4,870 matches
-
nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se știe, fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de Eu". Fantezistul inflamat, transgresând cercul claustrant se dezlănțuie sistematic în elanuri cosmice; dublul său, scepticul, clamându-și "slăbiciunea în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al crizantemei de aur..." Cu Missa solemnis (1971), cu Diotima (1975), cu alte cicluri, viziunile se înscriu într-un stil "stabilizat", puternic personalizat, ironia fiind notă comună. Îndărătul liniei înșelător-bufone acționează o conștiință întrebătoare, necontenit în alertă; tristețe supravegheată, dramă, elanuri contrazise niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire de viață... Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rea pentru că în felul acesta te apuci de treabă". De o mare importanță pentru formarea atitudinii pozitive față de un obiect sau altul o are atitudinea față de muncă a învățătorului sau a profesorului. Dacă învățătorul sau profesorul muncește cu pasiune, cu elan, dacă muncește creator, transmite aceste caracteristici muncii elevilor, iar dacă muncește fără pasiune și fără perspectivă și elevii vor munci la fel. Atitudinea față de învățătură a elevilor reflectă atitudinea învățătorului (profesorului) față de muncă, preocupările sale în acest sens. Dar munca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
e în noi. Numai că, deocamdată prea puțini se învrednicesc să perceapă această unitate în toată splendoarea ei, deoarece pentru aceasta e necesar să urcăm nu să coborîm o treaptă, e necesar un grad mai mare de elevare spirituală, un elan al inimilor și o privire de sus, de pe un alt nivel de realitate, mai aproape de Sursă, de Principiu. E vorba deci de transcendență, de deschiderea cerurilor, de recunoașterea faptului că aparținem aceleiași Ființe, dincolo de multiplicitatea manifestărilor spațio-temporale și că, de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ne ține pentru a ne face daruri mari", scrie Menasseh ben Israel, la un secol și jumătate după expulzare și la ceva mai mult de jumătate de secol după convertirea masivă la catolicism a evreilor din Portugalia, manifestând în același elan pregnanța mesianismului și a promisiunii care-i era asociată 41. Nu voi aborda aici problema complexă a legăturilor dintre Cabală și mesianism. Pentru unii, noile evoluții, în special curentul lurianist din secolul al XVI-lea, de la numele maestrul său Isaac
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trebuia să existe, să fie apărat cu orice preț și că orice atingere adusă integrității morale și teritoriale a Israelului cerea să fie combătură, inclusiv în diasporă. Ignorând geneza sionismului, care se formează încă din secolul al XIX-lea în elanul marilor mișcări naționaliste europene din epocă și care lucrează pe termen lung (mai multe decenii) la crearea unui stat evreu, mulți percep Israelul ca pe o victorie asupra Holocaustului. Chiar dacă genocidul i-a grăbit într-adevăr fondarea, statul nu este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
posibil mobil. CRIF, discret până atunci, urmează această mișcare. Foarte repede, justiția reține circumstanța agravantă de antisemitism și anunță că ancheta este încă departe de a se fi încheiat. Presa preia subiectul. Este brutal readusă la ordinea zilei, în acest elan, o problemă a antisemitismului care părea să cunoască în acea perioadă o veritabilă descreștere. Agitația ajunge la paroxism în comunitatea evreiască. În realitate, este foarte probabil ca Ilan Halimi, un modest funcționar totuși, să fi fost răpit pentru că era evreu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tot. Veți vedea, Franța va fi un paradis"18. Dar această perspectivă pozitivă mai are nevoie și de mijloacele necesare pentru a se realiza. Nu am ajuns încă acolo, în orice caz, asta-i clar. Accentuarea războiului între memorii, înmulțirea elanurilor de generozitate strict compasională, prin zile de comemorare, în sfârșit, goana după voturi ipotechează în mare parte viitorul. Partidele nu ezită să comunitarizeze în funcție de circumstanțe, evitând totodată să facă un necesar efort de reevaluare globală. Cum poate fi incitată o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care a manifestat nu doar tendințe centrifuge în raport cu Viena, ci și conflictuale între segmentele componente. Poate că eșecul cel mai răsunător a fost cel al rușilor, visul lui Petru cel Mare, de cucerire a Țarigradului, spulberându-se pe plaiurile mioritice. Elanului, pornit de la curtea imperială din Sankt Petersburg, spre Marea Mediterană, i se tăia suflul în țările române. Pietroiul rus, în rostogolirea sa spre Balcani, părea de nestăvilit, strivind sub greutatea lui orice fir de iarbă. Gâfâind, imperiul rus nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-a realizat legarea unor capete de linie ferată pentru a uni diferite provincii românești: Ilva Mică Vatra Dornei, Hațeg Caransebeș, Bumbești Livezeni (cea din urmă continuată sub comunism). Apoi nu s-a mai petrecut nimic, părând a se sfârși elanul sub care debutase edificarea României contemporane. De pildă, o inițiativă cu adevărat importantă era și chiar mai este conectarea Brașovului cu Galați Brăila... Ne referim la un demers relativ facil pentru că traversarea munților nu presupune înfruntarea unor bariere naturale. