10,118 matches
-
care toate formele de concurență par a se fi înăsprit, rolul marketingului este acela de a restabili echilibrul între beneficiile organizației și cele ale participantului la sport. Concurență dintre organizațiile sportive stimulează adoptarea unor strategii de piață care să vizeze diferențierea produselor/ serviciilor oferite de un anumit club, federație etc., atragerea unui număr mai mare de membri, fidelizarea acestora prin oferirea de servicii de calitate. Iată doar câteva din motivele pentru care este necesară aplicarea marketingului în sport: Exacerbarea competiției în
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SPORTUL ROMÂNESC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gheorghe Jinga () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_798]
-
care toate formele de concurență par a se fi înăsprit, rolul marketingului este acela de a restabili echilibrul între beneficiile organizației și cele ale participantului la sport. Concurență dintre organizațiile sportive stimulează adoptarea unor strategii de piață care să vizeze diferențierea produselor/ serviciilor oferite de un anumit club, federație etc., atragerea unui număr mai mare de membri, fidelizarea acestora prin oferirea de servicii de calitate. Comercializarea tot mai intensă a sportului, inclusiv a Jocurilor Olimpice Comercializarea are un sens pozitiv și induce
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SPORTUL ROMÂNESC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gheorghe Jinga () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_798]
-
într-o economie ecologică sau într-o ecologie economică. Mai degrabă însă, ca o iluzie a unui mod de a ști dogmatic autonom, ele se opun din ce în ce mai mult realității ecologice a unei politici economice incerte. Există totuși un proces de diferențiere sau de bifurcare. Economia nu poate integra ecologia în calculele sale și nici reciproc. În ideea necesității analizei sistemice a interdependențelor dintre economie și ecologie, parafrazându-l pe sensibilul matematician și filosof Blaise Pascal (1623-1662), vom afirma că: nu putem
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în determinarea lor rezultatele experimentului nu au aceeași utilitate sau importanță, putând considera motivat că unele rezultate sunt mai importante sau mai utile decât altele. Ca urmare, chiar dacă ponderarea este un proces delicat și dificil de realizat, este necesar ca diferențierea unor informații decizionale care se bazează practic pe importanța rezultatelor unui experiment să se regăsească și în expresiile sau în formulele lor de calcul. 7) Indicatori ai concentrării sau diversității unidimensionale sau simple. Vorbim despre un astfel de concept atunci când
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-a surprins până și pe câștigători), „politica abstractă și literară” s-a transformat într-o frenezie a separației și diferențierii, concentrându-se pe singurele ținte interesate de continuarea războaielor culturale, și anume tocmai foștii parteneri, aliați și prieteni, precum și „idolii” lor. Din nefericire, deși multiplicarea separațiilor este însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în frumosul său Cours familier
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de elevi ca și cum toți elevii ar fi egali între ei. Această formă organizatorică predispune la utilizarea strategiilor axate pe metodele expunerii și conversației: - sarcinile de lucru, timpul, instrumentele și suportul de inițiere sunt de obicei comune; - pot fi introduse anumite diferențieri la nivelul tipului de întrebări formulate și la nivelul timpului de organizare a răspunsurilor. Organizarea grupală: presupune organizarea elevilor (de la 2 la mai mulți elevi) pe echipe, în funcție de anumite criterii. Astfel rezultă: - un grup omogen: elevii sunt incluși în funcție de interese
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
răspunsuri posibile: adevărat/fals; corect/greșit; da/nu; acord/dezacord; general/particular; varianta 1/varianta 2; mai mare/mai mic; enunț de opinie/enunț factual etc. Itemii cu alegere duală pot fi utilizați pentru: • recunoașterea unor termeni, date factuale, principii; • diferențierea între enunțuri factuale sau de opinie; • identificarea de relații tip cauză-efect. Itemi de tip pereche Solicită din partea elevilor stabilirea unor corespondențe/asociații între cuvinte, propoziții, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe două coloane. Elementele din prima coloană
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
trebuie eliminate, ci exploatate în favoarea procesului de instruire și a elevului. b) În ceea ce privește individualizarea: - nu toți elevii/studenții percep obiectele și fenomenele în același mod, nu toți sunt atrași de aceleași aspecte ale procesului de învățământ, de aceea se recomandă diferențierea abordării pedagogice și metodice a fiecărui elev/student; - varierea aspectelor de organizare și grupare a elevilor/studenților, pentru a da posibilitatea fiecăruia de a dispune de timp de reflecție și de acțiuni individuale; - personalizarea instruirii, posibilă în învățământul superior, cu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
