2,836 matches
-
între textul LXX și noi înșine. Datorită lor, acest text și-a traversat mereu proaspăt și incitant epocile. S.M.: Traducerea Bibliei făcută de un grup de laici este cu atât mai grăitoare cu cât de-a lungul istoriei, pe teren dogmatic, Biserica nu s-a identificat niciodată cu ierarhia, cu clerul, ci cu „poporul creștin”. Autoritatea bisericească este mai întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu poate însemna pentru limba română ceea ce a însemnat traducerea lui Luther pentru limba germană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Masina? Întinse brațele pe masă și fără să se miște Își ascunse chipul obosit Între ele. I se părea că aude vocea nazală, pedagogică a profesorului Talmon, declarând că subtilitatea lui Karl Marx referitoare la Înțelegerea umană era naivă și dogmatică, asta ca să nu spunem primitivă, și că În orice caz, era unidimensională. Fima răspunse În gând acestei afirmații cu Întrebarea perpetuă a bătrânului tată al Yaelei: „În ce sens?“ Oricât frământa Întrebarea În minte, nu reușea să găsească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dați-i hrană lupilor și priviți-i cu răceala cum sunt devorați! Oameni buni, salvați lupii! Am învățat un urlet, încă e primitv sunetul lui, notele muzicale nu sau defenit încă. Așa suntem noi, cei care ne desțelenim de morala dogmatică. Priviți cum începem să ne schimbăm regimul alimentar, priviți cum ne dezintoxicăm, priviți cum se scurge din noi toată otrava pe care ne-au injectat-o doctorii! Dați-ne voie să nu mâncăm salată proaspătă, lăsați-ne să mâncăm legumele
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
zice Zu, sau doar Z. Nu-mi place numele meu. E prea... frumușel. Când am Început să facem ziarul, trebuia să-i dăm un nume care să nu fie nici prea banal și nici prea agresiv, cum sunt alte foițe dogmatice, Revoluția, Vremea Schimbărilor, Vocea Poporului și atâtea altele. Nu-i lucru ușor să găsești un nume pentru un ziar literar clandestin, așa că i-am dat numele meu, ca să pornim Într-un fel. — Pe urmă am avut eu o sclipire, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc, dar că voia să se facă preot, că nu voia să știe nimic de fete și că, imediat după elibererea din prizonierat, voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare de la Bad Aibling, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
participe la apropiata expoziție anuală, el a fost nevoit să-mi relateze după câteva săptămâni că juriul apreciase, ce-i drept, calitatea desenelor, totuși le respinsese ca fiind „prea figurative“. De atunci încolo m-am păstrat departe de toate îngustările dogmatice, mi-am bătut joc de toți papii - astfel, mai târziu, și de acela care, înălțat cu cert impact mediatic, voia să măsoare cerul literar numai și numai după măsura lui - și m-am obișnuit cu riscul de a fi nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doi băieți și o fetiță, își făceau temele fiecare în câte un ungher al camerei lor, ceea ce l-a determinat pe Ghiță să renunțe la orice replică, ca semn al împăcării cu situația dată. Da, desigur, negreșit nebun, obsedat, incapabil, dogmatic, rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei ă...î. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie ă...î. În ciclul Uvendenrode se expun inițiatic cele trei faze de experiență erotică (venerică, intelectuală și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului: Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul". În Uvedenrode, râpă uvidă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
PENTRU CORT .... 30 TIMBRU .......................... 21 EDICT ............................. 30 GRUP .............................. 22 ÎNECATUL ....................... 22 UVEDENRODE ORBITE ........................... 23 31 31 IZBĂVITĂ ARDERE ......... 24 32 37 LEGENDĂ ........................26 39 42 STATURĂ ........................23 PĂUNUL ......................... INCREAT .........................24 PARALEL ROMANTIC...... POARTĂ .......................... 25 LAPONA ENIGEL ............. LEMN SFÎNT ................. 25 OUL DOGMATIC .............. AURA ............................. 26 NUNȚILE NECESARE ...... MOD ............................... 27 PAZNICII ......................... RIGA CRYPTO ȘI RITMURI PENTRU ÎNFĂȚIȘARE .................... 43 FALDURI ......................... 44 UVEDENRODE ................. 46 ISARLÎK NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC ................... 48 DOMNIȘOARA HUS ......... 51 a) Ceas de seară ............. 52 b) Prezentare ................. 52 c) Vaduri și alaiuri ......... 53
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
