O să mergem la intrarea din spate, zise inspectorul. Ceva nu-mi miroase a bine. O porniră pe cărarea care ducea la ușa bucătăriei și ocoliră grădina din spatele casei. Wilt reuși să vadă ce voise să spună inspectorul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vrei să iei un borcan de vopsea sau un capăt de țeavă. Acum, daca fetele ar fură cum luăm noi din fabrica, ar da faliment. Fuseserăm cu toate că într-o familie și până mai adineaori fuseserăm fericite. Acum s-a destrămat, am adormit și m-am trezit bătrână. Mâine? Da, mâine sunt alegerile. Cred că o să stau frumușel acasă și o să ... o să găsesc eu ceva de făcut. EL: Eram la Vinea la oficiul de calcul. Cu o zi înainte fuseserăm strânși
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
doua zi a început să plouă mărunt și înghețat, până ce tot spatele blocului s-a transformat într-o mocirlă unde nu mai era chip să te joci. După vreo săptămână am început școala și până în vară gașca s-a cam destrămat. Au urmat mai mult de douăzeci de ani anonimi. Am făcut liceul , armata și facultatea și iată-mă belfer. De acum trei luni însă de la visul cu borcanul de hamsteri, sânt cu totul alt om. Nu mai pot. Am noapte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oricine orice. Poate să se găsească orice motivație, orice interpretare acestei acoperitoare de oglindă, acestui text, acestei texturi, acestei textile. Acestei cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe pântece, dar cu cerneală verde. Papagalul cu diamant în frunte, care cu aripile întinse îi împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se stinseră. Nici măcar jarul nu mai ardea. Totul era cenușă și fum. Sala dărăpănată se umpluse de un fum înțepător, greu de respirat. Prin colțul dărâmat al zidului se vedea un sfert de lună, albăstrind cerul în jur. Totul se destrămase și ne găseam acum, la miezul nopții, într-o clădire ruinată: niște fetițe speriate. Din colțurile lor, liliecii se treziră din nou și începură iarăși să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a destrămat. Mama a ieșit din spital după vreo trei săptămâni și cam tot după atâta timp a început școala. Prin octombrie, mătușa a trecut pe la noi cu unchiul Ștefan și cu Marcel și familiile noastre s-au certat, nu știu pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coborârii de sine pentru a-l apăra pe un om de altă etnie, pe un om slab și nefericit. Și, pentru că nimeni dintre noi nu s-a luat la ceartă cu Burkeviț, pentru că grupul care-l înconjura pe Stein se destrămă rapid, de parcă n-ar fi dorit să mai fie martor la scena penibilă, pentru că unii din grup exclamau chiar „Așa e, Vaska, corect, Vaska, bravo ție! am înțeles că au simțit și alții exact ceea ce am simțit eu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu toată greutatea corpului au obosit, simt furnicături și doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească. Simt cum mă irită dorința de a rupe, de a sfâșia această încremenire plină de spaimă. Simt cum mă scoate din fire imposibilitatea de a-mi asculta voința. Dar iritarea este și ea mută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar imediat ce cocaina se termina, mă prindea groaza. Groaza venea din faptul că începeam să mă văd pe mine însumi, să mă contemplu în postura în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în palme într-o disperare rea, urcând dintr-o tristețe inexprimabilă, apărută parcă din neant; ca în vomă, memoria scotea la lumina zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Irina să nu-i mai răspundă la scrisori, apoi să se sinucidă probabil. Sandu vrea să smulgă partenerelor sale toate secretele, dar chiar în clipa în care-l deține pe cel mai nevinovat dintre ele, regretă. Luciditatea îl face să destrame orice văl mistificator, dar, din această cauză, se simte atât de nefericit, încât ar dori să refacă iluzia. Analiza personajului masculin se întoarce împotriva lui, deși în mod normal confesiunea la fel ca și povestirea visului, o formă aparte de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
