8,806 matches
-
nu pot da seama de realitățile care există sau care au existat în contexte diferite. Prin aceasta, perspectivele pe care le deschide se inserează deja într-un demers antropologic (K. Polanyi și-a efectuat lucrările reunind o echipă alcătuită din economiști, istorici și antropologi) și stimulează un avânt al antropologiei economice în anii 1950-60 și după. Reflecțiile sale se axează asupra ambiguității conservării clivajului instituit între capitalism și celelalte sisteme economice și retrasează astfel frontiera împresurând lumea capitalistă în interiorul căreia un
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
articulărilor de date, fapte și concepții erijate în domenii de interes separate și specifice de către celelalte discipline ale științelor sociale. Această orientare epistemologică vizează să dizolve în mod tendențial autonomia categoriilor economicului. Să luăm așadar ca exemplu o ipoteză a economiștilor, care ajung să considere că în trecerea actuală la o economie-lume, inegalitatea este ca atare un motor de eficacitate și de creștere 28. Această propoziție oricât ar fi de decisivă în câmpul strict al economiei în care, mai mult, se
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prim ordin, cu atât mai mult cu cât accepțiunile economiste, pe de o parte, sociologice și antropologice, pe de alta, s-au manifestat întotdeauna în decalaj. Deconstruirea pieței ca paradigmă fondatoare a teoriei economice, pe care o operează în prezent economiștii, evidențiază simptomatic o tentativă de reinjectare a unor parametri diferiți pentru a gândi într-un mod mai potrivit realitatea economică. Introducerea recentă a tematicii încrederii în schimburile economice reluând doar incidental ideea de credit ilustrează astfel deficiențele alegoriei pieței concurențiale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
între câmpuri sociale a priori deschise unei multitudini de strategii (familie, rezidență, asociații, sociabilitate etc.) și altele precum munca și înscrierea profesională, care ar sta sub semnul impunerilor globale. Punerea în cauză a decupajului epistemic postulat, care abandonează întreprinderea sociologilor, economiștilor și disciplinelor având ca finalitate gestionarea, a fost propusă doar de puțini antropologi, preocupați de a nu elimina această sferă dintr-un demers antropologic prin definiție "totalizant" privind prezentul societății. În această optică, problema validității unei abordări microsociale a universurilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în considerație fenomenele desemnate cu termenul doxic de mondializare: acestea sunt exilate la periferia tematicilor antropologice clasice rudenie, religie, logici simbolice, mituri, rituri, identitate etc. -, care pentru cercetători se dovedesc dificil de raportat la transformările economice actuale. În mulțimea de economiști, sociologii încearcă încetul cu încetul să elaboreze reflecții care să integreze așa-zisa mondializare 72, nu doar asupra unor obiecte precum munca ale cărei raporturi cu piața mondială sunt dintre cele mai perceptibile -, ci și asupra altora, care ar putea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a înscrie un teren singular și datat într-o conjunctură globală? În spatele acestei constatări, se profilează multitudinea de critici științifice ale vocabulei mondializare, răspunzând succesului său mediatic: reticențe și apeluri la prudență vin dinspre orizonturi foarte diverse, care includ și economiști, cei mai preocupați să o definească 75. Referința la mondializare a devenit într-adevăr purtătoare a unui schematism cu o puternică dimensiune politică, cercetătorii neputându-i scăpa întotdeauna 76: între apologia unui univers condus de mecanismele pieței și repudierea acestuia
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ieși din impas. În țările industrializate, sociologul, membru al echipei de studii regionale în vederea dezvoltării, se situează în același context ca și colegii lui. În unul din aspectele naturii lui, obiectul său (populația) corespunde acestei reificări scientiste în care fraternizează economiști, pedologi, agronomi etc. În Africa subdezvoltată (neindustrializată), această corespondență este pusă sub semnul întrebării: obiectul sociologului nu are poate nimic de-a face cu perspectiva scientistă. Totuși, prin nu se știe ce complex, el se plasează în același univers ca
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
procesul de patrimonializare depindea de mobilizarea a numeroși agenți: erudiți, savanți, agenți publici, arhitecți, asociații locale... Aceste grupări se adunau în jurul bunurilor, pe care le transformau în cauză (Lamy, 1993 și 1996). La rândul lor, și în același spirit, anumiți economiști definesc bunurile culturale prin integrarea lor în munca umană. Potrivit lucrării de referință a lui William Baumol (Performing Arts. The Economic Dilemma, The MIT Press, Cambridge, 1968), economia spectacolelor vii încorporează un mare efort al mâinii de lucru: în același