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cam 5000 de km pe an, tinzîndu-se spre o rețea de 70.000 de km pînă în 2010). O asemenea dezvoltare galopantă nu are cum să nu creeze probleme. China nu se mai poate opri, dar poate să-și tempereze elanul, încercînd să păstreze cît de cît echilibrul social și pe cel ecologic. Ambițiile sale trebuie să țină seama de realitățile complexe ale lumii în care trăim, iar în locul unei creșteri sălbatice, chinezii știu că pot da dovadă de mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
celebra rentă petrolieră? S-a modernizat și diversificat economia rusă? Nu. Problema Rusiei este că nu poa-te fi un partener fiabil, stabil și previzibil. De ce? Tocmai din cauza aroganței pe care o afișează. Acum și renta petrolieră s-a cam subțiat. Elanul țării lovită de criză nu e prea mare. Și atunci pe ce se bazează grandoarea visată? Pe iluzii? Pe arme? Problemele de fond ale Rusiei (sărăcia, demografia, autoritarismul ș. a.) rămîn, iar tensiunile cresc. Totuși, Rusia este, din nou, o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a ponderii Rusiei în P.I.B.-ul mondial la 3,2% în 2020, cînd Uniunea Europeană va avea, de pildă, 16%. Ca venit pe locuitor, lucrurile vor sta și mai rău. Aceste constrîngeri economice și demografice cîntăresc mult și mai taie din elanul și ambițiile politicienilor ruși. Ele fac din Rusia o putere medie, insuficientă sieși, care are nevoie de exterior, de parteneri fiabili, pentru a-și moderniza și diversifica economia. Contactele tot mai intense cu lumea, circulația ideilor și a per-soanelor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încerca în continuare să separe știința de religie, ei vor afecta grav religia însăși. Evoluționiștii secolului al XX-lea se arătau și ei convinși de existența unei forțe cosmice nefizice care ghidează evoluția, fie că o numeau "aristogeneză" (Henry Osborn), "elan vital" (Henri Bergson) sau "energie radială" (Pierre Teilhard de Chardin). Numai că nu-i spuneau Dumnezeu. Wolfhart Pannenberg vor-bea despre un "prealabil cîmp fizic universal ne-descoperit" care este sursa întregii vieți și care poate fi identificat cu Sfîntul Duh
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
spontaneitatea și senzualitatea. După secole de dispreț și de nesocotire a carnalului, apar slujbe religioase punctate de culoare și de veselie, de dansuri convulsive, de jazz, de ritmuri rock și folk. Prin contracultură, „un fel de exaltare și chiar de elan dionisiac își regăsește întreaga vigoare” în Occidentul anemiat de reprimarea sărbătorii, a fanteziei și a senzualității 1. De unde și reînvierea metaforei dionisiace. Evocând tineretul rebel, Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care, în frenezia beției lor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a discursurilor. În presă proliferează articolele care disecă la nesfârșit resorturile vieții sentimentale; la televizor, bărbați și femei își mărturisesc, care mai de care, suferințele în amor; un mare număr de bărbați și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Aceste fenomene care însoțesc individualizarea extremă a epocii noastre sunt puțin contestabile. Dar există și un alt versant care împiedică asimilarea unilaterală a hiperindividualismului cu un proces decadent. Asistăm la dominația logicii intereselor individuale? Fără îndoială. Dar, în același timp, elanurile de solidaritate cu dezmoșteniții, donațiile pentru victimele bolilor sau ale catastrofelor ating cote nemaiîntâlnite. De ce e criticată instrumentalizarea valorilor prin marketing? De ce comerțul echitabil poate avea un anumit ecou în rândurile opiniei publice? Cum se explică înmulțirea asociațiilor și a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează pentru Genet mai mult decât tentativa de desprindere din strânsoarea ei. Artă a vizibilului, dar însuflețită de elanul spre invizibil, așa ar putea fi definit teatrul lui Genet, un teatru deseori obsedat de amintirea umbrelor de piatră ale lui Giacometti. Asemenea sculpturilor lui Giacometti, formele teatrale ar trebui să fie și ele înconjurate de teritoriile morții. Arhitectului din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... 5 O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. În secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. În mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital (III, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883, un lung text de prezentare a unor extrase din filosoful-poet. Iar această noțiune nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
numeroși pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare - nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamen-ul. 6 Capriciu de atom. Preiau expresia capriciu de atom de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. În mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]