4,224 matches
-
îndoială, nefiind obișnuită să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare și plină de vitalitate, care i se adresă: ― Cred că-i mai bine să trecem la concret. Ei bine, am riscat să vin aici pentru că ideea ta de a trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
poată bucura Jacques de ele. Eu intram, domnul Crețu ieșea, m-a salutat, dar cu pălăria pe cap, apoi a părut că-și amintește și și-a scos o scăpând-o pe jos, m-a făcut să râd, era tare drăguț, țin la el ca la un frate al zăpăcelilor mele. Și, din vorbă-n vorbă, mi-a spus că e găzduit de Alexandru, dar nu la casa cea mare, ca să nu spun la palatul Livezeni, cum se mai obișnuiește, ci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai în așteptarea Anului Nou și a dorinței pe care ai voie să ți-o pui, că se îndeplinește, ci mai ales în așteptarea viitorului, când el și Jacques o să fie mari și o să se plimbe la braț cu domnișoare drăguțe, care miros a levănțică, îmbrăcate în rochii colorate, care foșnesc și lucesc în lumină. Iarna ele o să patineze cu mâinile încrucișate cu ale lor pe lacul Cișmigiu. Ciudat, îl vedea și pe Jacques patinând lângă o tânără. Nu mai avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cayle i se păru că fata se bucură împreună cu el. Asta-l făcea să se simtă puțin cam naiv, dar nu cine știe ce. Acum conta doar faptul că fata se oferise să vină cu el. Se aventură să spună: - Ești tare drăguță că mă ajuți. PARADISUL GALANTERIEI se dovedi a fi încă și mai impresionant decât reclamele sale! Era o clădire care ocupa aproximativ spațiul a trei străzi și era înalt de optzeci de etaje. Așa îi spuse Lucy, care adăugă: - Trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sunt în centrul atenției tuturora". Era uluit. Se trezise din uitarea pe care mizase pentru a-și asigura securitatea personală. Gândi: " Cred că n-ar fi rău s-o șterg pe neobservate". Părăsi brusc masa de joc, dar o fată drăguță îl încolăci cu brațele, se lipi de el și-l sărută: - Vai, te rog, te rog frumos, împrumută-mi puțin din norocul dumitale. Te rog mult! Se eliberă din strânsoare, cu un gol în creier, uitând de impulsul inițial. "Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un individ grăsuliu care, într-un fel sau altul, izbutise de mult să-și înfrângă frica. Ochii lui mici, asemănători celor ai unui porc, se întoarseră către arma dintre degetele ei, apoi reveniră cu un aer pofticios spre chipul ei. - Drăguță fată, zise el, în cele din urmă. Evident, reacția lui nu era completă. Lucy așteptă. Intr-un târziu veni și întrebarea pusă pe un ton ca o sforăitură de motan care toarce, dar și cu puțină asprime: - Ce căutați? - Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-oi da, Dar guriță n-aș mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-i greu, sufletul meu, Fă-mă lumină de său, Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o cracă, Ca de nuntă mi-o îmbracă; Cântă cucu-n vârf de nuc, Pe puica la groap - o duc. 206 {EminescuOpVI 207} 173 Pentr-o pușcă ruginoasă Lăsai părinți, lăsai casă, Lăsai nevastă frumoasă. Veniți, frați, veniți, copii, Copilași, drăguții miei, Să vă sărut pe obraz Că de astăzi eu vă las. Vino, draga mea soție, Să te sărut sub bărbie, Că mi-ai fost cu cununie. Veniți, frați, veniți, surori, De mă - mpodobiți cu flori, Mă gătiți ca pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tu-mi ziceai, gura iubirii, Cu un glas mîngîitoriu, Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitoriu. 470 {EminescuOpVI 471} No. 83 Rămâneți suvenire în toat-a mea viață, Ăst an de fericire în care am trăit Cu tine - a mea drăguță în câmpul de verdeață, Al junei Vârstei mele în care m-ai iubit. Departe de - orice nume, de orice mulțumire, Amici, petreceri, sume, toate am refuzat, Cu tine zi și noapte să fiu în fericire Să dorm pe sînu-ți fraged
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sume, toate am refuzat, Cu tine zi și noapte să fiu în fericire Să dorm pe sînu-ți fraged mai bine - am preferat. Căci cine alta-n lume putea să mă iubească, Cu-atîta tinereță, cu-atît amor nebun, Ca tine - a mea drăguță, ca tine să-mi zâmbească, Să-mi zică-n fața lumii: ah, ești al meu nebun. Adesea lângă tine uimit de fericire, Rezimat pe sînu-ți fraged simțeam că eu trăiesc, Udat de-a tale lacrimi ce-mi lasă suvenire, Dormeam
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ajuta? E îngrozitor când te gândești, dar în 40 de ani n-a avut de la mine decât flori și bomboane și câte un mărțișor ieftin. Nici un gest, nici o mână întinsă, nici o extravaganță. Nimic! Mi-amintesc de Șerbănescu... Un elev înalt, drăguț, cu păr buclat și ochi verzi. Îl cunoșteam bine, eram diriginte la clasa a VIII-a... Sabău, Sararu, Schreiber, Șerbănescu... Ultimul pe pagină. Făcuse pasiune pentru o demimondenă. A spart prăvălia lui Roll ca să-i fure niște cercei cu perle
