4,964 matches
-
care faci parte? Poți să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruiești "ceva al tău", fără să lași o urmă, cât de mică, a trecerii tale pe aici? Noul, sporul de informație ― adică de "ființă" ―, pe scurt "devenirea întru ființă" era condiția intrării în condiția de om. Ah, cât rafinament, îmi spuneam, și câtă cruzime speculativă în spatele lui! Dragul de băcan! Cine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinația aceea subtilă (tocmai am cumpărat astăzi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, negre, grase și pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi și ardei roșu iute? Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă", prin cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi de 1000 de ani al dumnezeiescului Brie de Méaux care își revarsă faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum la doi pași de mine, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre "carne și spirit" nu se pune cu această acuitate. În afara metaforei sufletului ca atelaj înaripat din Phaidros-ul lui Platon, în care prezența calului rău (simțurile) scăpat din hățurile vizitiului (spiritul) antrenează după sine căderea sufletului în condiția terestră a devenirii, anunțând motivul păcatului creștin, nici din literatura greacă, nici din cea latină nu-mi vine în minte un exemplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul. Kierkegaard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a Evului Mediu când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să dea bătălia decisivă cu "carnea". El nu-i cere acesteia intrarea în asceză, ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cert cu el, când sânt rău cu el, când mă supără și îl bombăn), scriu știind că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
respectivei culturi și civilizație. Considerăm că și cercetările și studiile de istorie locală, cercetări prin care pot și trebuie să fie puse în evidență numeroasele urme ale vestigiilor, prin care se reflectă munca creatoare și prezența etnosului românesc în procesul devenirii și evoluției sale, își capătă partea lor de contribuție pentru o cât mai deplină informare și elucidare a respectivei problematici. Acest deziderat este cu atât mai necesar cu cât unii istorici au crezut și au scris că „Sudul stepic al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a lungul veacurilor. Căci, într-adevăr, dacă „viața modestă de la sate nu lasă alte urme decât DURATA, ÎNTĂRIREA și ÎMBOGĂȚIREA NEAMULUI”, cum a remarcat Nicolae Iorga, fenomenul veșniciei a fost posibil tocmai pentru că în sat a sălășluit esența existenței și devenirii noastre ca popor și stat. Țăranul român a rămas și este „argumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei” românești, lui închinându-i Liviu Rebreanu imnul său de laudă întru nemurirea neamului, imn care s-a vrut și se vrea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
gravă, pe criterii etnice, cu extorcări din ce în ce mai brutale și agresarea fizică a profesorilor. Mecanismul incivilității acționa perfect: contestarea directorului însemna refuzul celorlalți adulți de a exercita disciplina comună, iar spațiile sociale nu mai erau spațiile nimănui, în afară de micii tirani în devenire, care-i țineau pe cei mai slabi sub dominația fricii. În 2003, având un nou director, acest gimnaziu beneficiază de o ambianță în mare măsură pozitivă, iar victimizările sunt rare: s-a alăturat celor mai liniștite școli, depășind chiar rezultatele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Și în sleirea pe care voiam să v-o comunic, stau brusc în fața unei zile de naștere prioritare. M-am dezeliberat singură, cum ați fi spus dumneavoastră, în nici un caz vreo zi de naștere... ca pentru orice om lucid. Pentru devenirea mea sunt un om mort. Nu am cu adevărat pe nimeni, nu am decât gălăgia voastră muribundă, de care-am fost întotdeauna scârbită și pe care acum trebuie s-o urăsc... acum la întruparea sfârșitului. (Herrmann suspină) DOAMNA WURM: Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
