4,111 matches
-
mè învèțase ea sè-l pun, încremenind cu pungă de castane în mânè, anunțând-o secretul pe care chipurile venisem sè i-l spun, Ninsese peste noapte, prima ninsoare, Da, știu! Asta e tot? Nu, Matei! Apoi, fècându-mi semn sè mè dezbrac, așteaptè, eu așez pungă cu castane calde pe masè, Castane! șoptește ea, dar nu se atinge de ele, venindu-i greu sè vorbeascè îmi mèrturisește cè asearè, dupè ce a plecat de la mine, n-a putut porni mașină cea nouè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
învèțatè, cu un buchet de flori, cu ciocolatè și șampanie, m-am prezentat acasè la Corina, Abia am intrat pe ușè, cè ea, îmbrèțișându-mè, descotorosindu-mè de flori, de șampanie și de ciocolatè, apoi de haine, m-a ajutat sè mè dezbrac și, pânè sè ne dezmeticim amândoi, copleșiți de dorință care, în așteptarea încordatè a ultimelor zile, electrizase trupurile noastre, turmentându-ne, fècusem deja dragoste, Mult mai tarziu, dupè ce am deschis șampania și am mâncat ciocolată, ea mèrturisindu-mi cè își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ai mai venit la mine? o întreb, Mi-ai spus cè ar trebui sè nu ne mai vedem, ea desprinzându-se de mine cu încetinealè, isi descheie paltonul lung și-și desface eșarfă înfèșuratè în jurul gâtului, o ajut sè se dezbrace, îi agèț paltonul în cuierul de pe hol, apoi, intrèm în camerè, așteptând încè rèspunsul ei, ea, oprindu-se în mijlocul camerei, revèrsându-se în încèpere, contaminând cu prezența ei totul, dulapul de haine, masa de birou, calculatorul, patul, rafturile de cèrți, perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
propriul suflet, îl cauți acolo unde nu trebuie, dar unde?! Poate o voi surprinde în baie, sub ploaia fierbinte de la duș, atunci Matei, nerèbdètor, cu hainele pe el, va intra la duș și ea, râzând, îl va ajuta sè se dezbrace, Înfierbântat, urmèrind mental scenă dusului, Matei ajunge în dreptul farmaciei din colț în care n-a mai intrat din seara aceea, mè opresc la baza scèrilor de piatrè gândindu-mè cè ar fi un prilej bun că sè-mi exprim gratitudinea pentru jumètatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mècar amintirea vocii de la telefon a soțului ei, care, stèruind că un ecou vag și îndepèrat între noi, departe de a-l descuraja pe Matei, îl incitè, provocându-l, Regele alb flancat de turè și damè așteaptè atacul, În timp ce o dezbrac cu mișcèri lente, dar ferme, îmi trece prin minte cè, aș fi fost în stare, dacè mi s-ar fi împotrivit, s-o silesc, dar cè, dèruindu-mi-se de bunèvoie, face ca rèzbunarea mea împotriva lui Vald sè fie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femei, chiar dacè te mint frumos, nu le intereseazè decât un singur lucru la bèrbați, sexul! Nu te lèsa prins în cursè de jocul lor perfid și drècesc, iar când privești o femeie, Matei, imagineazè-ți cè e goalè în fața ta, dezbrac-o cu nerușinare în minte și vei vedea cum dispar toatè taină și farmecul sexului ei! Prea fetișizèm femeile! Când pleci, Matei? mè întreabè Șerban redobândindu-și în glas notă de cinism pe care i-o cunosc, Sper că anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de a mè rèzbuna, în locul ei ar fi putut fi, dacè aș fi fost într-atât de abject, fiica procurorului șef, Sus, pe un pat rèvèșit anterior de cerințele sexuale ale altor cupluri, în timp ce, cu sânge rece, de criminal, o dezbrac pe Ioana ea îmi șoptește dulce în urechi, N-aș fi fècut-o, Matei, dacè n-ai fi plecat în America, probabil n-am sè te mai vèd niciodatè și, dacè nu te pot iubi toatè viața vreau sè fii tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să se privească în oglindă. Era inutil. Se împlinise, crescuse chiar. Era dezastru! Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la telal. ― Te-ai sculat, moțule? Iancu nu mai avea timp să se dezbrace, așa că se lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră să-și arate simpatia lăsându-l aproape dezbrăcat pe Luminăția Sa, smulgându-i frumoasele lui șaluri și elegantele lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând, de fiecare dată, o altă interpretare acelor întâmplări, încât ascultătorii, deși cunoșteau faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă bluza și îl ajută pe prinț să se îmbrace. Taciturnul ucenic schimbă chiar și câteva vorbe cu acesta, ca să-i permită maestrului său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb, spre cer. Cu o mână Își stăpânește pe cap pălăria neagră cu boruri largi, cu cealaltă rotește albul pe deasupra negrului și strigă - strigă ca ciobanii la stână, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile rugii de mure; las-să mă dezbrace de tot, să mă omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
priceput ce zic eu din amintirile mele din copilărie. - N-o fi, dar ziceam-că! Nu te lasă și nu te lasă fimeili-aistea! Îi zic că nu se poate: ea are chiloți, eu pantaloni și mie mi-e rușine să mă dezbrac În fața unei fete-mici - să mi-o vadă? - Închide ochii și-ai să vezi cum sunt cu-fără chiloți, zice. Îi Închid. Într-adevăr, i-o văd: frumoasă. Pe mine Însă nu mă văd, cu ochii Închiși. Încerc să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