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bluze ca pe o fetiță, și în spielhosen. Văd și acum puișorii galbeni de pe buzunar. Erai pe plajă, la Rex cu colonelul. Cum a trecut timpul... Trebuie să împlinească 28 de ani. Florence l-a avut destul de târziu. Un tânăr drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor să-l fiarbă probabil..." Alexandru se uită îngrijorat la doamna Miga. Își drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
joace cu ciucurii de la fotoliu. Se aplecase și printre bucle i se vedea pielea capului foarte roz. " Cît e de departe de realitate, draga mea... Numai tu ești în stare să-ți dai seama... Mistere în viața Panaiteștilor! Niște oameni drăguți, inofensivi. Doreau doar să fie lăsați în pace. Dar important e ca el să creadă altfel... Și pentru ca să creadă altfel..." Spuse într-un tîrziu: ― Nu cred. ― De ce? ― Pentru că de obicei tocmai o astfel de stratagemă ar atrage atenția. E ca și cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de oficiile celor doi bărbați, insatisfacție absolut firească dacă ne gândim la potențialul masculin al ipochimenului... Melania Lupu își coborî sfioasă privirea. ― Domnule Matei, vă rog, n-are rost... ― De
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bluză, o jachetă, cămașa de noapte și firește, peria de dinți. Le băgă în geantă și trecu în fața toaletei din lemn de lămâi. Mângâie dinții pieptenului de cristal. ― Ai să-l iei și pe el, nu te speria... Un cadou drăguț din primul an de căsătorie... Și sticluța cu apă de castraveți. Nu știi unde vei dormi la noapte, mâine, luna viitoare... Nu uita alifia de struguri, Melania! Ai o piele delicată. Deschise un sertar și scoase o cutie mică de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dar în ultima clipă trecu dincolo de individ și imediat se si așeză pe fotoliul impresionant din spatele biroului în formă de inimă. Îl înfruntă pe înaltul funcționar speriat, gîndindu-se cu asprime: "Va să zică Triner e dispus să discute, da? Asta e foarte drăguț. Dar în primul rînd trebuie să-l supun la un bombardament psihologic și să-i dau o lecție de cruzime neîmblînzită, subliniind apăsat faptul că există pe lume și oameni mai duri decît J.T. Triner. Împinge-l cu spatele la perete; dezechilibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mama îngrijorată pentru copila ei că nu mai vine acasă a plecat după ea și astfel a aflat că copila dispăruse. Din primele cercetări și investigații, nu s-a putut stabili nimic, nu a fost văzută nicăieri. Fata era voinică, drăguță, destul de dezvoltată și se credea că i-a sucit mințile vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe, interesându
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cunoscut și de mare ca Van Gogh. "Îți dai seama, Daniel, ce mândri vom fi când vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte". Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: "Ce, ăsta-i bărbat?", iar alții i-ar fi ținut isonul: "Simpatic, drăguț sculptorul, dar..." complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încît să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Căutam o minciună și n-am găsit alta mai bună... Am mai avut un frate. Tot pilot. A căzut cu avionul. Părinții mei tremurau de fiecare dată când plecam. Nu vroiam să-i omor. Laura devenise caldă, apropiată și chiar drăguță cu mine. O barieră se ridicase dintre noi și am intuit că nu mai era nici o piedică serioasă care să ne despartă. Dealtfel, dorința mea de a-i fi pe plac era atât de mare încît, treptat, n-am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă nu-i era frică să nu-i ducă soției lui ciuma. El era de acord că riscul acesta exista, dar că, în definitiv, această șansă era minimă, în timp ce rămânând în oraș ei riscau să fie despărțiți pentru totdeauna. \ E drăguță ? spunea bătrâna zâmbind. A, zicea bătrâna, de-aia ! Rambert se gândea. Fără îndoială că pentru asta, dar era imposibil să fie numai pentru asta. Nu credeți în Dumnezeu ? a spus bătrâna care se ducea în fiecare dimineață la liturghie. Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-mi puteam permite să părăsesc orașul de domiciliu. În miezul acestei perioade primesc de la București o scrisoare ce-mi vestea că una din rudele mele apropiate trăia o situație dramatică, un necaz cât se poate de mare... Băiatul lor, Petrică, drăguțul prințișor cum îl botezasem eu pentru felul lui de a se comporta, căzuse la Examenul de Stat, deși îl știam foarte sârguincios și-l consideram chiar foarte bine pregătit pentru examenul final. Căzuse, nu pentru că nu ar fi știut, ci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]