resurse proprii în funcție de regiune / 118 4.6. Repartiția demografică a EPCI în 2004 / 119 4.7. Divizarea EPCI în funcție de statutul lor legal / 119 4.8. Procentul populației unei regiuni care locuiește într-o pays deja existentă sau în curs de devenire / 124 4.9. Pays interregionale / 125 5.1. Responsabilitățile departamentului / 135 5.2. Responsabilitățile regiunii / 148 5.3. Evoluția sumei capitalului contractat pentru CPER (miliarde de euro) (excluzând DOM) / 152 5.4. Evoluția cotei parte a statului și a regiunii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unei regiuni aflate sub dominația unei unități de tip pays (deja creată sau în pregătire) după cum se vede în tabelul 4.8. Tabel 4.8. Procentul populației unei regiuni care locuiește într-o pays deja existentă sau în una în devenire Pays deja existente (incl. pays interrégionaux) Pays în pregătire (incl. pays interrégionaux) Total (incl. pays interrégionaux) Procentul populației care locuiește în cadrul unei unități de tip pays deja existente sau în devenire Alsacia* 10 1 11 71 Aquitania* 22 3 25
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
într-o pays deja existentă sau în una în devenire Pays deja existente (incl. pays interrégionaux) Pays în pregătire (incl. pays interrégionaux) Total (incl. pays interrégionaux) Procentul populației care locuiește în cadrul unei unități de tip pays deja existente sau în devenire Alsacia* 10 1 11 71 Aquitania* 22 3 25 74 Auvergne* 10 2 12 73 Normandia de Jos* 10 1 11 93 Bourgogne* 15 0 15 53 Bretania* 21 0 21 100 Centru 21 11 32 70 Champagne-Ardenne* 16 7
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
constitutiv, în absența ei orice formare și dezvoltare individuală devenind imposibilă. Elshtain propune o „salvare a vieții de zi cu zi”, o recunoaștere a avantajelor și problemelor pe care acestea le presupune și a rolului său fundamental în procesul de devenire a persoanelor (Elshtain, 1993, p. 335). A fost contestat caracterul instinctual și pasional care fusese atribuit maternității în paradigma „naturalistă”: Maternitatea umană modelează limbajul și cultura, formează o persoană socială, dezvoltă moralitatea. Maternitatea umană diferă de simpla propagare a speciei
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut-o creiona într-un mod diferit.405 De aceea nu suntem de acord cu remarca critică potrivit căreia Alison nu cunoaște bunătatea și nici devenirea morală 406. Simpla tristețe care se resimte în glasul personajului este o dovadă a moralității de care nu face totuși, în totalitate, absracție. Însă ceea ce primează la nevasta din Bath este apetitul pentru viață extraordinar, un optimism pe care eșecurile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614 „Giovanni Boccaccio este călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sursa explicită a acestei teorii este Platon, care a studiat „cu cele mai bune rezultate cele două feluri de cauze. Raportând la divinitate originea a tot ceea ce purcede din rațiune (logos), el nu neagă materiei atributul acțiunii necesare În procesul devenirii. El a Înțeles că Universul perceptibil (to pan aistheton), organizat așa cum Îl vedem noi, nu este nici pur, nici fără amestec, ci purcede din unirea materiei cu inteligența”1. Teoria este anunțată Într-un fel Încă din capitolul 9 (414
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
le uni apoi din nou sau, mai bine zis, nu din nou, nici mai târziu, adevărul este că schimbarea se petrece simultan - se constituie și se desface, apare și dispare. Prin urmare, nu ajunge niciodată să existe 4 În procesul devenirii, care nicicând nu cunoaște nici odihnă, nici răgaz. Substanța muritoare nu Încetează să se preschimbe, Începând cu stadiul germenului, pentru a da mai apoi naștere embrionului, apoi pruncului și, În continuare, copilului și adolescentului; vin la rând omul matur, vârstnicul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a studiat pentru prima oară sau, cel puțin, a studiat cu cele mai bune rezultate cele două feluri de cauze. Raportând la divinitate originea a