KorAP: Find »[drukola/base=eric & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...112 >

2,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

împachetăm toate astea și să fim pe drum într-o jumătate de oră. Trecu în revistă camera, calculând în gând coordonatele temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o filistină, am spus, zâmbind, continuându-mi drumul fără ea. Din câte-mi amintesc, mi-am zis, că am avut o profundă revelație a faptului că asta înseamnă viața. Dar apoi, imediat, ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în acea zi, m-am gândit la pantalonii mei, alunecând în jos pe picioarele ei albe și la ea dezbrăcându-i, la boxerii mei întinși pe șoldurile și coapsele ei. Fac parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar întreabă pe oricine a încercat s-o facă. M-am întrebat dacă primul Eric Sanderson a încercat vreodată să prăjească pâine în fața cortului pe insula Naxos. Dacă mâinile mele încercaseră vreodată asta. M-am gândit la el și la Clio certându-se din cauza pâinii stricate, apoi mi i-am închipuit râzând de asta. Odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
istoria uitase dacă o asemenea întâmplare avusese loc vreodată și cum reacționaseră ei dacă avusese loc. Uitându-mă la vâlvătaia focului, m-am hotărât să-i las să râdă. Mi-am dat seama că nu mă mai gândisem la Primul Eric Sanderson de-o bună bucată de vreme. Scout răsturnă puțină apă în conserva de fasole și-o agită. Știi mai e un singur lucru despre care nu m-ai întrebat. — Un singur lucru? am spus. Sunt mii. Nu știu dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și dispărând prin sticla spartă de deasupra noastră. Podeaua de ciment era tare și rece sub picioarele mele încrucișate, iar spațiul enorm și întunecat și pustiu. Am coborât privirea spre degetele mele, degetele, mâinile și încheieturile care-i aparținuseră primului Eric mare parte din existența lor. Știam că glumele și jocurile nu mă puteau feri ce cel care eram, de ceea ce lucrurile erau. Durerosul adevăr era că tot acel moment de repaus era un accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
adânc. — Rahat, chiar nu aveam de gând să ajung la asta. Voiam s-o spun pe șleau, să încerc să-ți explic totul folosind doar cuvintele potrivite, dar... Își dădu părul pe după urechi. Bărbia, gâtul, tot trupul ei tremura. — Dumnezeule, Eric, regret să spun asta, dar ești foarte norocos. Umbli de colo-colo într-o stare constantă de năruire și asta nu te deranjează; adică, exiști în felul ăsta. Unii oameni ar putea lăsa impresia că dețin controlul asupra vieților lor zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
găsească în stare fizică, dar, mda, există o procedură. Și-atunci ce s-ar întâmpla? — Grupurile informaționale ar prinde viață, mi s-ar răspândi prin minte. Ar prelua controlul și aș fi absorbită de acel ceva. Se gândi o clipă. — Eric, chiar am feștelit-o rău de tot? Încercând în continuare să pricep ce spunea, probabil că nedumerirea mi se citea pe față. Și probabil că era genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
iată-mă, un fel de aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de mult îngropate - costumul și mașina de Batman și toate replicile lui tăioase - și acum mă plimbam în persoana cuiva care nu avea să-mi aparțină niciodată cu adevărat. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și lăsă brațele să cadă pe lângă corp. — Eric Sanderson, spuse ea, ți-l prezint pe doctorul Trey Fidorous. 24 Doctorul de limbaj M-am gândit la verbul a se înțeleni. Poate că ar trebui să existe tipuri de grădinari care să facă vizite bătrânilor savanți pentru a-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă cuprinse cu brațul, strecurându-și degetul mare pe sub talia pantalonilor mei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar aici, lângă voi. Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc de asta, Eric, zise, pentru că, dacă ai fi tu, aici ar fi ultimul loc unde ai vrea să fii. M-am simțit făcând-o jumătate de pas în spate. — Nu înțeleg..., am izbutit să spun, simțind că ceva mi se întărește și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca o stavilă periculoasă, ținând la distanță toate lucrurile importante și practice despre care ar fi trebuit să mă întreb pe mine însumi. Habar nu aveam cine era de fapt bărbatul acela sau ce fel de relație avusese cu Primul Eric Sanderson. Intrasem în asta complet nepregătit. — Nu înțeleg..., continua gura mea să-ncerce să spună, ... care-i.... — Dar ai făcut-o, nu-i așa? Te-ai dus și ai făcut-o și te-a durut în cot de... — Termină, Trey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Doctorul încuviință. — ... iar dacă au ajuns deja la centrul de cercetare... Scout, trebuie să te întorci și să închizi intrarea pe care ați venit. Vreau să verifici și tunelurile Milo și Io, în caz că vin pe acolo. Eu îl iau pe Eric cu mine ca să mă ajute la evacuare. — Cred că Eric ar trebui să vină cu mine. Am aprobat din cap, întorcându-mă spre Scout. — Chiar o să vin cu tine. Dacă e acolo... Dacă, după foarte puține probabilități, ludovicianul este acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cercetare... Scout, trebuie să te întorci și să închizi intrarea pe care ați venit. Vreau să verifici și tunelurile Milo și Io, în caz că vin pe acolo. Eu îl iau pe Eric cu mine ca să mă ajute la evacuare. — Cred că Eric ar trebui să vină cu mine. Am aprobat din cap, întorcându-mă spre Scout. — Chiar o să vin cu tine. Dacă e acolo... Dacă, după foarte puține probabilități, ludovicianul este acolo, ea va fi mult mai în siguranță și se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
începând treptat să-mi dau seama că discuția noastră se încheiase; nu mai avea să-mi spună absolut nimic. Era ca și când urgența îi dăduse lui Fidorous ocazia de-a lăsa deoparte problemele pe care le avea cu mine, cu Primul Eric Sanderson. Acum că trecuse, reveniserăm în punctul din care plecaserăm și, de data asta, Scout nu mai era de față să țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
își făcu apariția, ridicându-mi inima în gât. — Doctore Fidorous, ascultă, am spus prostește în chip de deschidere. Vreau să zic că-mi pare rău că mă aflu aici. N-am... orice s-ar fi întâmplat între tine și Primul Eric Sanderson de te-a făcut să ai aversiunea asta față de mine, Doamne, nici nu te cunosc, nu-l cunosc nici măcar pe el, dar a trebuit să vin aici. Trebuie să te întreb dacă există vreun mod de a-l opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care o poți întreba?“ Tu chiar n-ai habar, nu-i așa? Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. — Poftim? Ce înseamnă asta? Fidorous se întoarse din nou spre masă. — Nu-i treaba mea. Eu nu sunt tatăl tău, Eric, și am o mulțime de lucruri de făcut aici. Teste de pus în practică, diagnosticări și, sincer să fiu, tu o să-mi stai în cale. Ar trebui să te întorci în salon. — Nu. Ceva încins, ceva ca un pumn mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]