3,527 matches
-
Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora cel care visează este vinovatul judecat și în același timp propriul său judecător, executant al prevederilor legilor justiției imanente. Dacă așa stau lucrurile cu cealaltă jumătate a vieții efemere, starea de veghe și activitatea ei adeseori subconștient motivată, ce altceva este atunci convenționalismul banal, dacă nu slăbirea vigilenței prin reveriile diurne și întunecare prin permanenta justificare falsă? Poate fi oare adevărat că în starea de vis nocturn ieșim din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cît și celei etice. Conform mitologiilor, omul este judecat după moartea sa, ceea ce este o imagine metafizica referitoare la misterul morții. Cu toate acestea, judecata de după moartea trupului, oricît de fictivă ar fi ea, vizează conduita etică din timpul vieții efemere: viața sau moartea elanului animant. Mai mult, potrivit tuturor mitologiilor, divinitatea supraveghează și îl judecă pe om pe tot parcursul vieții lui pînă la cele mai mici activități. Gama simbolului "Dumnezeului-Judecător" merge de la simbolistica cu sens pur metafizic referitoare la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Lorenz, dovedește că s-ar putea regăsi viitorul în trecut, că timpul ar face cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate contribui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
forța credinței, nu este satisfăcută de o revelație transcendentală sau de o intuiție primă. Ea este fructul unor îndelungi tatonări, trecînd prin așteptări neliniștite și anchete răbdătoare, în cursul cărora filosofia cercetează realul, străduindu-se să elimine tot ce e efemer, pentru a atinge esențialul. Or, această cercetare filosofică se derulează cel mai adesea asupra eșantionului de umanitate pe care filosoful îl are la dispoziție: el însuși. De aici acest aspect invariabil personal, adeseori intimist, deci introspectiv, în operele cu dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
într-o figură de cadril, protagoniștii alternează rolul lui Pygmalion, soțul își disciplinează intelectual soția, conform unor deziderate filozofice, în vreme ce Ela încearcă să-l "modeleze" din punct de vedere fizic, conferindu-i un aspect mai plăcut, elegant, în spiritul (chiar dacă efemer) al modei din acel moment. Un personaj cizelat, șlefuit și scos din bezna promiscuității, este Alta, numai că, în final, "statuia însuflețită" se sparge sub privirile îndurerate ale "creatorului" Pietro Gralla. În preajma lui Cellino, fosta curtezană se simte copleșită de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adăposti."61 În ce privește aspectul de operă neterminată pe care îl are romanul Patul lui Procust, ipoteza se sprijină pe un singur argument: în Epilog I lipsesc mărturiile lui Bulgăran despre Ladima. Prin vorbirea directă, cunoaștem opiniile sale privitoare la caracterul efemer al vieții și sistemului solar, dar, propriu-zis, Fred Vasilescu nu leagă nici un dialog cu el. Dintre cei trei prieteni ai poetului este singurul personaj absent, amănunt ciudat, dacă ne gândim la scrupulozitatea de care dă dovadă naratorul capitolului Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar sever, purtând mereu pe chip lumina adevărului și a devotamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în roman, ci și un ingenios și surprinzător "dialog" al tipurilor de texte ca o consecință a poeticii originale a artistului. Universul lui Camil Petrescu este permanent însuflețit de tendința de transformare, este străbătut de tensiunea intenției de a transcende efemerul, fiind convins că el, ca scriitor, a descoperit și deține germenele formei adecvate a garanta dăinuirea, persistența Operei în timp. Romanul probează, într-adevăr, efortul de a multiplica adausurile, perspectivele, stilurile, într-un cuvânt o natură metamorfică, în care fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dosar de existențe"316. Nu vocea auctorială, ci o "instanță fondatoare a actului narativ"317 o prezintă și, apoi, o descrie în amănunt pe doamna T. Prezentarea prin numele abreviat ar putea-o introduce într-o paradigmă a personajelor secundare, efemere, episodice, insignifiante 318 (dansatorul G. Din Ultima noapte..., doamna R, madam G. etc.), dar sfârșitul primei scrisori face precizări clarificatoare: "Acest T. nu este o inițială cum s-ar părea, căci a devenit un adevărat nume, și nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