tot ceea ce purcede din rațiune șlogosț, el nu neagă materiei (436) atributul acțiunii necesareîn procesul devenirii. El a Înțeles că Universul perceptibil șto pan aisthetonț, organizat așa cum Îl vedem noi, nu este nici pur, nici fără amestec, ci purcede din unirea materiei cu inteligența. * Să luăm În considerare operele artiștilor. Ca un prim exemplu, chiar aici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Presses de la Fundation Nationale des Sciens Politiques, 1994, p. 1956. footnote>. Negocierile, interacțiunile care conduc la instituirea unei culturi organizaționale se desfășoară, după cum am mai văzut, În relații inegale În sfera puterii. „Întreprinderea este, astfel, un loc de dezbatere asupra devenirii societății Însăși, dezbateri exacerbate de dramele șomajului care continuă, În zilele noastre, În cadrul relațiilor de muncă. (...) obiectivele și finalitățile Întreprinderii și-au pierdut legitimitatea pe care le-o conferea, fie o societate de creștere și de consum, fie o societate
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut-o creiona într-un mod diferit.405 De aceea nu suntem de acord cu remarca critică potrivit căreia Alison nu cunoaște bunătatea și nici devenirea morală 406. Simpla tristețe care se resimte în glasul personajului este o dovadă a moralității de care nu face totuși, în totalitate, absracție. Însă ceea ce primează la nevasta din Bath este apetitul pentru viață extraordinar, un optimism pe care eșecurile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614 „Giovanni Boccaccio este călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de Teoria Generală a Sistemelor, cibernetică și de alte discipline științifice „sistemice”, care au abordat același obiect de studiu, și anume sistemul complex. E. Milterton-Kelly (2003) distinge, într-o retrospectivă privind dezvoltarea Științelor Complexității, cel puțin șase componente importante ale devenirii ca știință a acestora: i) concepția despre sistemul adaptiv complex și complexitate dezvoltată la Institutul Santa Fe din New Mexico (S.U.A.) prin lucrările lui Stuart Kauffman (1993, 1995, 2000), John Holland (1995, 1998), Chris Langton și Murray GellMann (1994); ii
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
adevăr revista a publicat: dări de seamă, bilanțuri, informații și materiale despre „Rolul băncii populare în sat”; „Cooperativele de producție, consum și desfacere în comun”, 46 îndemnuri: „Ajută‐ te și Dumnezeu te va ajuta”, diferite scrisori către prieteni cooperatori în devenire, „Obștii de împroprietărire”, „Semănăturile de pe pământul expropriat”, „Cum se fac împrumuturile la banca populară”, „Conducerea băncii populare”, „ Asigurarea vitelor și recoltelor sătești”, „Greșeli în conducerea băncilor populare”, „Sfaturi pentru conducătorii băncilor - cum se păstrează și se lucrează în registrele băncii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Gh. Barbu, redactor șef, O. Oprescu, redactor șef adjunct, Gh. Vrabie, redactor, V. Popa, tehnoredactor, ca o expresie a dorinței de a susține reînființarea județului Tutova, abuziv desființat în 1950. Din ziarul cu „număr nou” am reținut documentarele: „Tutova în devenire”, „Criterii care stau la baza reînființării județului Tutova” din care redăm unul din argum ente: „Municipiul Bârlad a fost permanent reședința ținutului și județului Tutova. Bârladul este al doilea or aș cu vechime din Moldova după Cetatea albă, fiind atestat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Moldova după Cetatea albă, fiind atestat documentar încă din anul 1174. În prezent municipiul Bârlad se află pe primul loc ca număr de populație față de toate orașele care solicită a deveni reședință de județ.” 127 Ca obiective culturale care justifică devenirea Tutovei ca județ și a Bârladului capitală a acestuia sunt citate existența Teatrului „Victor Ion Popa” și a muzeului din l ocalitate. Nu se vorbește nimic despre tradiția culturală - prin publicistică a Bârladului. * Păreri tutovene Păreri tutovene reapare la 20
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]