etc., toate având scop ornamental, artistic. Pridvorul rămâne cu impresia că aceste biserici au crescut direct din pajiște la fel ca și casele oamenilor, fiind integrate cu totul naturii înconjurătoare. Pictorii au reprezentat artistic neabătându-se de la erminia bisericească, ideile dogmatice, principiile moralei creștine, scene din istoria omenirii, momente importante din viața Bisericii și portrete de ctitori și sfinți. Hieratismului rigid al prototipurilor bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să îl înțeleg și pe Liiceanu Era propria lui experiență, dar una decalată cu peste un deceniu față de a noastră, cei care am prins profesori școliți din generația lui. Cu mâna pe inimă spun că în afară de un prost notoriu și dogmatic și de un găgăuță care ocupă un spațiu prea vast pe filosofie contemporană din care debita citate, fără să înțeleagă ce spune, profesorii mei au fost și bine pregătiți, și cu respect pentru filosofie ca analiză critică. Cei doi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o transformă în prezent etern nunc stans, al lui Boethius. La Eminescu adevărurile poetico-metafizice reprezintă intuiții, acele "fulgurații intelectuale" de care vorbea, și nu concluzii în cadrul unui "sistem" de gândire preconceput, al unor formule teoretice mai mult sau mai puțin dogmatice. Un sistem filozofic poate fi contestat, un poem nu. Pentru că primul este un complex de supoziții, un agregat de ipoteze iar poemul este un absolut. Poetul este un darsanik (cel care vede), așa cum afirmă Amita Bhose în cartea sa, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi spectator!”) ș.a.m.d. Mi-au mai plăcut, În carte, subtitlurile, etichetele pe care autorul le aplică celor analizați: Odobescu are, spre exemplu,„critica surîzător erudită”;Maiorescu e „un clarvăzător”; Caragiale rămîne un „antiromantic”; M.Dragomirescu pare „un teoretician dogmatic”; Arghezi ar avea...„o expresivitate În exces”; Camil Petrescu e un „campion al autenticității” ș.a.m.d. În fine, am rămas uimit de cîte nume efemere au traversat scena publicisticii teatrale, În timp (mai ales În a doua jumătate a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
rațiunea logică își păstrează prestigiul ei nevătămat.“ Într-adevăr, Petrovici consideră că metoda fundamentală a metafizicii este cea „empirio-raționalistă“, a cărei expresie supremă se găsește în știință. În ceea ce privește religia, aceasta nu ar fi decât „practica metafizicii“, iar partea ei doctrinară, dogmatică, ar reprezenta doar o metafizică învechită, depășită de „progresul cugetării filozofice“. La fel ca în cazul Misticii lui Underhill, Marta Petreu caută și în monografia lui Chevalier paralelisme cu orice preț, nu doar în textul lui Bergson, ci și în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
tastez eu, după care dau click pe butonul pe care scrie REZULTAT. În partea de sus a ecranului apar trei cărți, cu traducerea dedesubt. Cartea numărul unu reprezintă trecutul. Este Regele (întors). „Severitate, austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V. Voivulescu, pe care-l lecturase în manuscrisul oferit de doctoral-poet de seamă și romancier. Papadima a fost invitat să vorbească și de plurisemantica ouălor roșii. S-a onorat pasional, cu final: “Oul dogmatic”al lui Ion Barbu, poetul esențial cunoscut de toți liceenii și ca axiomatician dar mai puțin cunoscut ca legionar de simțire. La fereastră întotdeauna, scrie Papadima, asculta discret un tânăr gardian care făcea liceul la fără frecvență și nu l-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
acela cinstește locașul Sfântului Duh. Deși ceea ce zugrăvește un artist este numai un înveliș, acest înveliș este totuși 10 sfințit și transfigurat de Duhul Sfânt. Icoana este o carte despre credință. Prin limbajul liniilor și al culorilor ea descoperă învățătura dogmatică, morală și liturgică a Bisericii. Specificul icoanei bizantine este că nu ești tu cel care privește, ci Hristos pictat în icoană este Cel Care te privește. Ea este cerul și totul este la picioarele ei, oriunde ne aflăm suntem sub
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Diferența dintre mediul de formare academică al lui Maiorescu și cel al lui Mihail Dragomirescu dă măsura unei schimbări de paradigmă: între atmosfera culturală dominată de pozitivism și atmosfera postromantică marcată de spiritul nietzscheano-wagnerian al Decadenței, distanța este marcată. Postjunimistul dogmatic va deveni, în deceniile care vor urma, o béte noire pentru moderniștii autohtoni; în mod ironic însă, tot el se va număra printre cei dintîi susținători ai lui Ion Minulescu și - după încă două decenii - va conduce prima teză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei crize identitare majore a societății românești, confruntată cu avansul traumatic al modernizării industriale într-o țară cu populație covîrșitor țărănească și analfabetă, grevată de politicianism, cu o burghezie încă precară și preponderent alogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]