3,474 matches
-
complotiști. În dorința lui de a dovedi prea mult, regizorul n-a dovedit nimic. De pildă, în ce scop trebuia eliminat Kirov? După cum se știe, ca urmare a acestui asasinat, un val de represiune s-a abătut asupra Rusiei. Sânt enigme politice de nepătruns ale unei revoluții, și așa încărcată de atâtea enigme. Dumneata, care ești un om tânăr, poate că o să asiști cândva la desvăluirea lor." "Eu tocmai îi spuneam fiicei dumneavoastră că lui Stalin i-o fi plăcut mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dovedit nimic. De pildă, în ce scop trebuia eliminat Kirov? După cum se știe, ca urmare a acestui asasinat, un val de represiune s-a abătut asupra Rusiei. Sânt enigme politice de nepătruns ale unei revoluții, și așa încărcată de atâtea enigme. Dumneata, care ești un om tânăr, poate că o să asiști cândva la desvăluirea lor." "Eu tocmai îi spuneam fiicei dumneavoastră că lui Stalin i-o fi plăcut mult acest film, din moment ce i-a dat drumul." Domnul Culala parcă nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrîngerea. Frumoasă noapte! Frumos oraș curat zăcând liniștit între uriașele troiene și păduri verzi care îl înconjurau... Frumoasă fetiță! dulce Silvia! Ce-ai făcut? Ai turburat cumva pe mama ta? Desigur, tu ești cauza, enigma ignorată, inocența neglijată, dar mai puternică decât pasiunile mature și neînfrînate. Dar n-o să-ți aduc niciodată în conștiință marile noastre vinovații, să-ți împovărez viața cu un destin grav, presimțit de tine încă de pe vremea când te-am găsit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se uita la mine cu un imens reproș, ca și când ași fi lipsit ceasuri întregi. O luai în brațe și ea își lipi fruntea de a mea, oferindu-mi doi ochi deschiși și nemișcați, asemenea unor oglinzi divine-, în care marea enigmă putea fi contemplată, dar nu desvăluită. "Te iubesc atât de tare că vor să cheme la Salvare", șoptiră buzele ei. "O, iubita mea, îi răspunsei, dragostea mea pentru tine arde macii pe coline." "Da? Da?! mă interogă mereu eu fruntea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te pierd..." Orașul mișuna de lume, și cerul înstelat, fără lună, adusese ger puternic, zăpada scârțâia sub tălpi. Mă liniștisem cu totul, violența întîmplării fatale era încă departe de mine. Răspunsul ei era complet și total, încifrat însă într-o enigmă, pe care nu simțeam dorința s-o desleg. Romeo, după ce ucide, spune doar atît: "Sînt jucăria soartei"... Nu, gândeam cu tărie, nu voi fi jucăria soartei. N-am fost ales nominal, o să mă sustrag... Soarta avea înscris de către zeița ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelege de ce trebuie să moară. Alungai cu o voință supremă această imagine violentă de care, cu un adânc fior, înțelegeam că nu eram străin... Scuturai din cap și îmi revenii... Nu! Și nu! Era prea târziu să mai pot deslega enigma. I-a fost frică! Ași fi vrut să aflu amănunte, s-o ajut, și el ar fi aflat că sîntem împreună și scena care a avut loc aici în cabină s-ar fi produs atunci când ea se îndrăgostise de mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uită într-o parte. "Da, îmi spuse, n-au însemnat nimic! Au însemnat pentru tine! Dar eu, cu cu ce m-am ales din partea ta?! Ai contemplat vreodată această întrebare?" "E adevărat, nu! strigai. Aiurea, am fost obsedat să descifrez enigma ta. Nu mi-ai dat răgaz să-ți ofer comori ale ființei mele fabuloase. Comori fabuloase aveai numai tu, ce să zic, o căsătorie ascunsă, o dragoste indecisă, pe cine să iubești mai mult, pe un dipsoman foarte apropat de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ațintiți pe fața lui Patru căci fața aceea reflecta reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în care individul evalua dedesubtul incredibil al spuselor sale. Lua în considerare toate datele. Ajunse, în final, la enigme. - Da - tonul era plin de îndoială, dar nu furios - dar acela ar fi factorul de legătură între acel punct din spațiu în care noi eram angajați într-o luptă decisivă cu flota dușmanului nostru de moarte și această zonă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Copoț M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borandă Virgil. Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă (oricum, nu existau firme-n ’87)? Cât despre Borandă Virgil, rămânea o enigmă: cum reușea, de unul singur, să întruchipeze o familie? Nici profele noastre n-ar fi descâlcit misterul. Felicia se dovedea un companion agreabil. Își spăla mereu mâinile și-obrajii cu săpun „Fa“, după care turna cu entuziasm tone de deodorant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amfiteatrul „Hasdeu“: dispăruse Partidul, dispăruseră și informatorii (doar prin Harghita și-n Drumul Taberei mai fuseseră decapitați câțiva, din greșeală), peste noapte deveniserăm cu toții la fel de nevinovați și de liberi. Ce s-a petrecut atunci, în decembrie, rămâne și azi o enigmă; poate nu s-a întâmplat, poate n-am văzut bine. De ce n-am fost chemat imediat la Securitate e-o altă întrebare. Nu m-am grăbit s-o dezleg. După 1989, iluziile mele au suferit o nouă lovitură: am încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ai mai fi recunoscut una nici dacă tot autobuzul s-ar fi dezbrăcat în fața ta. Până la urmă, m-am întors la calculator. Mai rămăsese un document nedeschis, al treilea. O luminiță, o ultimă surpriză. Mă cam săturasem de dezlegat enigme și, drept să spun, mi-era și foame, după atâta agitație. Cred că și Rapotan mânca la ora asta. Am dat Enter, așteptându-mă la o nouă nenorocire. Uneori, și cele mai rele lucruri au un sfârșit. Nici nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a cutiei lui Luchian. Ne-am mai învârtit puțin prin muzeu, apoi ne-am întors în curte, în galbenul tulbure al felinarelor. Umezeala filtra lumina și sunetele, cum numai Bucureștiul poate s-o facă. Îți venea să dai deoparte orice enigmă și să inspiri adânc toată seara curată, simplă și încărcată de tristețe. Aleile pietruite fuseseră proaspăt măturate, mirosea a roșcove, o senzație pe care n-o poți descrie, pentru că nu seamănă cu nimic, afară poate doar de mirosul blând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tipul are vreo sută de kile: genul care nu se pierde pur și simplu-n natură. În plus, ca o coincidență, în același an 1943, prin vară, englezii reușesc să-l construiască pe Colossus, super-computerul electric care a spart codurile Enigma ale submarinelor nemțești, ajutându-i pe Aliați să câștige războiul. A naibii coincidență, nu?“ „Ce să zic, e chiar de senzație. Și nu se știe absolut nimic despre dispariția tipului? Cum, când, în ce fel?“ „Nimic. Într-o dimineață, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pann. O mie, împărțit la douăzeci. 50. E vorba de rândul paginii. Pagina 128, rândul 50. Doamna T. și Fred Vasilescu pot să plece la țară. Camil Petrescu ne trimite exact la locul unde și-a ascuns cea mai tare enigmă din roman.“ „Felicitări, dom’ profesor. Așa este. Cum ați descoperit cheia?“ Punctasem decisiv. Tânărul Lupu se bucura sincer, sportiv, cu respect. Poate și cu puțină invidie. „Parcă suntem în Cireșarii, volumul patru!“, s-a enervat Maria. „Lămuriți-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Camil; niciodată nu știusem ce înseamnă). De fapt, păcăliseră pe toată lumea. Meritau un tratament special; prea li se dădea importanță. Holban, Hortensia, Blecher, Eliade. Toți își turnaseră creierul în sute de personaje-cobai, mimaseră acțiuni și experiențe personale, construiseră mistere și enigme, destine vii și captivante, de luat drept bune. Mii de studenți încă își băteau capul cu jocurile Daniei sau cu enigma Doamnei T.; alții se chinuiau să afle când fusese Gheorghidiu tras pe sfoară și dacă Nory și Mika-Lé erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Hortensia, Blecher, Eliade. Toți își turnaseră creierul în sute de personaje-cobai, mimaseră acțiuni și experiențe personale, construiseră mistere și enigme, destine vii și captivante, de luat drept bune. Mii de studenți încă își băteau capul cu jocurile Daniei sau cu enigma Doamnei T.; alții se chinuiau să afle când fusese Gheorghidiu tras pe sfoară și dacă Nory și Mika-Lé erau lesbiene. Cât despre Irina, ea lunecase sau nu? Cine putea ști adevărul? Cu poezia, mergea și mai greu. Când le vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măcar îi simțeam, mă enervau, îmi aparțineau. M-am sprijinit cu mâinile de chiuvetă și-am încercat să pun puțină ordine prin lucruri. Nu mergea ușor. Oriunde mă suceam, nimeream doar peste necunoscute. Venisem la mare crezând că vom dezlega enigma tablourilor lui Varo și Luchian, poate și-a unei societăți secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aleph“, „Dr. Filo“, „Savantul“ sau „Akademos“ îți stăteau la dispoziție cu toată informația, gratuit și benevol. O simplă apăsare de tastă, și-aflai cu cine se combinase totuși Natalia Negru, cu Dimitrie Anghel sau Șt. O. Iosif (Călinescu nu lămurește enigma asta) sau cine era „Cel mai iubit dintre pământeni“ (și, mai ales, de unde venea chestia cu „dacă dragoste nu e, nimic nu e“). Cei dintre dumneavoastră care s-au născut între două lumi înțeleg mai bine de unde se trage furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo două-trei secunde libere, să cercetezi mulajul. Ceream franzele, mai arse, din raftul de sus. Degeaba, nu descopeream nimic. Fie mișcarea era prea scurtă, fie materialul prea gros, fie pur și simplu nu ne pricepeam noi să urmărim ce trebuie; enigma rămânea totală, la fel ca mirarea noastră. Lumea copilăriei mele nu conținea fete. Nu pentru că n-ar fi existat, ci pentru că nu le observam. Experimentele se desfășurau pe mame și mătuși, pe „bunătățile“ de la „Șlagăre pentru toți“ sau pe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mocasini și pantaloni albi sau crem de bumbac, care le bombau fundul și cedau privirii glezna și ligamentele; îți venea să întinzi mâna, să vezi ce e mai sus. Beneficiile micilor, dar constantelor mele operațiuni de trafic vizual rămâneau o enigmă chiar și pentru mine. Și nu mă preocupau doar femeile: bărbați, copii, bătrâni - toți se-amestecau în pasta retinei cu gândurile toxice pe care creierul le secreta neîncetat. Eram, în fond, un etern nemulțumit, un cinic blazat care se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de melancolie. Când vorbea cu tine, zâmbea puțin și enigmatic, ca după o mică tristețe. Purta numai haine decolorate, moi și mâțâite ca sufletul ei: bluze lăptoase de in gălbui, pantaloni de catifea bej, pantofi-mocasin. Bineînțeles că n-avea nici o enigmă pe suflet, cu-atât mai puțin îndărătul bluzei: era suficient s-o privești moțăind la ștrand, fără sutien, cu Postmodernismul românesc sub cap, ca să-ți dai seama că nu trebuie s-o iei foarte în serios. Toată înfățișarea cerșea atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ele la toaletă, pentru a atrage privirile bărbaților. Scena mi-era desigur dedicată, trebuia să fiu mândru că marea traversare se-oprea la mine: destinatarul privilegiat, unicul beneficiar al spectacolului poftelor și invidiei generale. În jocul de roluri și-enigme al Mariei, piesele de șah ale minții și realității se mișcau tridimensional, ca eroii dintr-un roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea de perspective, cu plăceri și rafinamente virtuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de răgaz, îmi imaginasem zeci de feluri în care Bucureștiul putea fi retușat. Degeaba: din supraimprimarea turnată peste noi de Nicolae Ceaușescu, nu mai țâșnea decât schița unui dement. Stăteam serile în pat lângă Maria, răsfoind ziarele sau citind împreună enigmele lui Ludo dintr-un vechi Pif, dar gândul îmi zbura la oraș, cum să-l reproiectez. Uneori, îl stropeam cu acizi, pe care îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de protecție ale barajelor și Colentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și 1-rile computerelor de astăzi, nu-i un drum prea lung.“ „Nici ABC, nici Colossus nu mergeau pe principii mult diferite, în al doilea război mondial. Erau ele cât un hambar, dar i-au ajutat pe britanici să spargă codul Enigma.“ „Și să câștige războiul.“, am precizat. „Detaliu important.“ „Totuși, nu văd de ce ar trebui să legăm originile fotocainei de mini-programele de calculator pe care Jacquard habar n-avea că le-a inventat?“ „E-o supoziție.“, m-am apărat. „Mă găndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl aștepta o familie numeroasă, de care era foarte atașat. Mai devreme sau mai târziu, invenția cu doborâtul ar fi ieșit la iveală și eroul englezilor sau al australienilor n-ar mai fi primit nici o medalie... Povestea cu avionul și-enigma glonțului n-ar mai fi apărut.“ „Poveștile nu apar,“, m-a temperat din nou scriitorul, „le producem noi. Și, crede-mă, le păstrăm cu grijă. Ca să-și deghizeze intențiile, Economiștii Minții au dezvoltat o figură de stil: contradicția neurologică.“ „Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]