elevilor/studenților: urmărește definirea obiectivelor pedagogice ale activității didactice care reflectă prioritățile microstructurale ale procesului de învățământ; c. principiul analizei conținutului instruirii urmărește definitivarea programelor școlare bazate pe cunoștințe și capacități esențiale (cultură generală și de specialitate). Proiectarea curriculară permite diferențierea pedagogică a standardelor de performanță la nivel minim, mediu, maxim. Standardele de conținut pot varia de la nivelul minimal la cel maximal. Standardele minimale de conținut corespund cerințelor fără satisfacerea cărora un elev nu poate fi considerat absolvent al unui ciclu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
cognitivă este aceeași, deci sugerez neomiterea lor la lectură. Ediția a II-a a acestei cărți aduce totuși ceva nou: trei texte teoretice așezate În Anexă, despre proletcultism, realism socialist (istoricul și manifestările acestora În literatura română), despre apropierile și diferențierile dintre aceste direcții și realități literare. Fac această adăugire pentru rotunjirea cunoștințelor În domeniu și cu limpeziri teoretice și delimitări conceptuale, dar și pentru că, În onorabile dicționare literare generale, apărute după 2000, s-au difuzat informații neclare, echivoce și amabile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puțini poeți, de obicei numele consacrate: MariaBanuș, Dan Deșliu, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A.Toma. În Contemporanul 25 cel mai frecvent publicat este A.E. Baconsky, dar și majoritatea numelor care dădeau viitor și substanță poeziei din vreme. Cu insesizabile diferențieri, aceleași semnături și În Flacăra: George Dan, Suzana Delciu, N.Tăutu, Petru Vintilă, Vlaicu Bârna, Dan Deșliu, Mihai Beniuc, V. Porumbacu, Petre Solomon, D. Corbea, Noe Smirnov, ș.a. Numeroase sunt și volumele de poezii apărute la editura Uniunii Scriitorilor; Editura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
manifestă cu preferință În roman. (Ă)». În fișele despre realism, dl. Ion Vitner opunea relațiile: sociale pe care realismul le reflectă, caracterului individualist al conștiinței romantice, preocupată de propria ei dramă. Acordă deci romantismului, spiritul individualist drept principală trăsătură de diferențiere. În eseul asupra fenomenului decăderii literaturii burgheze, suntem puși În gardă că nu individualismul formează nota generală a romanticilor. (Ă). Împotriva acestei tendințe l-am pus În gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
l-a Înzestrat, de pildă, pe Petru Dumitriu cu instrumente puternice pentru analiza scriitorului Creangă și pentru Înțelegerea fenomenului istoriei literare. (Ă). Este interesant că Însuși Petru Dumitriu, autorul prefeței, Într-un articol mai vechi, prezenta, În cazul lui Creangă, diferențierile de clasă În mod mecanic, fără a ține seama de condițiile specifice și o sumă de alți factori. Aceste considerații Îl duceau pe autor la concluzii cu totul false - În dauna operei lui Creangă. Prefața actuală marchează, deci, un proces
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
agricultură, industrie, viață socială, deci și culturală. Ideologia filosofică care a alimentat această egalizare, comunizare, În toate planurile, a fost cea marxist-leninistă. Tot ea a stat și la baza inspirației și dezvoltării literare. Istoricește, P devansează RS. Există apropieri și diferențieri Între cele două direcții literare. Azi există tendința de a le unifica, mai exact de a Înlocui barbara sintagmă RS cu cea de P. Nu este corect; această viziune desfigurează procesul dezvoltării literaturii postbelice, tocmai acum când avem șansa de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
minunat până pe la nouă-zece ani, tocmai pentru că nu joacă. Se comportă firesc, este pur și simplu el însuși. Ceea ce riscă să-i distrugă spontaneitatea este conștientizarea importanței celorlalți și a grupului social. Din această conștientizare a privirii sociale decurge importanta diferențiere între cei care rămân ei înșiși în fața celorlalți și cei care tind să se conformeze așteptărilor celorlalți. Primii nu se tem să fie slabi, aceasta este forța lor. Ceilalți încearcă întotdeauna să fie tari, iar aceasta este o adevărată slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Davidescu apreciază că generația sa trebuia să devină prima generație amnezică a noii societăți 3. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între „a fi în Infern” și „a face parte din Infern”4. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept „cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească”5 și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de resocializare și reinserție socială. Deși, în ansamblul acestor tipuri de delicte, minorii nu dețin ponderi semnificative, ei sunt implicați mai mult în comiterea unor violuri și tâlhării. c) Mediul de rezidență Din perspectiva acestui indicator, rezultă o serie de diferențieri semnificative în privința numărului și a ponderii persoanelor condamnate pentru delicte contra persoanei (vezi tabelul 3). Tabelul 3. Ponderea medie a persoanelor condamnate pentru delicte contra persoanei în funcție de mediul de rezidență, în perioada 1990-2000 Tipul de delict Mediul de rezidență Urban