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că nu caută să definească ontologic bunul cultural, ci să-l contureze prin modurile sale specifice de consum care nu sunt altceva decât efectele sale prin raportare la utilizările lui și la alte bunuri sau activități sociale. Unul dintre primii economiști care au raționat în această manieră a fost Thorstein Veblen (1857-1929), în Théorie de la classe de loisir (1899, trad. fr., 1970, Gallimard, Paris). Acesta a remarcat că modurile atipice de consum determinau anumite tipuri de bunuri (și anumite utilizări) să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
2, p. 58. În acest sens, efectele unei delegări (a pune pe alții să facă un lucru pe care-l poți face tu însuți) dezvăluie specificitatea relației care ne leagă de anumite obiecte (sau specificitatea anumitor obiecte în sine, pentru economiști nu contează). Această abordare a fost aprofundată de Linder, când a decis să ordoneze activitățile de loisir, de la lectură până la jocul de poker, după costul în unități de timp petrecut: Banii pot, mai mult sau mai puțin, să se substituie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
administrațiile (INSEE, Ministerul Culturii), care impun reprezentările dominante asupra subiectului; profesioniștii, legați de instituții publice sau de industrii culturale, care au rațiuni diferite de a-și cunoaște publicurile și dezvoltă forme adecvate de investigare; în fine, universitarii, fie ei sociologi, economiști, etnologi sau istorici, ale căror interese de cunoaștere sunt variabile (aplicate sau nu). Toți acești actori au obiective și metode specifice pe care vom încerca să le prezentăm pe scurt. Statistica publică INSEE Optica INSEE (Institutul Național de Statistică și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lucrările de economie, la urma urmei destul de speculative, își pun problema definirii culturii. Dacă o sociologie detașată de orice cerință socială poate să analizeze procesul social de definire a culturalului și să facă din el o axă majoră de cercetare, economiștii trec adesea peste problema categorizării cum treci peste o întrebare neplăcută: "E o dezbatere fără sfârșit, totul este cultural [...]. Să lăsăm chestiunea deschisă și să avansăm pentru a ne menține în perimetrul INSEE și al produselor și serviciilor calificate drept
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la cursurile de gestiune se predau cunoștințe foarte rafinate despre tehnicile de marketing și "comportamentele consumatorilor" (cf. Christian Pinson și Alain Jolibert, "Comportement du consommateur", în Yves Simon și Pierre Joffre [coord.], Encyclopédie de gestion, Économica, Paris, 1997, pp. 372-475). Economiștii disting momentele consumului (decizie, act, satisfacere) și factorii (sociali, psihologici). Este remarcabil să constatăm, în plus, că există o mare complicitate între abordările psihologică și economică. Scopul practic al marketingului cultural se regăsește în definiția lui funcționalistă: "El are o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al marketingului cultural se regăsește în definiția lui funcționalistă: "El are o funcție de mediere între ofertă și cerere, trebuie să organizeze întâlnirea dintre operă și public" (Yves Evrard, Le Management des entreprises artistiques et culturelles, Économica, Paris, 1993, p. 73). Economiștii sunt interesați de aspectele economico-practice, precum nivelul optim de tarifare (René Teboul și Luc Champarnaud, Le Public des musées. Analyse socio-écono-mique de la demande muséale, L'Harmattan, Paris, 1999), care-i privește pe profesioniștii din sectorul public. • Crearea unor noi discipline
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
micului librar de cartier permite atât difuzarea best-seller-urilor, cât și a cărților de specialitate, fără un efect de monopolizare a unora de către celelalte. Partea a cincea Paradigmele Capitolul 11 Cultura ca "piață" Unii sociologi au ales să se sprijine pe economiști astăzi "canonici", ale căror opere au apărut înainte de al Doilea Război Mondial (Alfred Marshall, Edward Chamberlin, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes), pentru a privi în mod unitar domeniul culturii. Ei preiau de la aceștia noțiuni de bază, precum: piață, cerere și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modurile sale de producere și conservare. Elementul cultural al valorii Valoarea bunurilor culturale (ireductibile la mărfuri) a pus dintotdeauna serioase probleme teoreticienilor clasici, care au dat-o deoparte (ca să nu mai vorbim de faptul că teoria valorilor se adresează tot economiștilor). Sociologia culturii insistă, în schimb, pe polisemia noțiunii și pe multidimensionalitatea ei: valoarea trimite la un preț (se vorbește de "valoare monetară"), care este format prin întâlnirea mai mult sau mai puțin regulată între cerere și ofertă (Rouget et alii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Toți producătorii au ca obiectiv să-și sporească reputația, care trece prin vizibilitate: este specificul profesiilor care au nevoie de un public pentru a exista. Ceea ce pot analiza sociologii ține de "manevrele pentru a se înălța" (Boltanski, 1990, pp. 253-265). Economiștii urmează aceeași pistă, încât economia producerii de valoare devine o economie a producerii de notorietate: "Creația artistică ține de o logică a comunicării [...]. Cererea artistică apare în primul rând ca o cerere de notorietate" (Rouget et alii, 1996, p. 137