măcar două fete des-, cel mai bine: trei și, uite, ea-i numai una... Domnișoara zice că vine ea, vine și a doua și cealaltă, celelalte, până atunci să Încercăm numai În de noi doi. Încercăm, ce să facem: Mă dezbrac de cămașa mea de noapte, ea se dezbracă de cămașa ei de noapte. Ne lipim. Strâns de tot ne lipim noi - ca să ne desdegerăm. Întâi, eu cu spatele la ea - să-mi dezghețe spinarea; apoi schimbăm poziția, ca să-mi dezghețe inversul inversului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și, uite, ea-i numai una... Domnișoara zice că vine ea, vine și a doua și cealaltă, celelalte, până atunci să Încercăm numai În de noi doi. Încercăm, ce să facem: Mă dezbrac de cămașa mea de noapte, ea se dezbracă de cămașa ei de noapte. Ne lipim. Strâns de tot ne lipim noi - ca să ne desdegerăm. Întâi, eu cu spatele la ea - să-mi dezghețe spinarea; apoi schimbăm poziția, ca să-mi dezghețe inversul inversului. Ea spune asta, cu inversul inversului, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
până atunci. Tecla Îmi mai dă. Zice că la ea și la uitat am nevoie de multe puteri. După ce m-a umplut, Tecla Încuie bucătăria și mă cheamă pe cuptor. E bine pe cuptor, iarna; mai ales când Tecla se dezbracă de tot, de tot și mă dezbracă și pe mine. Când o văd - că văd, chiar pe Întunericul fierbinte de pe cuptor - mă sperii puțin: pe-a Dudei n-o văzusem deloc, a Linei era frumoasă și roșie, Însă a Teclei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că la ea și la uitat am nevoie de multe puteri. După ce m-a umplut, Tecla Încuie bucătăria și mă cheamă pe cuptor. E bine pe cuptor, iarna; mai ales când Tecla se dezbracă de tot, de tot și mă dezbracă și pe mine. Când o văd - că văd, chiar pe Întunericul fierbinte de pe cuptor - mă sperii puțin: pe-a Dudei n-o văzusem deloc, a Linei era frumoasă și roșie, Însă a Teclei... Mă liniștește, zice că așa-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi-le! - Tu ești proastă, Bălano? N-am zis că ți le dau după ce ședem? După ce plângi bine-bine? - Să ședem - dar unde? Fân n-avem noi... - N-avem fân, avem cuptiori’, zic. Urc, urcă și ea. Îi zic să se dezbrace. Ea zice că, Bojemoi, nu s-a dezbrăcat niciodată de față cu cineva, mai ales bărbat... Îi spun ce-am auzit, că e un Început În toate și că, dacă vrea ciuboțelele roșii, dacă nu vrea să mor... Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zis că ți le dau după ce ședem? După ce plângi bine-bine? - Să ședem - dar unde? Fân n-avem noi... - N-avem fân, avem cuptiori’, zic. Urc, urcă și ea. Îi zic să se dezbrace. Ea zice că, Bojemoi, nu s-a dezbrăcat niciodată de față cu cineva, mai ales bărbat... Îi spun ce-am auzit, că e un Început În toate și că, dacă vrea ciuboțelele roșii, dacă nu vrea să mor... Ea se dezbracă și plânge. Când plânge mai cu foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ea zice că, Bojemoi, nu s-a dezbrăcat niciodată de față cu cineva, mai ales bărbat... Îi spun ce-am auzit, că e un Început În toate și că, dacă vrea ciuboțelele roșii, dacă nu vrea să mor... Ea se dezbracă și plânge. Când plânge mai cu foc, o podidește râsul: - Dar tu copil ești, cu ce-o să șăzi cu mine? - Cu ce se șede, zic și-i arăt cu ce. Ea scuipă de trei ori peste sânii goi și destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Credeam, zice tata, că cel mai greu, la țară, ca educator e să le convingi pe fete, pe femei șă-și... arate picioarele - vorbesc numai și numai de sport. Dacă le explicai o dată, de două ori, mergea. Era destul să se dezbrace una mai băiețoasă - ori bărbătoasă... - celelalte după ea... Băieții de școală, dacă au acceptat să-și dea jos nădragii, pantalonii, ițarii, ceoarecii și să-și pună chiloți de sport, cu pălăria, clopul lor... a fost o Întreagă poveste! «Bine, Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era nicicacum, cine ștìi ce alți tal’ari i-o’ luat hainili... Zic: Da parcă ziceai că ție ți-a căzut În brațe, tu ai deshămat-o - era dezbrăcată, -n ham? Că să vezi, că nu, că câr, că mâr... Că nu mai știe, i-a ieșit din minte... Zic: Mă socotesc eu cu tine mai târziu pentru hainele de-uniformă ș-articolele-statului de le-avea asupră-i - acuma hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arată, la portiță, un străin. Nu bate. Deschide. În curtea noastră a școlii pătrunde un bărbat necunoscut. Îmi zic: Un parașutist! A reușit să cadă undeva, unde nu l-au văzut Mănenii noștri, unde nu-l aștepta Morcov, să-l dezbrace: e nu doar Îmbrăcat, dar și-ncălțat, parașutistul! Va fi aflat el, de cine știe unde, că cel mai bine pe lumea asta, după ce vii cu parașuta, e să te predaite lui Moș Iacob al meu... - Idite, idite!, Îi strig Rusului Îmbrăcat și-ncălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs la pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu s-a mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]