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
acei copii care provin din familiile sărace au acces limitat la educație, la serviciile de sănătate, la activități sociale și culturale, ceea ce îi poate expune la comportamente antisociale, violență, abuz de droguri și substanțe halucinogene. Asistăm în regiune la o diferențiere din ce în ce mai mare în privința dezvoltării sociale și implicit, a politicilor de suport pentru copil și familie. Țările din Asia Centrală și Caucaz, deconectate încă de la economia mondială, se confruntă cu o sărăcie severă, prin urmare cu un nivel scăzut al cheltuielilor publice
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
vorba despre o comunicare, un referat, un studiu). Menționarea gradului didactic sau științific, a instituției unde activează autorul rămân la alegerea redactorului publicației respective; - când numele nostru coincide cu al unei personalități consacrate deja, e nevoie de o marcă de diferențiere. Astfel, Într-o revistă din Bacău publică frecvent un autor care semnează „Marin Preda”. Desigur, este un gest de sacrilegiu la adresa marelui scriitor. Observații În legătură cu alegerea numelui cu care ne semnăm lucrările științifice, se mai impun câteva precizări. Unii autori
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ulterior și Într-un volum, În notă vom da studiul din volum, despre care se consideră că este mai ușor de reperat, În timp ce bibliografia va trebui să Înregistreze și apariția inițială, În revistă, a studiului respectiv. Există apoi și unele diferențieri de organizare a informației (În note și În bibliografie). În timp ce În note autorul este citat cu prenume și nume, În bibliografie, acesta se va regăsi În ordinea alfabetică a numelui de familie. Sistemul acesta de note, extrem de greoi pe vremea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu ajutorul inițialei prenumelui sau, in extremis, dacă și acestea coincid, le vom scrie prenumele și numele: (Mircea Popa, 1970, p. 34) vs (Marian Popa, 1982, p. 87); - dacă este citat un autor cu mai multe lucrări publicate În același an, diferențierea se va face cu ajutorul unei litere „lipite” de cifra care indică anul apariției lucrării: (Hristea, 2004a, p. 88). Avantajele acestui sistem sunt următoarele: oricând putem veni cu o informație de ultimă oră, care poate fi ușor introdusă În text, fără
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
textului. Când citatul este mai lung, se recomandă să Îl reproducem mai Înăuntrul paginii. În acest caz, nu sunt necesare ghilimelele, mai ales că citatul respectiv poate fi cules cu un corp mai mic de literă, Încât să fie asigurată diferențierea față de textul normal. Iată Încă o recomandare tehnică: Subdiviziunea În paragrafe a sursei originale trebuie să fie menținută În citat. Începuturile de rând ce se succed direct În sursă rămân separate de un spațiu, ca și diversele rânduri ale paragrafului
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a făcut ordonarea În funcție de prima literă, se trece la cea a intrărilor În interiorul fiecărei litere: Oltean, Ioan: 14, 484, 513; Onițiu, Virgil: 181, 184; Opriș, Tudor: 151; Popa, Mircea: 151; Popa, Septimiu: 188; Popescu, Lucreția: 347. Observații • Normele actuale impun diferențierea literelor cu diacritice (ă, â, Î, ș, ț) de cele simple. Profesoara Magdalena Vulpe (2002) arăta că o asemenea normă „nu era operantă Înainte de 1953 (ceea ce implică deosebiri În ordonarea intrărilor În dicționare și În indici)” (p. 112). Această exigență
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indice de nume proprii, incluzând nume de autori, de persoane, dar și de localități (Războieni, Recea, RÎșca). 2. Numele cu particule au fost ordonate În funcție de numele de după particula respectivă: Renver, Reinhard van. 3. Autorul indicelui nu a ținut cont de diferențierea literelor cu diacritice (ă, Î, ș, ț) de cele simple, ceea ce face ca, În mod greșit, Rătești să fie Înainte de Rathenau, Walter, iar RÎșca Înainte de Rist, Ch. 4. Între prenume și prima cifră nu s-a pus niciun semn de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
referire la diversele forme pe care le poate lua apărarea. La un moment dat, Sandler precizează chiar că, potrivit Annei Freud, se poate opera o distincție între nevroze în funcție de modelele specifice de apărare utilizate de subiect. Unitățile implicate în această diferențiere ar fi niște mecanisme de apărare. Să mai menționăm și termenul „metode defensive”, folosit de A. Freud (1936/1993); conceput ca un ansamblu de demersuri bine gândite și coerente, utilizate pentru a atinge un scop, termenul se potrivește, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]