4,381 matches
-
priviră reușita cu un amestec de admirație și resentimente. Nu era corect și ar fi vrut să vadă geamul spărgându-se. Pe de altă parte, toți îl voiau pe Dave în echipa lor. Așa că Lynn fu surprinsă când, într-o după-amiază de sâmbătă, Dave veni acasă mai devreme. Părea trist. — Ce este? întrebă ea. — Nu mă integrez. — Toată lumea simte asta, uneori, zise ea. El clătină din cap. — Ei se uită la mine. Lynn spuse, după o scurtă pauză: — Nu ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și lovindu-se unul pe celălalt. Aruncau cu resturi de hot dog și muștar. Muștarul păta totul. Bebelușul, în scaunul lui înalt, refuza să mănânce și scuipa mâncarea înapoi. Conchita ar fi trebuit să o hrănească, dar Conchita dispăruse în după-amiaza aceea. Nu se mai putuse baza pe ea, de la plecarea soției lui. Femeile erau solidare. Probabil că trebuia să o înlocuiască pe Conchita, care era un mare ghimpe în coaste, și să angajeze pe cineva nou. Bineînțeles, ea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de autoapărare israeliană, în week-end-uri. Nu aveai de unde să știi. Oricum, părea periculoasă. Deci, rămânea puștiul. Jamie. Opt ani, clasa a doua, școala locală. Vasco putea să meargă acolo, să îl ia, să colecteze mostrele și să termine totul până după-amiază. Ceea ce era foarte convenabil. Vasco avea un bonus final de cincizeci de mii de dolari, dacă termina în prima săptămână. Care scădea la zece mii, după patru săptămâni. Așa că avea toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Putem descărca imagini din satelit la opt dimineața. E cel mai rapid timp de procesare. — Va pleca înainte de opt dimineața, spuse Vasco. Se lăsă pe spate. Va pleca la răsărit. Așa că, hai să vedem. Se opri, gândind,. — A condus toată după-amiaza spre sud. În clipa în care a început totul, doamna noastră a pornit spre sud. — Te gândești la Mexic? întrebă Dolly. Vasco negă din cap. — Nu vrea să lase urme, iar trecerea graniței ar lăsa urme. Poate că o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poate era invers? În orice caz, trebuia să Înveți să te gândești la el - adică El - fără să te gândești la El ca el. E posibil ca lucrul ăla să n-o fi deranjat atât de tare dacă Într-o după-amiază nu ar fi zărit un bandaj pătat de sânge Înfășurat În jurul arătătorului surorii ei mai mari, Feride. Se părea că fata de origine kurdă se făcuse soră de cruce și cu ea. Zeliha s-a simțit trădată. Abia atunci și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aia“. Așa că te-am adus aici și te-am lăsat să dormi. Și ai dormit nu glumă! — Vrei să spui că nu mi s-a făcut nici un... Cuvântul pe care Îl rostise cu atâta Îndrăzneală În fața unor stăini chiar În după-amiaza aceea Îi părea acum de nepronunțat. Zeliha Își pipăi pântecul În timp ce ochii ei cerșeau mângâiere, Însă recepționera era ultima persoană din lume care i-ar fi putut-o da. — Că e Încă aici... Păi, nu știi Încă dacă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu doctorul de o parte și asistenta de cealaltă. În câteva minute o să Înceapă operația, iar copilul o să dispară. Pentru totdeauna! Însă chiar În clipa În care sunt pe cale să-mi pierd cunoștința pe masa de operație, aud rugăciunea de după-amiază venind de la o moschee din apropiere... rugăciunea e moale ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi observat pasărea abia acum. Poate că așa și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului, Începuse să amestece chipurile și Întâmplările cele mai familiare din viața ei. Săptămâna trecută, de pildă, spre sfârșitul rugăciunii de după-amiază, de Îndată ce se aplecase și pusese capul pe covorașul de rugăciune pentru sajda, uitase ce trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să meargă la culcare. Era ironic faptul că această carte Îi răpise atât de mult din timpul lui În ultimile optsprezece luni, Încât el Însuși nu fusese În stare să petreacă mai mult timp cu propriii lui copii. În fiecare după-amiază se retrăgea În camera asta, se așeza la biroul ăsta și scria cât timp era nevoie. În fiecare seară când ieșea din camera aia copiii lui erau deja În pat și dormeau. Nevoia de-a scrie aruncase o vrajă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei și au mers toți patru la o cârciumă din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha și Aram vor să ne ducă la o cârciumă ca să poți vedea o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie distractiv! Însă mai Întâi - mătușa Banu s-a Înviorat În mijlocul frazei - vino În bucătărie și ajută-mă să Împart ashure. Asya dat afirmativ din cap capitulând. Ce naiba? și-a zis. Ce naiba...? Bucătăria mirosea Întocmai ca un restaurant Într-o după-amiază aglomerată de weekend. Mirosul puternic de scorțișoară le depășea pe toate celelalte. Asya a luat o lingură mare și a Început să Împartă ashure dintr-o oală imensă În boluri mici de sticlă, câte o lingură și jumătate În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oaspeților erau Înghesuiți În livingul de la parter, unii erau Împrăștiați În momentul ăla prin alte camere, fie ca să schimbe scutecele copiilor, fie să certe copiii mai mari, să bârfească puțin sau să se roage, acum că era timpul rugăciunii de după-amiază. Nemaiavând În ce dormitor să se retragă, fetele s-au Îndreptat spre bucătărie doar ca să dea acolo peste mătuși care vorbeau În șoaptă despre tragedia care le lovise, În timp ce pregăteau tăvile cu ashure ce urmau să fie servite. — Biata mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el, să-l ajung din urmă, să-i spun că tocmai citisem cu folos cartea lui despre formarea simbolului: „Domnule Piaget, vă mai amintiți de mine? Nu mă recunoașteți? Am vorbit despre moluște și despre etopee...