16,546 matches
-
cu universul interior al operei comentate. Dacă între aceasta și paginile care o "explică" nu există decât legături vagi și întâmplătoare, fire slabe pe care aleargă suveica marelui stilist, ceea ce scrie el se citește, cel mult, ca un fragment de eseu ori de jurnal intelectual. Nu poate fi calificat cu sintagma, plată, a criticii literare. Un critic adevărat nu poate, chiar dacă ar dori-o cu tot dinadinsul, să conteste valoarea lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu, susținând, în schimb, "poezia" lui
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
de dictator. Second life este pentru mulți tineri din ziua de azi substitutul complementar perfect al vieții lor cotidiene. O viață de împrumut, imaginară, care le rotunjește și împlinește propriile existențe reale. Nimic nu este însă nou sub soare și eseul lui Beigbeder se transformă într-un sublim omagiu adus literaturii, cea care, de mii de ani, ne permite să trăim vieți paralele, să participăm, din fotoliul de acasă, la fapte de vitejie și iubiri inimaginabile, să fim curajoși, drepți, principiali
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
pereche (celălalt, asemănător, e Mari și mici), aplecat, ca un taler, spre partea părinților. Credința, interpretată dintr-o perspectivă pur iluministă: "Oarba credință și întreaga neștiință, cea mai mare negură la ochii omului se arată. Ferește-te de amândouă." Micul eseu despre dar, în varianta valahă, nu face decît s-arate pedigree-ul unor metehne: "Darul orbește și pe cel cu patru ochi". O spusă către copii, și către alții mai mari: "Întrecerea la învățătură, cea mai bună luptă. Cu ea
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
a intra în dialog cu ceilalți, cu orice preț, chiar cu riscul unor afirmații șocante, continua căutare de sine îndărătul fiecărei cărți noi pe care o citește. Ce relevanță mai au astăzi, la 37 de ani de la apariția primei ediții, eseurile din Spiritul și litera? Multe dintre ele au fost studiate în școală, interpretările lui Alexandru Paleologu au devenit de neocolit în cercetarea teatrului la Blaga (Teatrul lui Lucian Blaga este una dintre cercetările foarte serioase legate de dramaturgia marelui poet
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
intra în dialog cu ideile sale, fiecare cititor de la începutul deceniului opt al secolului XX dădea, indirect, o lovitură gândirii dogmatice și ideilor prefabricate în laboratoarele de propagandă ale partidului comunist. Raportate la epoca în care au fost scrise, toate eseurile lui Alexandru Paleologu sunt, de fapt, pledoarii pentru libertate.
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
Constantin Țoiu Nu credeam să mai revin; urmarea însă obligă. Tot la rubrica vecină, Cronica ideilor, cartea lui Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, este comentată delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
bolilor de care suferă românii și care determină proverbiala lor ineficiență. Poate spre surprinderea generală, concluzia ei a fost aceea că ele nu sunt de ordin etnic sau de mentalitate, ci de ordin socioeconomic. Cu acribia demonstrată în scrierea formidabilului eseu despre etica muncii la românii de azi se ocupă Monica Heintz și de cangrenele care macină Republica Moldova o țară aflată ca mai toate cele desprinse din fostul imperiu sovietic, sub semnul unui destin bizar. Cum un caz de asemenea complexitate
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
obișnuit cu mașina de scris. Am avut mai multe mașini de scris, pînă cînd am ajuns la computer, căci mi-a plăcut întotdeauna să scriu la mașină. D.P.: La fel procedezi și în cazul poeziei proprii și în cel al eseului sau al traducerilor? D.F.: Poezia încep prin a o scrie cu creionul sau cu pixul pe diverse caiete, pe care le port prin toate buzunarele. La un moment dat însă, mă enervează, pentru că scrisul meu este aproape ilizibil, și vreau
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Nu merge. În orice caz, eu ador computerul, la care scriu poezie după ce încep să o scriu cu mîna, pe hîrtie. Computerul îmi folosește foarte mult mai ales la traduceri, unde este genial, pentru că poți face inserturi foarte ușor. Iar eseurile, practic, le scriu direct pe computer. După ce, totuși, pentru subiecte mai dificile, îmi fac fișe, la bibliotecă, așa cum am învățat la Facultatea de Filologie din Cluj. Ceea ce fac nu este ceva original. Probabil că toată lumea procedează în felul acesta. Totuși
