7,734 matches
-
cea de a trece peste toate cele trecătoare și a se regăsi, Într-o altă dimensiune, Într-un alt orizont și având o forță Înnoită. Are forța de a reveni la sine Însuși, de a deveni „nou” prin raportare la Divinitate. Marea noastră șansă e că ne putem Întrema după o atare disipare. Și ce puternică devine recăpătarea Întregului după o „Împrăștiere” de moment! Și de puternic devine omul după o temporară risipire! 8. Învățarea „locuirii” și a petrecerii timpului 8
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
repere. Viața e umplută cu sens trăind intens evenimentele memorabile. Evenimentul de acest tip rupe ordinea surdă a timpului, contrapunându-i o suită de intervale și valori. Curgerea lină și monotonă de ordin mundan este Înlocuită cu ritmul Înalt al chemărilor divinității. Prin reiterarea evenimentelor, se naște o nouă rânduială. Instituirea unei rânduieli imprimă sens, direcție și siguranță existenței comunitare. Rânduielile validate și repetate se tezaurizează cu timpul În tradiție, În tipare ce definesc fizionomia unei societăți. Omul Îndură monotonia vieții cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
modelul divin să devină efectiv. Prin această sărbătoare Îl venerăm și Îl preamărim pe Dumnezeu. Prin diferite mijloace expresive, Tatăl și sfinții scot la iveală fața frumoasă a omenirii. Existența noastră se Întrupează În miezul său cel mai Înalt, pentru că Divinitatea a poposit printre noi. E un moment privilegiat și cu adevărat fericit, care dorim cu tot sufletul să se permanentizeze, să se prelungească, să revină! 9. Spiritualitatea religioasă În școală 9.1. Unificarea europeană și perspectivele educației religioase Unificarea europeană
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Cine citește cu atenție textele biblice, patristice sau filocalice nu găsește nici un pasaj care să cheme la pasivitate sau supunere oarbă. Omului Îi este rezervată permanent o alegere responsabilă, În consens cu ceea ce este el, dar și cu ceea ce pretinde Divinitatea. Libertatea se consumă Între cerința avansată de „sus”, și oferta adusă de „jos”... Nici un moment nu este neglijată umanitatea din noi, cu toate precaritățile ei. A-ți cultiva propria religie este o ipostază a libertății. Devenim lipsiți de libertate atunci când
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În seamă, se relaționează activ la ea (o venerează, se roagă). Este un obiect sacru, ce facilitează intermedierea cu un Sfânt sau cu Dumnezeu. Icoana se instituie cu adevărat În relația mea cu ea, pentru a ajunge la altcineva, la Divinitate, dar prezența ei În școală nu obligă și la activarea acestei relații. O poate avea creștinul ortodox, de pildă, dar nu și elevul ateu sau cel ce aparține altei confesiuni sau religii. Pentru acesta din urmă, icoana devine un obiect
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
timp), care este Dumnezeu. Când valorizăm ceva avem În minte un model. Această stare de lucruri e semn că ființa umană ar fi „atinsă” de grația divină, ar fi o „prelungire” sau o „fărâmă” mundană a acesteia, o creație a Divinității. Valoarea induce omului nevoia de a se proiecta și a ieși de sub puterea Încorsetantă a unui prezent limitat și limitativ. Valoarea desemnează dezirabilul, ceea ce urmează să fie asimilat, materializat și contextualizat. Ea se referă la ceea ce trebuie să fie, nefiind
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
despre a-l gândi și Înfăptui În mod concret, fiecare individ sau colectivitate Îl va Înțelege și practica În mod diferențiat. Valorile se „degradează” de Îndată ce sunt numite (definite) și Întrebuințate efectiv de indivizi. Acesta e semnul distanței dintre om și Divinitate! Așadar ce ar fi de făcut? Să activăm chemările valorice cu fiecare ocazie, să le consacrăm, zi de zi prin propriile acte, pentru că suntem purtători ai harului divin, smeriți dar și responsabili de „greutatea” zestrei care ni s-a lăsat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și găsește un corespondent pământean. E o țintă care mai curând ne Înspăimântă prin intangibilitatea ei, decât ne Îndeamnă la o prefacere spirituală insistentă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o relativizare În aplicarea regulilor, ci o conformare cu natura umană, cu putința omului ce se fasonează progresiv. Urcușul uman are nevoie și de stări intermediare, răgaz, suspensie, cântărire și dumirire. Umanul nu se lasă ușor conformat În perspectiva chemărilor divinității. El are un mers al lui, etapizat, ascendent. Valoarea nu este Încorporată „total”, dintr-odată, ci felie cu felie, experimentând-o cu fiecare pas, cu fiecare cădere sau Înălțare. Altitudinea valorică presupune asumare pe cont propriu, Înțelegere, depășire a evidențelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bucurii. Depinde de noi, de felul cum ne-am pregătit, de cât de mult l-am căutat și Îl avem În noi pe Dumnezeu. Căci dacă sufletul și trupul nostru nu se transformă În templu, să nu sperăm la ivirea divinității. El vine și se așază acolo unde este un loc pregătit și pentru El În inima noastră. Ne ducem spre El după ce, Într-o anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