creației. Procesul imanent al Operei se exteriorizează ca o lucrare de sine stătătoare, nu prin ceea ce a lucrat omul în ea, ci doar prin Omul care își lasă amprenta Vieții în paginile romanului pentru a-i asigura Durata, nu existența efemeră a unui foc de artificii ori statutul nedemn de divertisment gratuit. Ceea ce face ca operele de artă să fie, prin apariție, mai mult decât sunt, este spiritul lor. Definiția operelor de artă prin spirit este legată de aceea care le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o luptă în stadion sau în arenă, însă viața viitoare e cunună. Tentațiile de tot felul, bolile, suferințele și necazurile ce se abat asupra omului în această viață efemeră nu îl fac să fie slab sufletește, ci îl arată cum este de fapt și îl pot întări dacă acesta nu descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, în această luptă nevăzută Și în acest
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o luptă în stadion sau în arenă, însă viața viitoare e cunună. Tentațiile de tot felul, bolile, suferințele și necazurile ce se abat asupra omului în această viață efemeră nu îl fac să fie slab sufletește, ci îl arată cum este de fapt și îl pot întări dacă acesta nu descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, în această luptă nevăzută Și în acest
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
hidrologic complex, ca urmare a parcurgerii mai multor zone climatice. Rețeaua apelor curgătoare este neuniform distribuită, ca o consecință a condițiilor fizico-geografice. Marile fluvii cu debite bogate, dar cu obârșia în alte regiuni, coexistă cu uedurile scurte, unele cu cursuri efemere, cu regim hidrologic tropical, ce izvorăsc, curg și se varsă în limitele regiunii deșertice aride. Râurile cu regim hidrologic subtropical (mediteraneean) se caracterizează prin debite maxime de iarnă și minime de vară, datorită secetelor prelungite. Trei mari sisteme fluviale traversează
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de altitudine. În regiunile subtropicale din nordul Siriei, vestul Iordaniei și la limita dintre semideșert și formațiunile arbustive din Africa de nord se dezvoltă stepa mediteraneeană, sub forma peisajelor deschise, cu arbori rari și un covor de gramenee sărăcăcios, adesea efemer. În nordul Africii, la nivelul etajului altitudinal de deasupra stepei mediteraneene, este domeniul formațiunilor arbustive reprezentate de tufișurile de maquis, în hățișurile cărora vegetează arbori pitici ca stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
an și chiar sub 50 mm.), în care vegetația rară este localizată în spațiile mai umede din lungul uedurilor, între dunele de nisip și în perimetrele lutoase, ce favorizează, după aversele torențiale de scurtă durată, dezvoltarea rapidă a unei vegetații efemere compusă din specii de Tamarix și Balanites (în ueduri), Aristida, Cornulaca și Calligonum (între dune). În părțile mai înalte din Sahara (Hoggar, Tibesti) și din Arabia (Tuwaiq) se dezvoltă formațiuni arbustive cu Acacia flava, Salvadora persica, Olea laperini, Balanites egyptica
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
suntreduse sau lipsesc, iar pe întinse regiuni din Sahara și centrul Arabiei există suprafețe nesolificate, cu roca la zi, cu dune, barcane și inselberguri denudate, unde predomină yermosolurile roșietice, nefertile. În lungul uedurilor apar fluvisoluri subțiri pe care cresc pășunile efemere de “acheb”; platourile mai înalte din Sahara și peninsula arabă sunt acoperite parțial cu regosoluri și litosoluri, iar depresiunile închise sunt acoperite cu soluri halomorfe sau chiar cu cruste de sare. La periferiile de contact ale deșertului cu zonele învecinate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
pururi În inima ei, nu-1 va părăsi nici o clipă pentru că potențialitatea iubirii Îi va da pururi un fior de transcendență și de legătură cu marea iubire, Îl va visa mereu dincolo de cercul strîmt al determinărilor sociale, dincolo de așa zisa Împlinire efemeră, pe cît de nemuritor va fi Luceafărul pe atît de caldă și fierbinte va fi iubirea. Capcana mercenarilor sau tristețea unei Penelope hinduse „/'cum vînătorul-ntinde-n crîng /la păsărele lațul/ cînd ți-oi Întinde brațul stîng/să mă cuprinzi cu brațul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