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
care le-am uitat probabil că nu meritau să fie rezolvate. Și toate astea se finalizează pe computer. Cred că scrisul este numai partea de vîrf a aisbergului, atît în cazul poeziei, cît și atunci cînd faci o compoziție, un eseu, un studiu. Este partea de vîrf a aisbergului, pentru că totul e pregătit înainte, prin intensitate, prin o acumulare de obsesii, prin faptul că te pui în disponibilitatea de a găsi momentul prielnic. Nu orice moment este prielnic să te apuci
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
un ritual banal, de om care caută să-și reîncarce bateriile, făcînd diversiuni minime. De obicei, e bine să nu se umble pe hîrtiile mele, care, într-o anumită dezordine, stabilesc totuși o ordine a redactării, mai cu seamă pentru eseuri, pentru că acolo există o anumită ordine a fișelor. Dar eu nu cred că trebuie să depindem foarte mult de un anumit ritual fetișizant, pentru că totul se petrece în cap, pînă la urmă. E-adevărat că ordinea mentală poate fi determinată
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
se vân-dă, de fapt, să se dea pe degeaba. Oamenii încep să stea la coadă la cărți, în ploaie, să-și plătească șansa la bine. Proza, viață sub o oglindă subțire, ca ruinele sub podele de sticlă, e întreruptă de eseu, de gânduri de zi și meditații de noapte, încercând să aline, în fel și chip, cu binele, cu răul, cu exemple din toate taberele, o singură obsesie: când vom fi și noi... Sau, mai action-oriented, ce putem face? Răspunsul e
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
proză și teatru, a putut fi văzut din ce în ce mai puțin în prim-planul vieții publice din 1990 încoace. A continuat să scrie și să publice, dovadă fiind cele șase romane noi, patru reeditări, opt volume de teatru și patru cărți de eseuri (am alcătuit o bibliografie exactă cu ajutorul autorului, pentru un profil DRP, apărut în "Familia" nr. 5 din mai 2007), dar receptarea critică a fost extrem de parcimonioasă. A fost o vreme redactor și consilier al Editurii Viitorul românesc, unde i-au
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
lui Einstein; Pisica oarbă cu clopoței; Dafnis și Floarea în răscrucea imperiilor; Cimitirul de trenuri. Domnul Fluture și doamna Fluture, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 2006; cuprinde piesele: Domnul Fluture și doamna Fluture; Tată din flori; Piticii cărunți. Volume de eseuri și publicistică: Complexul Ofeliei, Ed. Viitorul românesc, București, 1998; Dudul lui Shakespeare, Ed. Viitorul românesc, București, 2000; Actori la curtea prințului Hamlet, Ed. Viitorul românesc, București, 2001; Pușca lui Caragiale, Ed. Viitorul românesc, București, 2002. Filme Triunghiul morții - regia și
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
Pentz, cuprinde piesele: Robespierre și regele; Paznicul de la depozitul de nisip; Ca frunza dudului din rai, volum tradus în limba suedeză de Ion Miloș, 2004, cuprinde piesele: Ca frunza dudului din rai; Robespierre și regele; Paznicul de la depozitul de nisip. Eseuri monografice consacrate operei: Sorin Crișan, Circul lumii la D. R. Popescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Universul prozei contemporane. I. Antiutopia și utopia valorii, Ed. Viitorul românesc, București, 2003 (are în final o bibliografie a operei și o bibliografie
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
a editurii Curtea Veche, inițiată și coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu, propune o nouă carte de referință, menită să readucă în actualitate opera lui Raymond Aron, unul din reperele de neocolit ale gândirii liberale de la mijlocul secolului XX. Culegerea de eseuri Opiul intelectualilor este o chintesență a ideilor politice și de filosofia istoriei ale gânditorului francez. Rival ideologic în spațiul intelectual francez, vreme de mai multe decenii, al fostului său coleg de la École Normale Supérieure, Jean-Paul Sartre, Raymond Aron a impus
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
Observația directă, realistă până la limita cinismului, a jurnalistului este trecută prin filtrul maeștrilor săi sprituali René Guénon, în primul rând, dar și Vladimir Soloviov, Vasile Lovinescu sau, în alt plan, Mircea Eliade și Dostoievski. Scrise la limita dintre ficțiune și eseu (sunt ficțiuni care produc revelații cognitive, a căror miză ultimă nu stă în plan estetic - chiar dacă autorul este departe de a neglija acest aspect -, ci, la fel ca în cazul eseurilor, în a descoperi noi căi pentru cunoașterea și înțelegerea
