2,823 matches
-
lui Macedonski, autor cunoscut pentru scrupulozitatea cu care a respectat corectitudinea formală. Considerând actul editorial un veritabil fapt de cultură, F. a alcătuit și un prețios ghid privind tehnoredactarea computerizată, care îmbină mai multe perspective: lingvistică, estetică și tehnică. Ca eseist, se ocupă de stilul și originalitatea unor editorialiști români (Mircea Dinescu, Octavian Paler, Ion Cristoiu ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
, Constantin (12.X.1952, Herăstrău, j. Vrancea), poet, eseist și traducător. Este fiul Elenei (n. Raiu) și al lui Constantin Frosin. După studiile medii, începute la Liceul Teoretic din Bicaz (1967-1971) și absolvite la Adjud (1972), se înscrie la secția franceză-rusă a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, dar
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
afirmați, publică Ion Agârbiceanu (schițe, fragmente din romanul Sectarii), Emanoil Bucuța, G. M. Vlădescu ș.a. Cât privește dramaturgia, e prezent Lucian Blaga cu fragmente din piesa Avram Iancu. Revista are meritul de a fi beneficiat de o echipă redutabilă de eseiști, între care se numără Vasile Băncilă, Zevedei Barbu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia, H. Jacquier, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Victor Iancu, Ovidiu Papadima, care au contribuit la impunerea unui climat spiritual de mare distincție. Blaga își publică aici câteva
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
DUMITRIU, Petru (8.V.1924, Baziaș - 6.IV.2002, Metz, Franța), prozator, dramaturg și eseist. Tatăl său, Petre Dumitriu (născut în 1890), se trăgea dintr-o familie țărănească din județul Ilfov. Străbunicul scriitorului era fierar, pe bunicul său îl chema Nicolae Dumitru și era, se pare, mic negustor. Negustorul și-a dat copilul la școală
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
, Sterie (22.VIII.1897, Aminciu-Mețova, Grecia - 11.VI.1981, București), eseist. Este fiul militantului aromân Vasile Diamandi-Aminceanul. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul român din Salonic; continuă studiile liceale la Ianina, Bitolia și București. Tot la București este student al Facultății de Litere și Filosofie (1919-1922), iar după
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
, Eugen (18.III.1942, Târgu Jiu), poet, prozator și eseist. Este fiul Alexandrei (n. Dorcescu) și al lui Eugenie Berca, învățători. A absolvit liceul la Craiova, în 1961, și Facultatea de Filologie din Timișoara (1961-1966). Și-a luat doctoratul în filologie în 1975, cu teza Metafora poetică. Debutează în „Luceafărul
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
iar „spiritul mioritic” și ortodoxia ar constitui un „fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
, Dorel (6.V.1930, Piatra Neamț), dramaturg, prozator, eseist și publicist. Tatăl se numea Mendel Iancovici (expert contabil), iar mama, Tonia Margareta Iancovici (n. Bitman). Va urma, în anii ’40, Liceul Teoretic Evreiesc din Piatra Neamț, apoi, la București, Liceul „Cultura Max Aziel” și Liceul „Matei Basarab”, pe care îl
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
DRĂGAN, Gheorghe (9.IV.1943, Viișoara, j. Bacău), poet, prozator și eseist. Este fiul Elenei (n. Stoian) și al lui Neculai Drăgan, țărani, și frate cu Mihai Drăgan. Între anii 1958 și 1961, este elev al Liceului „Oituz” din Târgu Ocna, urmând apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
și Radu Petrescu) în ipostaza lor literară. După cele două lucrări critice, D. s-a manifestat ca autor de proză scurtă (Călătorii spre muchia de cuțit, 1999) și de roman (De departe spre aproape, 2001), în care vădește afinități cu eseistul pasionat de formele și procedeele literaturii fragmentare, practicate aici dezinvolt. SCRIERI: În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992; Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară, Cluj-Napoca, 1998; Călătorii spre muchia de cuțit, Pitești, 1999; De departe spre
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
, Caius (16.VII.1939, Slatina), poet și eseist. Este fiul Polixeniei (n. Negreanu), profesoară de menaj, și al lui Coriolan Dragomir, medic veterinar. Urmează Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, absolvit în 1956, și cursurile Universității de Medicină din București, între 1957 și 1963. Face o carieră de medic
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
București, 1946; Selma Lagerlöf, Cartea legendelor, București, 1946; Renata Vigano, Vine barza!, București, 1955 (în colaborare cu Florin Chirițescu); J. Pereira Gomes, Esteiros, București, 1956; Jules Verne, Mathias Sandorf, București, 1957; Leonardo da Vinci, Scrieri literare, introd. trad., București, 1976; Eseiști spanioli, introd. trad., București, 1982. Repere bibliografice: Barbu Solacolu, Ovidiu Drimba, „Leonardo da Vinci”, VR, 1972, 10; Dana Dumitriu, „Leonardo da Vinci”, RL, 1972, 33; Artur Silveștri, Ovidiu Drimba, „Teatrul de la origini și până azi”, RL, 1974, 10; Manu, Eseu
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
