2,539 matches
-
poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
pentru că nu avem tabloul complet al scrierilor și spuselor sale. Dar îl putem înțelege prin cărțile sale, devenite, cumva, clasice pentru lumea intelectuală de azi. Cărțile sale, dincolo de cursuri și interviuri mai puțin cunoscute, de conferințe uitate prin arhive, sunt emblematice pentru modul cum gândea și problematiza istoricul francez. Înainte de a-l citi pe Foucault, înainte de 1999, aveam o concepție similară despre statutul straniu al istoriei ca disciplină în cadrul societăților noastre. Mă refer la concepția, prezentă în Cuvintele și lucrurile, și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sociale. Pe timpul sărbătorii, oamenii comunică liber și socializează fără opreliști; c) sărbătoarea implică distracția (instituind astfel o rupere de regimul normal de muncă și sobrietate): acum au loc concursuri, dansuri, diverse jocuri, iar râsul și lipsa de griji sunt manifestări emblematice; d) În aceste momente se generalizează consumul excesiv de alimente și băutură: ospățul reprezintă esența sărbătorii (cu atât mai semnificativă În societățile arhaice, unde austeritatea și lipsurile dominau În marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt dublate de excese verbale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încoronare sau a unui rit de Învestire a președintelui țării, a unui rit funerar pentru o mare personalitate politică, a unei parade prilejuite de celebrarea zilei naționale, a unui ansamblu de manifestări ceremoniale care comemorează un moment sau o personalitate emblematică pentru o anumită comunitate, a unui marș de protest, a unui rit de degradare, excomunicare ori condamnare a persoanei sau persoanelor considerate periculoase pentru puterea politică și ordinea socială. Dificultățile teoretice provin din lipsa unui contur specific al acestor rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacru, ofrande și diverse ceremonii politice. Prima procesiune mobilizează un număr impresionant de participanți, care parcurg un traseu ce leagă diferitele „centre” simbolice, sinteză a imaginii Puterii politice (vezi analizele din A. Ben-Amos, 1991; J. Juillard, 1999) și diferitele figuri emblematice pentru componentele societății indiene - demnitari și oameni simpli, militari și civili, hinduși și sikhi: Nu se stinseseră bine flăcările, că cenușa Indirei Gandhi a fost strânsă și Împărțită În urne de cupru, argint și aur. Sub Îndrumarea lui Rajiv, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
referință consacrate unor figuri, teme sau zone ale mitologiei, dar foarte puține sinteze. Unele abordări construiesc o poveste unitară și coerentă, În care, din multitudinea de manifestări folclorice și variante ale fiecăruia dintre acestea, au extras notele comune și oarecum emblematice. În această categorie s-ar integra T. Pamfile cu a sa (neterminată) colecție Mitologie română, M. Beza (Paganism În Romanian Folklore, 1928), A. Cosma (Cosmogonia poporului român, 1942) și M. Olinescu (Mitologie românească, 1944). În a doua categorie s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
găini în afară de cocoș, care l-am tăiat să nu moară de viu [...] și după ce l-a pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte conglomerate literare ulterioare. În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a moștenirii caragialiene în acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al comediilor și al Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție, sau, dimpotrivă, al pendulării conjuncturale marcate de ridicol, ci și o atitudine dialectică, emblematică atât pentru Caragiale, cât și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, este "lista", emblematic utilizată în bucata Moșii (Tablă de materii), în care avalanșa de concepte denotează direct complexitatea vieții. De multe ori regăsim sugestia caragialiană în inventarierea noțiunilor care se pot înlănțui de la sine, atrase de magnetul ideii tematice. Astfel, în romanul lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afiliați ulterior "Școlii de la Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă emblematică a acestuia, "ingineria textuală" pune în legătură proza caragialiană cu literatura noii mișcări. Mai exact, protocronia textualismului înregistrează, pe de o parte, aportul lui Caragiale în calitate de precursor al precursorilor, iar, pe de altă parte, filiația directă, asumată fără rezerve, după cum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ursuleților Koala, Rezervația de Fluturi sau Parcul de Șerpi.. Nu lipsesc cangurii, crocodilii, iguanele, broaștele țestoase, papagalii etc. Deja am Început să ne obișnuim cu comportamentul acestor animale din zona tropicală. 