având o dinamică specifică; Biserica este o instituție divino-umană, ce presupune o comuniune a credincioșilor Întru adorarea lui Dumnezeu, fiind determinată mundan ( Întrucât este o realitate vizibilă), dar având mai ales o legitimare de ordin transcendental, Întruchipând prezența efectivă a Divinității. În fond, membrii clerului, ca parte a Bisericii, sunt niște intelectuali, după cum și intelectualii fac parte din Biserică, În sens plenar. Problema trebuie pusă altfel: care este aportul intelectualilor la bunul mers al acestei instituții și cum se simte prezența
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Orice întâlnire esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia, cum se întrevedea încă din Fratele meu, străinul (1995). Călător fără prihană, situat între divinitate și demonic, îngerul-poet cu sânge albastru în vene e destul de marcat de cotidian pentru a nu-l căuta și prea iconoclast pentru a nu avea puseuri de răzvrătire faustică (Îngerul căzut, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor). Și nu întâmplător aspectul tematic
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
și oarecum din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare. Max Beerbohm, admirator de tinerețe al lui Wilde, iar mai târziu vehement contestatar, reprezintă diferența specifică relevantă față de cel pe care-l numea „Divinitatea”: În timp ce Învățăcelul celebra În primele sale eseuri machiajul, Wilde celebra masca. Oricine parcurge biografiile literare ce i s-au dedicat În ultimii ani - de la monumentalul Oscar Wilde (1987) al lui Richard Ellmann la fastuosul The Wilde Album (1997) al lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cuvântul "prietenie", afirmând că "aceste sisteme se explică prin principiul reciprocității, care îndeamnă omul să caute contactul și prietenia cu ceilalți într-un schimb reciproc de daruri și servicii"188. Schimbul neeconomic este schimbul practicat de oameni în relația cu divinitatea sau cu alți oameni, cu scopul de a căpăta bunăvoința 189. El este unul reciproc 190, atunci când se desfășoară între oameni, dar nu țintește satisfacerea unei nevoi materiale. Acest tip de schimb neeconomic este unul absolut irațional, parte a unor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a certifica greutăți și măsuri"765. Însemnarea și certificarea greutății sau calității metalului monetar nu este prima legătură a politicii și puterii cu moneda. Așa cum spuneam, manevrarea monedei sau metalelor monetare a fost dintotdeauna la îndemâna "aleșilor" zeilor, reprezentanții oamenilor în raport cu divinitatea. "Istoria monetară ilustrează strălucit relația dintre emisiunea monetară și putere"766. Există multe dimensiuni ale relației politică-monedă. Una dintre ele o reprezintă controlul emisiunii monetare. Cei care au bătut moneda sunt cei care erau proprietarii deținerilor de metale prețioase. Le
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 117. 361 Fără a insista foarte mult asupra conceptului de "individualism economic", vom spune că starea naturală a omului epocii vechi era una de om liber, îngrădit doar de religie și poziția sa în raport cu divinitatea. De aceea nu există în epoca veche conceptul de proprietate comună asupra mărfurilor sau asupra uneltelor. Diferențierea în starea materială a oamenilor este considerată a fi o stare normală. Socialismul își va propune în mod programatic să realizeze egalitatea între
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sau mâine la ceea ce toată lumea a convenit să numească mit echivalează cu recunoașterea, În mod mai mult sau mai puțin naiv, a unei fidelități desuete față de un model cultural apărut În secolul al XVIII-lea, când ansamblul ideilor preconcepute despre divinitățile păgânismului, de la Ovidiu până la Apolodor, constituie domeniul legendei, a cărei cunoaștere erudită și savantă purta, În epoca aceea, numele de mitologie. Dar nu există niciun episod al acestei Îndelungate istorii care să Îndrituiască identificarea mitului cu un gen literar sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