GRĂMESCU, Mihail (16.II.1951, București), prozator, poet și eseist. Este fiul scriitorului H. Grămescu. Debutează cu poezie în „Luceafărul”, în 1967. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză SF Aporisticon. Colaborează la majoritatea publicațiilor culturale din țară - specializate sau nu în science-fiction - cu povestiri, articole de
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
, Mihai (14.ÎI.1937, Sibiu - 31.III.1998, Brașov), eseist și traducător. Este fiul Ioanei (n. Maican) și al lui Panait Gramatopol. A urmat liceul la București, absolvind în 1954. Licențiat al Facultății de Limbi Clasice a Universității bucureștene (1959), se specializează în domeniul istoriei lumii greco-romane, remarcându-se de-
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
tragedia antică greacă, e o carte de erudiție și interpretare, bine scrisă și rezistența în timp, care îl acreditează pe G. că pe un intelectual de ținută, din școala unui Aram Frenkian ori, sub alte raporturi, a unui Edgar Papu. Eseistul acordă atenție tuturor aspectelor temei alese, tragedia (text, motive, reprezentarea că spectacol, mesaj, fundamente filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția omului în Antichitatea greacă și condiția omului modern, susținându-și demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a artei
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
, Alexandru (5.III.1909, Bârla, j. Argeș - 9.VII.1987, Jaca, Spania), poet, eseist și jurnalist. Licențiat și doctor în litere și în drept al Universității din București, G. a lucrat ca redactor la ziarele „Mișcarea” (1930-1932) și „Calendarul” (1932-1933) și a înființat împreună cu Nichifor Crainic, în 1935, revista „Sfarmă-Piatră”, al cărei director va
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis de réanimation littéraire. Aici, Philippe Muray și Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerbi reacționari scriitori francezi (un eseist și un scriitor de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca fiind un subprodus al lui « homo festivus » pentru care « principiul realității s-a șters și principiul plăcerii a rămas singur pe pistă. Homo festivus e fericit. Trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Înseamnă apoi a constata lucid că sistemul de consum subordonează literatura imaginii fără a o distruge, schimbînd-o Însă - dar asta nu e ceva nou În istoria literaturii. Este exact atitudinea pe care am găsit-o la Jean-Marie Gleize, poet și eseist francez care publică În 1992 poate cea mai bună carte despre poezia modernă și contemporană citită vreodată de mine. În primul rînd, pentru că nu face istorie literară, pentru că refuză să judece literatura din perspectiva istoricului (cum se Întîmplă În literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În al doilea rînd, pentru că vorbește despre raportul dintre cititor și poezie fără să facă apel la un cititor ideal-type, pozitiv sau negativ, desprins din lucrări de sociologie, psihologie socială, etc, sau la o abstractă epistemologie socială, așa cum face majoritatea eseiștilor literari (i.e., „cititor dezvrăjit versus cititor vrăjit”). În al treilea rînd, pentru că evită, scurt spus, stilul heideggerian, devenit el Însuși o poezie și care-și selectează cititorii după criteriile poeziei (așa cum face de pildă Bogdan Ghiu). A noir. Poésie et
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea, posteste cel care-i dă dureri de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului În America și În Franța: În plină perioadă de creștere acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu condiția unui amendament: oare nu devine postmodernismul o temă a sfîrșitului din momentul În care nazismul a fost
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
marea literatură. Acestea sînt grupate sub umbrela prea largă a “esteticilor nostalgiei”, adică a unei conștiințe istorice acute a literaturii ca ființă a timpului: Michel Tournier, Pascal Quignard (ordinea este a mea), Mondiano, Le Clézio, Renaud Camus (mai cunscut ca eseist), toți, și mai ales primul, autori cu operă, scriitori adevărați chiar dacă, cu excepția primilor doi, concesiilor gustului popular le este dat, pe alocuri, girul. Nu figurează, alături de Quignard, Pierre Michon, un foarte talentat stilist din aceeași stirpe. Iar cît despre Quignard
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un mod de reprezentare. O spune unul dintre eseiștii cunoscuți pentru antimodernismul său vitriolant. Reprezentarea prin exacerbare nu Înseamnă deci minciună, ci revelarea adevărului ascuns În defetismul care caracterizează astăzi atitudinea față de lume, o atitudine „slabă”, aidoma trăsăturilor ființei postmoderne. Literatura angajată a ultimilor ani este una pentru care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dă seama, prin anii ’70, că romanul fără poveste și personaje cunoscut ca Nouveau Roman riscă să fie respins definitiv În ciuda snobismului pe care-l provoca. Aflat la intersecția unor curente culturale din care putea Împrumuta În voie, romancierul și eseistul care debutase În 1958, căsătorit din 1975 cu celebra semioticiană și psihanalistă Julia Kristeva, mută accentul de pe o literatură a textului Înspre un textul ca act de viață. CÎteva romane publicate În acei ani În Franța vă pot dumiri despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]