4,169 matches
-
mă conving că nu fusese în casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răspunsuri pentru el. O serie de incidente futile ne aduseseră aici - asta era tot. Nimic nu se mai lega. Și în timp ce amândoi am sucombat tăcerilor noastre, mintea mea începu să pulseze cu eventualități pe care nu i le puteam împărtăși detectivului. Un băiat transforma cartea în realitate. Dar n-aveam numele acestui băiat. Fusese în casa mea. (El nega acest lucru.) Fusese în mașina lui Aimee Light. (Dar oare chiar îl văzusem?) Era implicat cu fata cu care eram și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o furie subită. - Nu cred asta. - Asta te va distruge. Scriitorul plecase. Scriitorul era speriat și fugise, ascunzându-se undeva și urlând de frică. - Ce vrei să spui cu asta? Distrugerea mea? Mă ameninți? - Înțeleg că te-a vizitat detectivul Donald Kimball, zise vocea unduitor. Ți-a povestit despre mine? - Ce s-a întâmplat cu Aimee Light? - Acum începem să ne apropiem de subiect. - Unde e? - Într-o lume mai bună ca asta. - Ce i-ai făcut? - Nu, Bret. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am împins cât colo manuscrisul original. M-am ridicat. M-am îndreptat spre rafturile cu cărți. Mă bătea alt gând acum. Am scos o ediție Vintage American Psycho de pe raft. Am răsfoit-o până la pagina 266, la capitolul intitulat „Un detectiv“. M-am așezat din nou pe saltea și am început să citesc Luna mai se scurge în iunie care se scurge în iulie care se târăște către august. Din cauza căldurii am avut niște vise foarte intense despre disecții, iar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
două cuvinte. - Patrick, e aici un anume domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își coboară vocea: - Detectivul Donald Kimball...?! Da, camera s-a răsturnat brusc în momentul acela, și da, ideea mea despre lume s-a schimbat când numele Donald Kimball a apărut tipărit într-o carte. M-am forțat să nu fiu surprins, pentru că era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
drept Donald Kimball, un individ care credea că era, realmente, Patrick Bateman. Un individ care devenise atât de obsedat cu cartea și personajul ei principal încât o luase razna. Bernard Erlanger, care avea la ora respectivă o agenție falimentară de detectivi particulari în Pearce (și care nu fusese niciodată afiliată cu Midland County Sheriff’s Department) a mărturisit că el fusese cel care comisese crimele despre care îmi povestise „Donald Kimball“ în casa mea pe 1 noiembrie. Aceste mărturisiri au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
slabă nădejde să descopăr chiar pe cel necesar. În 18 iulie 1939, e menționat și un interviu cu Jean Pascal, apărut În Opinia din Iași, probabil În zilele sau săptămânile precedente. Pentru aceste două chestiuni aș avea nevoie de un detectiv ieșean care să copieze, de mână sau xerox, textele, menționând titlul exact al publicației, anul, numărul, data, pagina. Pentru dvs. special, iată, cum se spune pe la concursuri, o Întrebare de o sută de puncte... , provocată de această notă din agendă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
contrară, cum și-au manifestat-o alții în Franța, și îmi amintesc de reporterul de la RFI, căruia Vitalie îi acordase un interviu la sosirea în Gara Montparnasse, în Paris - omul s-a ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aflării noastre aici. Trag storurile, pentru că cei de la etajele de sus din cealaltă aripă de hotel privesc ca în oglindă în camera mea. Când ies de la duș, găsesc strecurate discret pe sub ușă câteva oferte de masaj erotic și servicii sexuale. „Detectivul” azer a avut dreptate... VITALIE CIOBANU: Metropol e un bloc obișnuit, înghesuit între două clădiri la fel de anodine, la o intersecție de artere, deasupra cărora un uriaș ecran video își epatează privitorii. Urmăresc reclamele ce se perindă cu rapiditate și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici, un Coloredo neînsemnat, a pierdut castelul și moșia prin confiscare și a murit la Paris. Alte două castele au rămas fraților lui. Au fost naționalizate și acelea. Se zice că scriitorii cehi au pus toate stăruințele ca să se introducă detectivi în personalul polițienesc al statului, spre a putea scrie romane polițiste locale, după rețeta anglo-americană. 1948 Les Américains sont assez bien... assez bien indisposés envers nous. Que voulez-vous? Nous sommes coupables à plusieurs points de vue. Notre gouvernement de 1940