religiosus și adverbul religiose erau cuvinte cultice, care se refereau În primul rând la Îndeplinirea riguroasă a obligațiilor rituale (J.Z. Smith, 2004, p. 180). Acțiunea religioasă și actul ritual se contopesc, ambele referindu-se la legătura dintre om și divinități și la confirmarea acestei legături prin respectarea ordinii impuse de canonul ceremonial. Limbajul religios asociat practicilor ceremoniale a inclus și termenul liturghie (derivat din termenul grecesc leitourgia, adică ergon, care Însemna „acțiune”, „muncă”, și laitos, ce semnifica „pentru oameni”, „pentru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
organizat după următoarele clase: a) rituri de trecere: Însoțesc și dramatizează momente esențiale din viața individului; b) rituri calendaristice: „Oferă definiții, semnificative pentru societate, ale trecerii timpului” (p. 102); c) de schimb și comuniune: „Acelea În care oamenii dăruiesc ceva divinității cu speranță și cu credința că vor primi ceva În schimb” (p. 108); d) de aflicțiune: „Încercări de rectificare a unei stări care a fost perturbată sau distrusă; ele vindecă, exorcizează, protejează sau purifică” (p. 115); e) sărbători: „Unele dintre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1987, vol. IX, p. 82; J. Beattie, 1996, pp. 204-205; R. Willis, 1996, p. 34. Aceste definiții scot În evidență, În primul rând, opoziția dintre manifestările magice și cele religioase: ultimele sunt „coercitive”, Încearcă să impună naturii, societății și chiar divinităților, În mod „direct”, voința omului, În timp ce religia este „suplicativă”, este axată pe rugăminte (atitudine pasivă) și pe o mediere (prin textul sacru al rugăciunii sau prin liturgia asigurată de preoți) Între om și puterile superioare care controlează universul. Magia este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Deducem de aici că magia implică tehnici de acțiune (și nu de implorare, ca În religie), În măsură să influențeze forțele oculte. În sfârșit, aceste puteri sunt multiple, astfel Încât nu pot fi reduse la un singur centru „spiritual”, la o divinitate unică și atotstăpânitoare. Chiar dacă nenumărate, puterile care Însuflețesc universul nu sunt incoerente: ele se supun unor principii și reguli și tocmai cunoașterea acestor „legi” ale ocultului asigură eficiența acțiunii magice. Etnografii au identificat credința În asemenea forțe la cele mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a sorcery (B. Kapferer, 2002, p. 10). În spațiul românesc, Simion Florea Marian (1996, pp. 7-9) a propus În urmă cu un secol, În același spirit, distincția dintre farmec și vrajă, prima fiind un act cu finalități pozitive, realizat cu ajutorul divinităților binevoitoare, În timp ce a doua s-ar referi la acțiuni magice malefice, care implică pactul cu diavolul. În planul actorilor, el distinge Între reprezentanții Necuratului - vrăjitori/vrăjitoare - și fermecător, ghicitor, zodier, descântător, adică persoane care folosesc puterile magice obținute din diferite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
progresie În stăpânirea tehnicilor magice, retragere În natură, consum de substanțe halucinogene, dansuri extatice, manipularea de obiecte magice etc. După R. Hutton (1999, p. 72), aceste asociații au caracter vrăjitoresc, deoarece ...scopul ritului nu este să onoreze sau să implore divinitatea, ci să coboare forțele divine În corpul omenesc. Aceasta este o parte importantă a tehnicii moderne. Credința În divinitate nu este necesară. ș...ț Scopul principal nu este, deci, să se arate supunerea față de divinitate, ci să se cultive puterile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După R. Hutton (1999, p. 72), aceste asociații au caracter vrăjitoresc, deoarece ...scopul ritului nu este să onoreze sau să implore divinitatea, ci să coboare forțele divine În corpul omenesc. Aceasta este o parte importantă a tehnicii moderne. Credința În divinitate nu este necesară. ș...ț Scopul principal nu este, deci, să se arate supunerea față de divinitate, ci să se cultive puterile personale de autocontrol și autocunoaștere, precum și de clarviziune, profeție, psihokinezie și vindecare psihică. Divinațiatc "Divinația" Divinația este o activitate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]