favorabile, Statele Generale din Franța nu au putut impune sancționarea unei Carte generale de privilegii. Manifestarea de autoritate din 1357, când stările au impus Marea Ordonanță din Martie fundamentând modalitățile de colaborare ale regelui cu Statele Generale, s-a dovedit efemeră. Ultimul lor efort memorabil s-a materializat în programul adoptat de Statele Generale de la Tours în 1484114, dar restabilirea echilibrului cu regele în cadrul unei monarhii temperate, nu s-a realizat. Într-un fel asemănător Statelor Generale, Cortèsurile Regatelor spaniole au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la guvernare, împăratul a luat măsuri de interzicere a alianței dintre orașe, a sprijinit principii ecleziastici în lupta contra acestora și le-a suprimat Consiliile (1232)315. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederich al II-lea și domnia efemeră a lui Conrad al IV-lea (1250-1254), s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273) în care, pe fondul luptelor interne s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Timpul, Iași, 2008; Altarul de pelin (cu o prefață de Emanuela Ilie), Editura Cronica, Iași, 2009; Katinul furnicilor de culoare roz, Editura Timpul, Iași, 2011. Membră a Societății de Haiku din Constanța (din 2003) și a Clubului de Haiku "Bucurii efemere" din Tg. Mureș (din 2003). Deține câteva premii literare, obținute exclusiv pentru haiku-uri: Premiul Național de debut la Festivalul Internațional Sighetul Marmației (1997); Premiul pentru debut în haiku Colocviul Național de Haiku, Constanța (2003). După ce a debutat editorial cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cărți de poezie: Florile cornului tânăr, prefață de Otilia Cazimir, Editura Pentru Literatură, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, Editura Pentru Literatură, București, 1966; Alcor (antologie), Editura Tineretului, București, 1967; Iarnă erotică, Editura Tineretului, București, 1969; Umbra paradisului, Editura Junimea, 1970; Nunțile efemere, Editura Junimea, Iași, 1970; Orfeu plângând-o pe Eurydice (antologie), Editura Tineretului, București, 1973; Cartea de copilărire, Editura Junimea, Iași, 1974; Astralia, Editura Junimea, Iași, 1976; Fiul lui Eros și alte poezii, Editura Junimea, Iași, 1978; Oglinda de ceață, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de copilărire (Editura Junimea, 1974), Astralia (Editura Junimea, 1976) sau Fiul lui Eros și alte poezii (Editura Junimea, 1978), trecând prin Oglinda de ceață (Editura Cartea Românească, 1979), Orfeon (Editura Junimea, 1980), Roza eternă (Editura Cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere ireparabila; iar modernitatea că teorie și că figură ține rolul unei alegorii conciliatoare). 70 În 1798, membrii Athenaeum-ului constată că "présenter et développer de manière intéressante un personnage entièrement neuf est un mérite suffisant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cazul omologului său masculin dandy-ul -, impresionează "felul în care creeaza o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversatie, un joc, o plimbare, un bal, are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere" [v.Babeți, p.191]. 112 "M. Toutin-Laroche (...) compară leș femmes à des roses" [Zola, La Curée, p.47]; doamna Dambreuse se aseamănă cu "une fleur de haute culture" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.261]; "l'on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înăuntru, asadar nu tulbură adâncimea apei imobile liniștite, indicând astfel scăderea forței creatoare. Adverbele intorno-împrejur și dentro-înăuntru tensionează o limită între exterioritate și interioritate, un obstacol care filtrează elementele din afara ce ating doar suprafața apei (a interiorității), lăsând urme ușoare, efemere. De aici nereușită procesului de creație (firește, în viziunea descrisă de versurile acestei arte poetice) și tonurile întunecate din final: vuietul negru, mistui otrăvuri, cenușiu malul. Vuietul vântului, metaforă a cuvântului în numeroase versuri ale sicilianului, nu aduce bogăția de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]