183 În Sanctuarul Ursuleților Koala, În timp ce admiram drăgălașele viețuitoare, emblematice pentru climatul australian și prezența speciilor de eucalipți, necesari supraviețuirii, auzindu-ne vorbind românește o familie de fermieri australieni s-a apropiat de noi. Femeia, cu fața arsă de soare, ochi negri și buze cărnoase, În blugi și tricou roșu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Smithsonian, p. 371; Australia in Focus.Australia. Stere Parish, 2009, p. 15-17. 243 prozaic, compara clădirea cu „cinci ori șase coji enorme de ouă fierte, așezate pe masă”391. Este o șansă să vizitezi Opera House, perimetru deosebit de șocant arhitectonic, emblematic pentru arta modernă, care nu este chiar la Îndemâna orișicui. Împreună cu alte sute de vizitatori, am pășit În spațiul auster dedesubtul marilor scări acoperite cu grinzi de beton sculptate, apoi am urcat spre platforma principală. Foaierul luminos și bolțile gotice se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
filmează entuziasmați de priveliștea ce li se oferă asupra orașului, colinele Împădurite din jur, vilele elegante. Luminile multicolore ale turnurilor și firmelor se oglindesc În apa Golfului Victoria, creând o imagine de vis. Noi modificări s-au adus În 2006, emblematica clădire având și destinația de a oferi vizitatorului shopping și variate distracții, În restaurante, baruri, cluburi, galerii de artă etc. Coborâm cu mașina până la Repulse Bay, principala plajă a Hong Kong-ului, cu o poziție de excepție: În spate muntele, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Kum, Naktong sunt importante pentru irigații. Trei sferturi din suprafața țării este acoperită cu păduri de conifere și foioase (cedru coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, teiul castaniu, dafinul, bambuși, ginko ș.a.). Pentru coreeni, pinul este Însemn național și emblematic, precum stejarul pentru noi românii, mesteacănul alb pentru ruși, măslinul pentru greci, arțarul pentru canadieni, santalul pentru chinezi, portocalul pentru italieni, cedru pentru libanezi, bambusul pentru vietnamezi, eucaliptul pentru australieni, laleaua pentru olandezi... Pinul-candelabru, ca arbore, magnolia și azaleea, ca
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1960, presa populariza noțiunea, ce desemna grupuri de imobile constituite din câteva mii de locuințe care aparțineau, în majoritate, sectorului HLM (al locuințelor cu chirie moderată) sau al locuințelor sub-venționate. Implantate în general la periferia marilor orașe, aceste clădiri sunt emblematice pentru urbanismul modern. Marile ansambluri s-au impus ca soluția cea mai bine adaptată urgenței și profunzimii crizei de locuințe care afecta țara după cel de-al Doilea Război Mondial. În acea perioadă, chiar și membrii relativ înstăriți ai claselor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și în zonele Renovărilor urbane. Ele sunt emblematice pentru ambiția lui de a dirija dezvoltarea urbană. În interiorul ZUP, statul și colectivitățile locale dispuneau de un drept de preempțiune în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
gestion, administration de mission", în Revue française de science politique, aprilie-iunie 1956, pp. 324-325). DATAR (Délégation à l'Aménagement du Territoire et à l'Action Régionale Delegația Amenajării Teritoriului și a Acțiunii Regionale), înființată în 1963, a fost considerată figura emblematică a acestei reînnoiri a acțiunii publice, inspirată de administrarea de misiune. Trăgând învățăminte din limitele administrării tradiționale în tratarea problemelor legate de amenajarea teritorială, ea simbolizează învățarea unui nou mod de administrare pus în slujba unei adevărate filosofii a amenajării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în conferințele radiofonice difuzate între 1933 și 1940. Cronicar al vieții muzicale și artistice în „Calendarul”, prezent în „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cu începere din 1967, la numeroase teatre din țară și din Europa de Est. Pe de altă parte, în măsura în care nu sunt exerciții în vederea unor piese de teatru sau scheciuri umoristice, schițele și povestirile lui ambiționează să „consemneze” dialogurilor lui Arhip, personaj omniprezent, emblematic, un Mitică actualizat, ca în Desene rupestre (1989). În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale unui telefob”, meditații asupra raporturilor teatrului cu televiziunea. Acestora li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]