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artei contemporane constau în crearea artificială a unor condiții apropiate de cele care sunt date de la sine pe piața artei vechi". Raymonde Moulin, 1995, p. 209. Originea acestei idei provine, în parte, din reflecțiile foarte novatoare în acea epocă ale economistului Keynes (citat de Moulin), el însuși inspirat de Hayek, asupra speculației: "Nu contează ce vor fi lucrurile, ci ce gândesc actorii economici că vor fi ele". În această optică, sistemul cultural este bazat pe o muncă ideologică de manipulare simbolică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unui "efect întârziat" al formației lui Raymonde Moulin, care a absolvit istoria? Oricum ar fi, această ambivalență apasă asupra coeziunii proiectului. Regăsim această ezitare între convenționalism și obiectivism în opțiunea de a adopta categoriile actorilor, tipică lucrărilor la comandă ale economiștilor culturii. Acest fapt îi determină să-și interzică orice întrebare despre categorii, orice anchetă asupra muncii care a fost necesară pentru elaborarea lor. Nu este vorba de o eroare în sens științific, ci mai degrabă de o opțiune care pare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
elaborarea lor. Nu este vorba de o eroare în sens științific, ci mai degrabă de o opțiune care pare ireconciliabilă cu constructivismul: " În lipsa uneia mai corecte, adoptăm aici denumirea utilizată de galerii" (Moulin, 2000, p. 26). În același spirit, unii economiști ai culturii scriu: Într-un sens mai restrâns, apropiat, în fapt, de delimitările administrative adoptate în majoritatea țărilor dezvoltate, cultura nu privește decât modurile de expresie considerate ca ținând de domeniul artistic. Această concepție [...] are meritul de a furniza un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
față de sine (refulare) acest spirit de calcul. Jocul social constă în a produce condițiile pentru necunoașterea acestei dimensiuni economice și a convinge că acțiunea se bazează pe adevărul angajării. Aceasta este întreaga diferență față de economism, pentru care calculul este conștient. Economiștilor ca Gary Becker, Bourdieu le taxează "intelectualismul", ca și tuturor sociologilor adepți ai individualismului metodologic, în măsura în care ei ignoră necesitatea socială a negării practice a interesului. Astfel, nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor în calificarea lucrurilor. Fiecare obiect, industrial sau nu, suportă o multitudine de probe, care trebuie descrise; în sociologia morală, prin Boltanski și Thévenot, al căror punct de plecare coincide cu cel al economiștilor care studiază convențiile. Reflecția lor a pornit de la construcția categoriilor statistice; ea s-a extins la calificarea obiectelor și a persoanelor și la "strategiile de mărire" (Les Économies de la grandeur, 1991; Desrosières, 1993). Boltanski și Chiapello au integrat în modelul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Colecția CIVITAS Nr. 21 Coordonatori serie: Anton Carpinschi Gheorghe Lencan Stoica Lucian-Dumitru Dîrdală Frédéric BASTIAT (30 iunie 1801-24 decembrie 1850), economist, jurnalist și om politic francez, este o figură intelectuală marcantă de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1844 publică primul articol în prestigiosul Journal des économistes. În paralel cu o intensă activitate jurnalistică îi apar primele scrieri de anvergură, cum
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
moarte, unele drumuri se dovedesc a fi închise. Altfel spus, anumite idei rămân valabile indiferent cât a trecut de când au fost formulate, iar ideile care fundamentează anumite teorii sunt și rămân mereu eronate. Aceste idei eronate revin în atenția unor economiști care se cred sau sunt considerați revoluționari, iar ele poluează dezbaterea publică multe secole după ce au fost emise, dar și multe secole după ce falsitatea și nocivitatea lor au fost demonstrate în repetate rânduri. Împotriva unor astfel de "idei zombi", lectura
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
concluzii sunt eronate sau absurde, înseamnă că ipotezele de la care s-a pornit sunt și ele greșite, deci teoria este falsă. Spre exemplu, deși Adam Smith demonstrase cu câteva decenii înaintea lui Bastiat erorile politicilor protecționiste promovate de mercantiliști, numeroși economiști au fost nevoiți să reia iarăși și iarăși munca de igienă intelectuală necesară combaterii acelor idei atât de seducătoare la prima vedere, atât de utile anumitor grupuri de interese, dar care la o analiză aprofundată apar complet viciate și profund
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]