arhitecturi extrem de complicate, care se înfăptuiește totuși spre stupefacția ta și nesiguranța melancolică, ușor dureroasă, că poate totul nu e decât o părere, o iluzie, o glumă a naturii, și că o singură vorbă nelalocul ei sau gest greșit va destrăma totul.” La eroul lui Holban „orice poate fi pretext pentru sondaj interior, orice poate avea semnificația nenorocirii inevitabile.”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 74 footnote> Într-un eseu asupra romanului românesc, intitulat Arca lui Noe Nicolae Manolescu surprinde romanul într-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a suferi: „poate că eu nu pot rămâne decât nenorocit, și imediat ce sunt mulțumit, mă cuprinde dor de ducă și gustul de noi dezastre....” Eroul din „fragmente” are „instinctul bolnav de a fugi de fericire, (...) spaima de a nu o destrăma (...)” și viciul de a-și prelungi chinurile. Într- o scrisoare de pe 31 iulie 1929, Anton Holban notează că singurul lucru care îl preocupă cu adevărat este moartea sub toate formele ei. În același an scrie: „Întotdeauna mi-a plăcut să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de moarte și dincolo de realitatea acesteia nu există nici o formă de transcendent, cum ar fi o viziune creștină asupra vieții de apoi. Sfârșitul apare ca o fatalitate: ”e fatal ca trupul bunicii sa găsească pretextul unei boli și să se destrame.” Frica de moarte e prezentată de narator ca o angoasă, ca o apăsare conștientizată lucid: „Eu știu că bunica se teme de moarte , cu toate că ceilalți se prefac că nu pricep, sau nu le place să facă asemenea observații, căci ar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cîte o vibrație pentru fiecare. Apa fierbinte, cât mai fierbinte sau rece de tot. Să curgă din abundență sau numai o picătură. Picătura să se prelingă pe corp, să-i simtă drumul , să vadă unde poate ajunge fără să se destrame (...) Toate jocurile cu apa.” Pluralul folosit este ambiguu, pentru că nu seștie cine este actorul acestui fragment și cine regizorul. În pasajul “jocurilor apei” bărbatul trece printr-un transfer de personalitate, perspectiva sa devenind pntru prima oară cea a personajului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care susțin că reîntregirea națională ar fi o mare pierdere economică pentru România. La fel proceda nomenclatura comunistă la Chișinău, în 1990: noi suntem bogați, România e săracă, la ce să ne unim noi cu ei? „Federația Rusă se va destrăma” - Cum pot fi contracarați? - Pe noi nu ne interesează dacă județul Chișinău este mai dezvoltat decât județul Cluj sau invers. Unirea o construim din cu totul alte considerente. - Care ar fi acelea? Oamenii gândesc la firul ierbii. - Nu poți face
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ale României, care „s-au săturat de București” precum odinioară provinciile Iugoslaviei ”se săturaseră de Belgrad”, va fi pipăită și exploatată în continuate. - Și cu Rusia cum stăm? Trăim bine, ca pe timpul Anei Pauker și Gheorghiu-Dej? - Federația Rusă se va destrăma! Moscova nu mai poate controla Siberia, Extremul Orient și Caucazul de Nord. Nu are nici resurse umane, nici perspective, nici justificare. Poroșenko a semnat pentru dreptul străinilor de a se înrola în armata ucraineană. S-a format Batalionul Giohar Dudaev
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ajută! Caritas; Gerald etc., etc., etc. ... Unde vă este ajutorul, că aici au depus și mai săraci doi bănuți ca să le dea cocoșul oul de aur!? După ce și-au făcut plinul cei care trebuiau să și-l facă, s-au destrămat În neant... Știți cumva unde sunt adevărații (am subliniat) infractori? Nu. S-au "vândut" pe nimic instituții și Întreprinderi profitabile ale statului; s au falimentat altele. Toate construite și utilate din munca și din banii noștri. Ai tuturora. Dacă mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
putem recupera? Au zburat cumva pe altă planetă? Pentru că de pe pământ totul se poate recupera... dacă vrei! Dar deocamdată nimeni nu vrea pentru că marea corupție este așa de bine Întrețesută Încât, dacă s-ar rupe măcar un fir, s-ar destrăma toată țesătura și asta nu convine nimănui. Asta este, domnilor. Mergeți tot așa, Înainte, și o să vă fie bine! Cât și cum, vom vedea. Și acum să trecem la cel mai puternic organ al statului, Guvernul. Pentru cine nu știe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
propunerea electorală a U.D.M.R. de formare de cooperative primită cu multă bucurie de unii și vă Întreb și mă Întreb cum de-or putea unii să aibă memoria așa de scurtă și să uite chiar complect că nu demult destrămară și vândură aceste cooperative și tot patrimoniul lor ?!? Și acum vin cu o propunere complet nouă, nu ? Și ce descoperire făcură !!! Strașnică și foarte nouă. Admis. Nici nu se poate altfel, pentru că tot ce se face acum e nou-nouț, nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
se întreține în viață. Ca să poți simți în mod strict că exiști, țesutul vieții din care ești făcut trebuie supus la proba de rezistență specifică: anume de a simți constant că ești o „compoziție“ materială care poate oricând să se destrame, dar care poate, în același timp, să simtă în ea consistența propriei sale puteri: de a fi o formă de viață, mărginită și constrânsă la puterea acestei forme de viață, și nu a alteia. Faptul de „a putea exista“ nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]