4,906 matches
-
un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor de comunisme românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului osanaua finală. Ca odorată dregere a busuiocului, după ce timp de o oră (de istorie) se erijase cu șiretenia și duplicitatea nomenclaturistului dîmbovițean în, vezi doamne, sfetnic de taină partinică al căpcăunului; oricum încăpățînat și discreționar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clipă) șevaletul și să mă dedic exclusiv lor. Recunosc faptul că, făcînd acest exercițiu de confruntare cu un personaj de talia eruditului Steve, m-am "descărcat", am avut privilegiata ocazie de a-mi mărturisi "trădarea" picturii în favoarea literaturii, ceea ce cu distinșii mei colegi de breaslă n-aș putea-o face. Din cel puțin două motive: 1. interlocutorul (plastic) ținîndu-se, din instinct, departe de capcana literară; 2. același interlocutor avînd, nativ, precaute rețineri culturale. Dacă în ce mă privește situației îi mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la sfîrșitul exemplarei sale vieți, de soarele sudului. Da, dar Iliescu nu e Havel. Reverența balerinilor. Cu tot corpul. Într-o fandare amplă, preluînd-o pe cea strict protocolară, din încăperile princiare ale Renașterii. Și nerenunțînd la ea nici azi, păstrîndu-se, distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și îmbijuterată s-o șteargă. Intrînd în expoziția-mi de la Palat, distinsul condeier și amic Antonesei mă gratulează cu același: Ești talentat! La care, amuzîndu-mă invers, îi fac gestul Chiriței. Vai, dar eu însumi am... comperat, anul trecut, într-un amurg palladyan, un astfel de... spectacol de sunet și lumină. Deschizîndu-mi ușa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor ziare care, culmea, în compartimentele lor forte duc o luptă crîncenă cu puterea mafiotă la zi!; drăguții de ei, esteții (bine hrăniți de buget), iar unii beneficiind și de recentele indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe"). Loc meritat, de altfel, nu? Nimeni însă, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Deci începutul acela, neieșit încă din tenebrele fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar de artificiile unei inteligențe briante. Ca a lui Alain. Cunosc un distins critic de artă, adeptul unui program auster, de o anume reconfortantă cruzime axiologică, angajat în destinul artei, care, în anii începutului său catedratic, anii anonimatului, desena candid, alături de studentul ce eram, într-o bancă de seminar, gingașe profiluri de camee
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare balerin. După ce-i spun la rugămintea lui rezervată cu ce mă ocup, încheie în cel mai autentic stil de Charlus: Deci sînteți un artist. Mică pauză și mă trezesc completînd: N-am încotro. La care M.D., rîzînd stins și distins: O, ce nostim ați fost! Și imediat: Mă așteptam să spuneți ceva înălțător. Încerc să repar, spunînd că m-am gîndit la implacabilitatea destinului, dar, îmi dau seama că, oricum, butada mea frivolă l-a indispus puțin. Două epoci, două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unghiul academiei suedeze, în cel al lui Blaga, numai coteriile unui regim ostil nefericitului geniu au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în apărarea tezei. Talciocul vizitat într-o însorită zi de mai, în Tours, oraș mare, foarte civilizat, reflecta chiar într-un grad doi ce au/ ce au avut în case tourinezii. Obiectele scoase la vînzare, deși compuseseră cîndva un mediu distins, erau acum de un mai mult decît duios prost gust. Nefiind, la urma urmelor, în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru expoziție. În sfîrșit, la întoarcerea din exod, vă invit la exploziile șampaniei. Rivalizînd cu cele de curînd stinse sub același carrillon. Nu uitați: diseară, pe la șase fix! 30 noiembrie Exegeză lunecată. Totul s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul acord, dar și după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoașteți și în realizările cărora nu v-ați băgat "nasul berjerac"; și să zgîriați cu pixul o limuzină nouă? Gabriela ȘERBAN" (care, deși l-a cunoscut pe Mihai Ursachi, nu l-a însoțit la expoziția de pictură suedeză) 12 iulie Distinsul ceremonial pentru că a fost cîndva unul al corespondenței a dispărut de mult. O dată cu dispariția acelei distinse Românii călcată de tancurile calmuce. Cu pana sau cu tocul, persoane calme se așezau la biroul (pentru corespondență) și-și transmiteau gînduri cum n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o limuzină nouă? Gabriela ȘERBAN" (care, deși l-a cunoscut pe Mihai Ursachi, nu l-a însoțit la expoziția de pictură suedeză) 12 iulie Distinsul ceremonial pentru că a fost cîndva unul al corespondenței a dispărut de mult. O dată cu dispariția acelei distinse Românii călcată de tancurile calmuce. Cu pana sau cu tocul, persoane calme se așezau la biroul (pentru corespondență) și-și transmiteau gînduri cum n-ar fi putut s-o facă tête-à-tête. Și asta nu din lașitate sau din lipsă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Ziarul de Iași de domnișoara Gabriela Șerban, contrariată, domnia-sa, de cîteva texte în care-mi exersasem nu fără oarecare benignă maliție, recunosc vocalize privind cea mai nouă generație de artiști într-ale artelor vizuale (nu frumoase). Dacă numele distinsei domnișoare nu mi-ar fi împrospătat memoria caldă încă a celui nu de mult plecat dintre noi Mihai Ursachi nu aș fi dat curs rîndurilor de față. În plus, ingeniozitatea corespondentei mele, recurgînd la o substituire nominală atît de rafinat-evocatoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
