3,349 matches
-
atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă consulatul japonez de la Hongkew, la cîteva sute de metri În aval, arăta mult mai impresionant decît Wake și Petrel. De fapt Idzumo, vasul amiral al Flotei japoneze din China, fusese construit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prietenului său, sub avionul care se Învîrtea neîncetat și plutea sub tavan ca un pește care ar fi Încercat să iasă din cer. În zilele următoare, Jim Încercă din nou să se predea japonezilor. Ca și colegii lui de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să se miște nici un centimetru ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nesocotiți Numele Meu, și care ziceți: "Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?" 7. "Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate!" Și dacă ziceți: "Cu ce Te-am spurcat?" " Prin faptul că ați zis: "Masa Domnului este de disprețuit!" 8. Cînd aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
Numelui Meu și se aduc daruri de mîncare curate, căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12. "Dar voi Îl pîngăriți, prin faptul că ziceți: Masa Domnului este spurcată, și ce aduce ea este o mîncare de disprețuit!" 13. Voi ziceți: Ce mai osteneală!" și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: "Iată darurile de mîncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mîinile voastre? zice Domnul. 14. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12. "Dar voi Îl pîngăriți, prin faptul că ziceți: Masa Domnului este spurcată, și ce aduce ea este o mîncare de disprețuit!" 13. Voi ziceți: Ce mai osteneală!" și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: "Iată darurile de mîncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mîinile voastre? zice Domnul. 14. "Nu! blestemat să fie înșelătorul, care are în turma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
al Domnului oștirilor. 8. Dar voi v-ați abătut din cale, ați făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulți, și ați călcat legămîntul lui Levi, zice Domnul oștirilor. 9. De aceea, și Eu vă voi face să fiți disprețuiți și înjosiți înaintea întregului popor, pentru că n-ați păzit căile Mele, ci căutați la fața oamenilor, cînd tălmăciți Legea. 10. N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem așa de necredincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. 2. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvîrșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4. Voi nu v-ați împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului. 5. Și ați uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului, și nu-ți pierde inima cînd ești mustrat de El. 6. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." 7. Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
protectoare aici în cazul lui Artemis și răzbunătoare în cazul Afroditei. În Andromaca aceluiași Euripide, statuia și altarul zeiței Thetis reprezintă pentru eroină o veritabilă putere ocrotitoare. De îndată ce acceptă să se îndepărteze de ele, cade într-o cursă. Hermionei, care disprețuiește această putere, Andromaca îi răspunde: „Nu vezi că statuia te privește?”. După înfrângerea suferită, Hermiona va regreta însă că nu are o statuie în altarul căreia să se refugieze, că e lipsită, așadar, de protecția forțelor invizibile. Iar Thetis va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Apăsătoarea povară a dragostei) și Aya no tsutsumi. În varianta tragică, bătrânul, ajuns în pragul nebuniei, se sinucide, iar fantoma lui neconsolată, obsedată de vechea pasiune până și dincolo de moarte, se întoarce pentru a o teroriza pe femeia care îi disprețuise sentimentele. Ky:gen-ul, în schimb, găsește pentru sminteala amoroasă a moșneagului o soluție mult mai blândă și totodată mai glumeață, datorată intervenției unor nepoți. Experiența nebuniei și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă, ca și cum funcția ky:gen-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la toate acestea, punându-i în cârcă și pierderea boierului Constantin Filipescu, cel care adusese mari și importante servicii Franței. Îi recomanda să fie mai atent pe viitor. Urma să colaboreze cu... o femeie bogată, inteligentă și cultivată care, deși disprețuia reuniunile de salon și apărea destul de rar în lume, avea numeroși și consecvenți admiratori. „Și totuși, iubite prieten, nici unul dintre aceștia nu s-ar putea lăuda că i-ar fi șifonat vreodată așternuturile.” Cunoscându-i prea bine înclinațiile și misoginismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
palatului din Ajaccio. O însoțise în lunile grele de refugiu. I se propuseseră, de mai multe ori, sume importante în schimbul tabloului. Dar ea preferase să rabde de foame și de frig, convinsă fiind că acela era chiar îngerul ei. Deși disprețuia orice religie, credea totuși cu tărie în puterea ocrotitoare a acelui înger. Guibert zâmbi cu o doză de speranță. Poate că, până la urmă, o va ajuta să se îndrăgostească măcar de prinț. Poate că minunea se și întâmplase deja. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nici unul dintre cititori nu mi-ar fi descoperit isprava și mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât de cumplită. O cred capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul de bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o bună zi sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă vor târî într-o închisoare cu aer condiționat și mă vor lăsa acolo, sub lumini fluorescente și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că am disprețuit tot ceea ce prețuiesc ei în micile lor inimi de latex. Ridicându-mă cât sunt de înalt - un spectacol în sine - am privit în jos spre polițistul care m-a jignit și l-am zdrobit cu o observație pe care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Boul își cunoaște stăpînul, și măgarul cunoaște ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine." 4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. Iau întors spatele... 5. Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! 6. Din tălpi pînă în creștet, nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cum mistuie o limbă de foc miriștea, și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, și floarea li se va risipi în vînt ca țărîna, căci au nesocotit legea Domnului oștirilor, și au disprețuit cuvîntul Sfîntului lui Israel. 25. De aceea Se și aprinde Domnul de mînie împotriva poporului Său, Își întinde mîna împotriva lui, și-l lovește de se zguduie munții, și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul ulițelor. Cu toate acestea, mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-te asupra prăzii.) 4. Căci înainte ca să știe copilul să spună: "Tată!" și "mamă!" se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogățiile Damascului și prada Samariei." 5. Domnul mi-a vorbit iarăși, și mi-a zis: 6. " Pentru că poporul acesta a disprețuit apele din Siloe care curg lin, și s-a bucurat de Rețin și de fiul lui Remalia, 7. iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale Rîului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
roage, nu va putea să capete nimic!" 13. Acesta este cuvîntul, pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14. Iar acum Domnul vorbește, și zice: "În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime și ce va rămîne, va fi puțin lucru, aproape nimic." $17 1. Proorocie împotriva Damascului: "Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărîmături; 2. cetățile Aroerului sunt părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mîntuire"; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7. Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plîng cu amar. 8. Drumurile sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9. Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10. "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a trimis să spună lui Ezechia: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 22. Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: "Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 23. Pe cine ai batjocorit și ai ocărît tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul, și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel; 24. prin slujitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]