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
Eliade și Dostoievski. Scrise la limita dintre ficțiune și eseu (sunt ficțiuni care produc revelații cognitive, a căror miză ultimă nu stă în plan estetic - chiar dacă autorul este departe de a neglija acest aspect -, ci, la fel ca în cazul eseurilor, în a descoperi noi căi pentru cunoașterea și înțelegerea lumii, în a oferi prilejuri de meditație), romanele lui Dan Stanca sunt documente de conștiință ale timpului nostru. Se vorbește de mai multă vreme despre absența unui mare roman românesc al
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
să-și facă de cap, să turbeze, s-o ia razna, eu să am frigiderul plin, mie să-mi fie bine..." (p. 32). În viziunea personajelor lui Dan Stanca există două Românii. Ele nu sunt însă cele dintr-un celebru eseu al Alinei Mungiu-Pippidi (România urbană vs. România rurală). Ceea ce nu diminuează însă subtilitatea observației jurnaliștilor din roman: "România petrecăreață, superficială, în opoziție cu România profundă din pușcării și chilii. Aceasta a fost patria în care au trăit părinții noștri, cei mai mulți
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
vei obține ceva mai bun: fanaticul musulman te va privi cu un dispreț și mai mare, în virtutea aceleiași psihologii de om retras în sine însuși. Despre această psihologie este vorba în cartea lui Hans Magnus Enzensberger, Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical. În linii mari, eseistul neamț ne spune două lucruri: că ceea ce pentru europeni se numește terorism pentru arabi se numește eroism, și, în al doilea rînd, că e o iluzie să ne închipuim că musulmanii vor face
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
teoriile, ca să cultivăm amintirile care-i conțin, care duc povestea mai departe și care nu lasă seducția să se vlăguiască. Brook, Kantor, Grotowski, Strehler, Ciulei, Vlad Mugur, de pildă, își aduc nu doar pe scenă omagiul față de actor. Texte, cărți, eseuri scrise de regizori importanți, confesiunile lor cred că ne aduc acolo, în preajma misterului. A unui fel de laborator unde se prepară jocul, unde se pune la cale ludicul, unde ni se vorbește despre eternul început. Cu alte cuvinte, despre actor
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuși se cuvine reținută cel puțin bogata fototecă pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizații școlărești despre Caragiale și Adrian Pintea și Radu Petrescu și.... Nu ne rămâne, prin urmare, decât să-i așteptăm, bătrânește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
Cosmin Ciotloș De ce mi-a plăcut - chiar de la primul contact cu pagina - întinsul eseu monografic al lui Daniel Vighi ? Nu vă pot da un răspuns-șperaclu, care să se potrivească și tuturor motivelor integrale, și foarte numeroaselor câtimi de justificare. Oricum, spuse de-a valma, lucrurile stau cam așa: pentru că e o carte dedicată - în
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
aici supermarketurile și dificultățile celor mici de a rezista. Aceștia vând scump și marfa lor stă mai mult pe raft. Mara ar fi fost un bun director la un hypermarket." Sau, în toate cele ce privesc relaxarea fundamentalismelor religioase, autorul eseului pune tacit bazele unei splendide și ipotetice polemici între toleranta Persida și un portal de internet - http://ro.altermedia.info - ortodoxist peste limite și îngustat de o incredibilă rea-voință " Continuând argumentele fragmentului citat, putem arăta că Persida este victima "tatălui
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Comunismul ca gard electric Un comentariu instructiv consacră Raluca Grosescu (DILEMA VECHE, 1 august) unui concurs-anchetă organizat printre adolescenți în prima parte a anului 2007 de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Participanții - elevi din clasele V-XII - au scris eseuri pe tema Ce înseamnă comunismul pentru mine? Dată fiind vîrsta autorilor, e vorba despre un comunism care le-a fost povestit, mulți nefiind născuți în 1989 sau avînd doar cîțiva ani. Observațiile Ralucăi Grosescu merită a fi citite. Să reținem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]