2,897 matches
-
și Maddox, dar l-am cunoscut pe Toby. În continuare Adriana reproduse cuvânt cu cuvânt conversația ei cu Toby, mai puse de la ea câteva fraze (pentru culoare), dar nu omise nimic. Când termină, își puse seducător buzele în jurul paiului cu dungi și trase o gură zdravănă din margarita. Nu era foarte sigură, dar credea că grupul acela de băieți drăguți de cealaltă parte a piscinei se uitau la ea. — Și crezi că va suna? întrebă Emmy cu ceea ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese la repezeală o bluză din cașmir, cu mâneci scurte, mulată, petrecută în față, pe care o asortă cu o fustă foarte strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era o fetiță — și o pereche de pantofi cu tocuri de zece centimetri au completat ținuta. Se simțea ca o călugăriță. — Plec, spuse ea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
naibii să fie dacă știa. — E vreunul din ei participant la Turneul curvăsărelii? Sau poate mai mulți și nu doar unul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. — Doamne, aș vrea eu, oftă Emmy. Unul dintre ei — tipul în bluza cu dungi - e Paul. Nu-mi vine să cred că mă recunoaște. E atât de jenant. Ce-ar trebui să fac? — Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În aer. O prinde și o aruncă mai sus. Iar o prinde În palmă. O aruncă iar, cu mai multă forță. N-o mai prinde, iar măslina poposește În paharul lui Sandu. Punct ochit, punct lovit! Sandu zâmbește Într-o dungă. Da, Gore, mintea copiilor este o boală care lovește crunt din ce În ce mai mulți oameni. O adevărată plagă la nivel mondial, a zis și doctoru’ la radio. Te pocnește În ceafă și nu mai scapi de ea, gata, Începi să arunci cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Fii atent. Dacă tu comanzi un sondaj, ce aștepți, mă, de la el? Să aflu dacă mai taie bocul douăjcinci la sută... Vax. Nu vrei asta. Vrei să afli că ești cel mai bărbierit din bloc, că ai cea mai frumoasă dungă de la pantaloni, că speranța ta de viață sexuală a crescut alarmant de frumos, că nevastă ta are ochii cei mai albaștri. Este? Este, Sandule, asta vrea! Pun pariu! Gicu sare de la masă și-l pupă pe Gore pe amândoi obrajii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea. Picioarele mi se înmuiară ca două spaghete subțirele, specialitatea casei la Da Silvano. Eram jumătate îngenuncheată, jumătate întinsă pe carpeta în dungi alb-negru, la picioarele lui Zach. Femeile căsătorite trebuie să fie foarte deștepte dacă una dintre cerințele măritișului este aceea de a ști ce vor bărbații lor fără ca măcar să comunice cu ei. Zach se îndreptă spre dulap. Nici nu ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la ea fără expresie. Dacă aș face asta, ar trebui să le și usuc. Și pe urmă să le calc. — Și întâmplarea face că am observat că una dintre ele s-a întors cu un nasture lipsă, adaugă. Cea cu dungi albe și roz. — A, zic. Păi... e OK. O trimit înapoi. Nu mă costă nimic. — Dar poți și tu să coși un nasture, draga mea ! spune doamna Farley, cu un aer șocat. Nu-ți ia mai mult de două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glasul lui Trish din bucătărie și sar de lângă mașină, netezindu-mi părul. — Ăă... nu ! Nimic ! În clipa în care apare în ușă, îmi trag un zâmbet profesionist. Tocmai... am pus niște rufe la spălat. — Bravo. Îmi întinde o cămașă cu dungi. Dacă ești drăguță, te rog să-i coși domnului Geiger nasturele care i-a căzut... — Sigur că da ! Iau cămașa înghițind în sec. — Și iată și lista cu îndatoririle tale ! Îmi întinde o foaie de hârtie. Nu e completă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să se ducă să repare o țeavă de la pub, care curgea, spune Iris, parcă citindu-mi gândurile. Dar se va întoarce mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de mărimea mea și mă duc cu ea la toaletă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de spaimă stânjenită. O clipă, sunt atât de îngrozită că-mi vine să mă fac mică de tot unde sunt. Ăștia sunt cei cu care am lucrat. Ăștia sunt cei care mă respectau. Iar acum sunt îmbrăcată în uniformă cu dungi și-i servesc. Însă chiar în acel moment, simt cum îmi crește în suflet o dorință tot mai puternică de a-i sfida. Să vă ia naiba, mă trezesc gândind. Și de ce mă rog n-aș avea voie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Algor se va apropia în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav împotriva adevărului și dacă ar afirma, E cenușiu, mai ales când va descoperi că o dungă albă, ca o cravată subțire, coboară pe pieptul animalului până la începutul pântecelui. Glasul Martei răsună dincolo de ușă, Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intrat pentru prima dată în această cameră și avea nevoie s-o fixeze în memorie dintr-un motiv obscur, ca și cum venise aici pentru ultima oară și vroia ca memoria să-i amintească în viitor mai mult decât pata de pe perete, dunga de lumină de pe podea, portretul de femeie de pe comodă. Afară, Găsit lătră de parcă auzise vreun necunoscut urcând spre casă, dar curând tăcu, probabil că doar răspunsese fără vreun interes special lătratului unui câine de departe, sau pur și simplu încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi putut să Înfățișeze, ca atare, În vremea lui Khayyam? O adiere ușoară, nisipul Începe să se Învârtejească, hainele se umflă, Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un Jewel-40 care arbora chiar la mijlocul capotei un steag cu dungi și stele. Șoferul a coborât și mi-a verificat identitatea. am avut impresia stupidă că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu se afla acolo decât de dimineață. — Stăpânul mi-a spus să rămân aici până la Întoarcerea dumneavoastră. — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb și mergem. Caută în valiză și scoate o pereche de pantaloni și o cămașă albastră la dungă. — Te schimbi? zic după o pauză. E cu... ținută obligatorie? — Nu, în nici un caz, spune Luke. Mă gândeam doar că nu vrei să cobori cu... hainele astea de pe tine, să zicem. Arată amuzat spre blugii mei trei sferturi, tăiați. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce vânzătoarea scanează fiecare articol, mă uit înapoi în magazin, să văd dacă nu cumva mi‑a scăpat ceva, și doar în clipa în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte, mulate, cu dungi ca de zebre. Încearcă să se miște la fel: ca la înot sincron, dar pe uscat. Totuși, ceva îi face pe cei trei comeseni să se îndoiască de reușita operației de despărțire a siamezelor. Și acel ceva nu e faptul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o dungă. — Ce-ți veni? — Iartă-mă, dar nu știu de ce, mi-am amintit brusc de colegul nostru Richard. Nu-l mai ții minte pe Richard? — Care Richard? întreabă rece Liliane. — Richard Antonin, care făcea cele mai bune eseuri despre Revoluția Franceză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește ce poți, spunea Terențiu. Ai auzit de Terențiu, doña Gina? Colega Gina zâmbea, era obișnuită cu trăsnăile lui Tolea, nu le găsea arogante, ca ceilalți, nu, deloc, îi erau chiar simpatice, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrăjitorilor, aliat cu diavolul. Ți-amintești, conopida mea? Ți-amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste. De dragoste, broscuța mea, de dragoste. „Dulcissime frater, amantissime.“ Ți-aduci aminte? Dulcissime amantissime... Tolea își aranjă din nou gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor de catifea neagră, se înclină și... se evaporă, pur și simplu! Da, plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]