“. Era spre sfîrșitul unei după-amieze de noiembrie și era deja Întuneric. Sosisem la Geneva În ajun În compania lui Jennifer, o tînără americancă pe care o cunoșteam de opt zile. Jennifer era singura femeie pe care am abordat-o vreodată pe stradă. Eram Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că nu vor pieri. (Știu gramatică și cunosc capcanele conjugării: vorbește despre mine ca și cum aș fi murit: „Îl iubeam“, „era“!) Făcuserăm pentru el acea mică lume a casei călduțe și luminate, cu masa, cu patul ales cu plăcere Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
camera În care nu petrecusem cu ea decît trei nopți. Scriam la mașină În fața celor două uși ce se deschideau spre balcon și spre mare. Lucram noaptea, ca de obicei, și mă duceam la culcare cînd răsărea soarele. Spre sfîrșitul după-amiezii, mergeam să mă așez pe terasa unei cafenele care dădea spre piazza. Acolo am Întîlnit-o pe Laura, venită să se instaleze la singura masă rămasă liberă, chiar lîngă a mea. M-a rugat să-i Împrumut ziarul: voia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
urma să aibă loc după prînz, dar eu știam deja că va fi prea Întuneric ca să mai pot filma. Mi-ar fi plăcut să fac cîteva prim-planuri cu Maryse pe un fundal de coline cu contururi vagi. La Începutul după-amiezii, lumina nu va fi bună, dar măcar voi fi cu ea. În timpul mesei, ne așezaserăm unul În fața celuilalt. CÎnd toată lumea s-a ridicat, mama a venit după mine: „N-ar trebui să te tot Învîrți În jurul Marysei. Toată lumea a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care o aveam pentru organele mele erectile. Într-o seară, ascultîndu-mi părinții fără știrea lor, am aflat cu ușurare că acel client negustor de mobile nu va mai pune vreodată piciorul În casa noastră. Venise după niște cărți În cursul după-amiezii și profitase de ocazie ca să-i dea mamei numărul lui personal de telefon, precizînd că ea nu l-ar deranja la nici o oră din zi și din noapte și că era despărțit de nevastă. „Dacă aș fi fost acolo, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Anei Augustina spusese cu glas tare: „A, nu! Nu vrem un recital poetic aici!“. Ea venise apoi după mine: „Ce ți-a venit să mă pui să vorbesc Întruna? Era jenant. Studiasem piesa anul trecut și am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu sînt timidă, François...“. Rostise numele meu! Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am descoperit În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doar specialiștii. — Așadar, eram Într-un salon care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre ecran. Tina se uita la mine cu ochii ei limpezi. Numeroși portughezi, mi-a spus ea, avuseseră strămoși cu ochi albaștri, de sînge celtic, strămoși vizigoți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Reik Îl cunoscuse bine pe Freud, pe cînd el nu. Ca să-l enervez, l-am Întrebat dacă nu găsea că psihanaliza expres cu Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bol cu ceai pe care nu-l băusem. Nici măcar nu-mi aminteam că făcusem un ceai. „N-ai plecat Încă?“, m-a Întrebat ea. Înainte să adorm, Îi lăsasem un bilet ca să-i spun că mă voi duce la Începutul după-amiezii la sala de montaj. Voiam să fac niște modificări de ultimă oră la montajul imaginii. Adăugasem: „În seara asta, mixăm sfîrșitul filmului. Gata! S-a terminat! MÎine hai să chemăm o baby-sitter și să ieșim În oraș amîndoi!“. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dar Leonid Simonovici, nu sunt bine. Nu am putut să merg la Minister astăzi. După cum vezi... Iakov Borodonici ieși pe culaor. Sunt încă în halat. ă Trebuie să te îmbraci. E târziu și nu ai ce căuta în halat în mijlocul după-amiezei. ă Dar nu mă simt bine. Vechea mea problemă. Nervii. Mă simt teribil de necăjit. ă Ei bine, va trebui să îți revi și să te duci la circa de poliție. Altfel... ne va omorî pe toți. Din întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Făcu niște fotografii, felia ei din plăcinta kitsch a Hollywoodului, apoi urcă repede În taxi și-i mulțumi lui Carlos că riscase o amendă de dragul ei. — Asta pentru că sunt puțin anarhist, zise el, târând taxiul Înapoi În traficul aglomerat al după-amiezii. — Și eu, zise Kitty. — Apropo, lăsă el să-i scape, prudent, nu știam că există anarhiști În Bel Air. Credeam că trebuie să joci după reguli ca să ajungi aici. — Nici eu nu știam că există taximetriști comuniști În Beverly Hills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]