infecțios. Apariția unei convulsii politice sau sociale pune imediat în mișcare comandoul deriziunii analitice, antipaticii băgăreți bîntuind cam pe la toate posturile, dacă se poate în aceeași seară, cam pe la aceleași televiziuni de doi bani. Invitați de cam aceiași moderatori (cuvînt distins) la fel de diletanți și ei ca ignorant dezabuzații lor invitați. De la asimetricul sîsîit Cristoiu, dînd-o permanent pe gluma enciclopedismului său de două parale, la lombrozian încruntatul C.T.P., pe post permanent de mafaldă națională, de la, vai, declarat republicanul multidioptric Preda la transpiratul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țară cu gura căscată le așteaptă seară de seară e un ambitus pe care nici Pavarotti în zilele lui bune nu-l obține. (Era să spun și dimineață de dimineață, dar cum sînt cam de mult vindecat de lecturarea cum distins se zice ziarelor, nu mai știu care-s pandanții întru spirit scris ai celor ce dau cu vorba la t.v.) Dacă susnumitei formațiuni îi mai adăugăm și nebulosul regn al celor ce produc sondaje (de opinie, se-nțelege), atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discret al burgheziei. Și să ne oprim iarăși o secundă la alt farmec (tot atît de discret?), cel al proaspăt consumatei remanieri. Văzînd, pe nocturnele ecrane, curriculele celor nou-numiți, n-am putut evita amănuntul (curricular) că toți de altfel personaje distinse știu să vorbească limbi străine, două, trei, patru. Răutăcioși (cu atestare curriculară), am dat (întîmplător) peste o frază romanescă din alt salonard, unul de geniu al literelor franceze, Pierre Drieu la Rochelle, despre alt salonard, nestăpînindu-ne a o reproduce: "Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă, iscă un moment de comic uluitor. Cum, în murmurul sperioasei așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins al țigării, excesiv de prevenitor manevrate, atinsese pempantul bust, producînd catastrofa... Incalificabilul Catul! Cu Baba, întîlnirile erau tușate cum altfel! de rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub semnul gravelor primejdii, transformate curând în chinuri și suferințe, generate de cunoscutul și odiosul pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, extinse automat asupra tuturor românilor basarabeni. „Ne-am trezit într-o dimineață de vară - își amintește, cu dureroasă emoție, distinsa doamnă Silvia Sergent, într-o recentă corespondență ce mi-a fost adresată - rupți de țară și pradă unei deznaționalizări sălbatice, rapide și la adăpost de orice intervenție umanitară din afară. Teroarea s-a instalat, implacabilă, peste noapte, în toată complexitatea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de-a lungul anilor, până la moartea acestuia, survenită nu mult după 1990. „Un om deosebit, învățătorul - spune Doamna Sergent, în cuprinsul amintitei epistole -, cu un nivel intelectual mult deasupra standardului unui dascăl de țară”. Ajunsă la acest moment al evocării, distinsa doamnă nu pierde prilejul de a-și exprima încrederea (în cel mai pur spirit haretian) în capacitatea sau șansa de „regenerare a satului <românesc> prin învățători și preoți. Dar nu prin învățători care fac naveta de la oraș - precizează ea - și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ucenicia la Institut. Cuprins în organigrama de atunci a instituției, ca cercetător științific stagiar în cadrul sectorului de Istorie modernă, colectiv care tocmai încheiase documentarea, inclusiv elaborarea, unei ample și valoroase lucrări cu caracter monografic, tipărită un an mai târziu și distinsă, ulterior, cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române, am beneficiat din plin de experiența acumulată până atunci de Leonid Boicu în cercetarea și defrișarea fondurilor arhivistice adăpostite în vechea și frumoasa locație de la Golia. A fost cel dintâi - și singurul, dealtfel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Popovici. Grație efortului susținut al colaboratorilor, cu mențiune specială pentru autorul celor două capitole, lucrarea - purtând un adaos speculativ și gratuit la titlul inițial, Contribuții - a fost încheiată în anul 1962, publicată un an mai târziu în Editura Academiei, și distinsă ulterior (1964) cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române. Se cuvine însă precizat faptul că dintre toți „ostenitorii” acelui impresionant volum, numai trei au beneficiat de râvnitul și invidiatul (pe atunci) premiu și anume Leonid Boicu, C. C. Angelescu și Ec. Negruți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
masacrat în mare parte în provinciile în care ei se află în minoritate”. Mă cunoașteți bine - sublinia Bem -, că, dacă aș fi avut instrucțiuni „sangvinare” le-aș fi modificat, dar „ordinile d-lui Kossuth, președintele guvernului, om din cei mai distinși, inimă nobilă și generoasă, au fost astfel, încât n-am avut să uzez decât de clemență și să aduc o amnistie generală, chiar pentru cel ce și-au scăldat mîinile lor în sângele nefericiților maghiari”. Evident, situația este prezentată cel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]