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndepărtată a mea Câtă viață, câtă literatură e în existența unui om de pe stradă? L-ai urmărit? Sper că în viața omului de pe stradă e multă, multă viață. Literatura e în capul celui care îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stradă? L-ai urmărit? Sper că în viața omului de pe stradă e multă, multă viață. Literatura e în capul celui care îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că în viața omului de pe stradă e multă, multă viață. Literatura e în capul celui care îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru cititor e mumă. Cât loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au reformat, cu observația „Acest om nu va fi niciodată rechemat sau reclasificat”. După ce mi-am luat ziua bună de la armată, am avut tot felul de slujbe. La vremea aia puteai să ai cam orice slujbă voiai. Am lucrat ca detectiv privat, la deparazitare, ca barman. Am lucrat În fabrici și În birouri. Am cochetat cu activitățile interlope. Dar cei o sută cincizeci de dolari pe lună continuau să-mi sosească. N-aveam nevoie să fac rost de bani. Părea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
asta. CÎnd am auzit Într-o zi că Herman a fost arestat, mi-am Închipuit că acum vin eu la rînd, dar eram deja bolnav și n-aveam destulă energie ca să plec din oraș. Am fost arestat acasă de doi detectivi și un agent federal. Inspectorul-șef emisese un mandat de arestare cu acuzația de violare a Legii 334 prin utilizarea unui nume fals pe o rețetă. Cei doi detectivi formau o echipă după schema „durul și gaborul de treabă”. Gaborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
energie ca să plec din oraș. Am fost arestat acasă de doi detectivi și un agent federal. Inspectorul-șef emisese un mandat de arestare cu acuzația de violare a Legii 334 prin utilizarea unui nume fals pe o rețetă. Cei doi detectivi formau o echipă după schema „durul și gaborul de treabă”. Gaborul de treabă mă-ntreba „De cît timp iei droguri, Bill? Știai că trebuie să-ți dai numele corect pe rețetele alea”. Apoi se băga durul: „Hai, hai, aicea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am ales cu aproape toate romanele lui Jules Verne, câte apăruseră atunci în românește, în seria cu coperți alb-albastre de la Cugetarea, cu minunata carte a suedezei Selma Lagerlöf despre călătoria lui Nils Holgerson pe spatele gâștii sălbatice, cu Emil și detectivii a lui Erich Kästner, cu Cei trei muschetari și cu multe alte cărți de căpătâi ale vârstei de atunci. Este momentul să spun că Teodor Manea era unchiul mamei mele, cu care tata s-a căsătorit în 1935, întărind astfel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sfâșiate; pompa nu funcționează”. 16: Aștept cu nerăbdare să văd dacă ce spune presa e adevărat: în trei zile consecutive au ars - n-or fi ars până în temelii, dar foc a fost - trei stadioane de fotbal din Glasgow, iar ziariștii detectivi zic că la mijloc nu poate fi decât mâna unui piroman, adică a unuia care are ca idee fixă focul. Eu nu cred. De ce să fie neapărat un om? Poate că a fost o muscă țețe sau o balenă, sau
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amănunt - n-ar mai fi modernă. Vorbe. În domeniul crimei nu există «clasic» și «modern». Nu există nimic «profund» și nimic «superficial» în desfășurarea unui asasinat. Nu există nimic «plicticos» sau «antrenant» în descoperirea unui asasin. Crimele sunt așa cum sunt, detectivii - aceeași ; la urma urmei, nici nu există crime, ci doar amănunte, veșnicele amănunte: un nasture, un șiret, o amprentă, un dinte, etcetera. Mai ales etcetera”. 28: La New York, femei-polițiști (în civil) îl prind pe hoțul cu pantalon verde care fura
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
inspirați de infinitul umor al răufăcătorilor, vor trebui să deseneze fără explicații, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în fața caselor de bani. Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va fi mai ușoară, umoriștilor - tot mai grea. Cu cât se perfecționează sistemul și metodele judiciare, cu atât se reduce rația de umor în lume. În Belgia, senatorul Cuvelier susține în Senat: „Merckx este demnul reprezentant al națiunii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fizionomistul de la cazinoul din Deauville e în concurență cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viață la cazinouri, între 12 și 15 mii de fețe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi trăiește acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
interes și inconștiență a oamenilor îi face pe aceștia să orbească în ceață.” Spunând acestea, el conchide ca un optimist: „Avem toate datele necesare pentru a înțelege corect! Nu s-a întors nimeni de dincolo să spună.” - dar un bun detectiv care rezolvă un caz nu se află la locul faptei și totuși, pe baza datelor și a argumentelor, poate spune clar și precis ce s-a întâmplat la locul respectiv. Cartea lui Marian Ciornei, pe fond o continuare a comentariilor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
filmele lui Cassavetes am aflat de niște actori extraor dinari, de care, de asemenea, nu auzisem înainte: Ben Gazza ra sau Gena Rowlands, văduva lui John Cassavetes. Și îl des co peream pe Peter Falk, adevăratul Peter Falk, și nu detectivul Columbo. Revenim în zilele noastre, când prietenia mea cu Cristi Puiu a murit de mult, iar eu o văd la Cinemax pe Gena Rowlands în Opening Night, copleșit de melancolii. Din film, îmi aminteam doar șocantul accident de la început, cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]