3,312 matches
-
dându-mi carte blanche să experimentez. Era greu de găsit decorul care să corespundă spațiului descris de autor: burta unui pește care l-a Înghițit pe Iona: peștele e la rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ani de când am lucrat cu Brook, dar amintirile sunt Încă foarte vii. Aventura noastră nu mi se părea atunci nici ușoară, nici plăcută. Dimpotrivă, de mai multe ori În cursul acelui an am vrut chiar să-mi iau tălpășița, să evadez, căci, ca orice experiență ieșită din comun, totul mă șoca din cale-afară. Acest sentiment de disconfort, de autoexaminare continuă, de Întrebări fără răspuns, de neliniște fizică și metafizică mă urmărea până și În somn... „Veți Înțelege mai târziu ce deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
primăriei locale, unde repetam prima parte a proiectului Cum vă place În aer liber. Actul I avea loc chiar În clădirea primăriei, care corespundea În piesă castelului de unde tinerii, nemaisuportând etichetele artificiale și tiranice ale societății de la curte, plănuiau să evadeze În pădurea din Ardennes (care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
muzicală, respectând forma de sonată sugerată În titlu, avea ca fundal Insula morților. Celebrul tablou al lui Böcklin apărea ca o proiecție de vis, În fața căreia cei doi Încercau să Învingă gravitația, executând formal mișcări de tai-chi, cu intenția să evadeze din Închisoarea fără aer a casei În care mișunau fantomele, și să intre Într-o lume a frumosului, ca aceea a universului lui Maeterlinck. Aceste zece minute finale erau cel mai greu de pus În scenă, pentru că aici acțiunea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care lipsea - și sentimentul produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În libertate Într-o regiune nefamiliară, la o altitudine nepotrivită, Într-o floră necunoscută. Capitolul 13 1 În 1919, o mulțime de Nabokovi - de fapt trei familii - au fugit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prizonier, la muncile agricole din Germania. Ne vorbea cu admirație despre felul în care erau organizate gospodăriile agricole din Germania de atunci. Toamna, cu câțiva bani în buzunar, îmbrăcat în haine civile și cu câteva cuvinte nemțești în memorie, a evadat și a încercat să ajungă acasă. A fugit prin păduri, a dormit în copaci, a flămânzit și pentru potolirea foamei a intrat într-un restaurant și în timp ce mânca, l-au arestat și l-au dus din nou în lagărul de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de hotel, îl vedeam, dar fața îi era neclară. În Iugoslavia a izbucnit un conflict grav între Slovenia și Croația. Războiul a început deja în Iugoslavia. Din nou, pericolul unui război în Europa. Criminalul român Ursuț împreună cu palestinianul Imandi au evadat spectaculos din închisoarea cea mai sigură a Suediei! Peste tot, polițiști. Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
MAE", mi-am ocupa vechiul loc de muncă în Direcția Culturală. Ministerul era tot acolo, ca și directorul, directorul adjunct și majoritatea foștilor colegi. Am revenit și la salamul Victoria și la apartamentul în comun din Balta Albă. Pentru a evada din această "căsnicie locativă în trei", inițiasem o acțiune de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd, la Hala Unirii, coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Și cu peștele prins ce facem?". Îl congelăm, facem conserve și asigurăm desfacerea "în zonă!"". Eram eu "socialist utopic", dar "organul" era mai utopic decât mine citisem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
portret. De altfel, "persona" însemna mască. Un alcool îmbătrânit în viciu mi-a spus odată că vreo două săptămâni reușit să nu mai bea deloc și că a fost o minune această evadare. Mă bate gândul și pe mine să evadez din psihiatrie. Nu sunt ipocrit, nu sunt renegat, nu regret o profesie cu care m-am identificat, dar aș vrea o simplificare. Aceste însemnări sunt o căutare; da, chiar a timpului trecut, e bună expresia. Voi reuși? Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pare că descinde dintr-o Anglie a lupilor de mare, recuperabilă numai prin rememorare. Narațiunea autoreferențială sporește autenticitatea relatării și, alături de alternanța naratorilor (în capitolele 17 și 18 vorbește doctorul Livesey) și de repetatele intenții ale lui Hawkins de a evada brusc și inexplicabil din logica faptelor, constituie un procedeu anticipativ al prozei moderne. Misterul înconjoară totul, de la început, frânturile de povești brutale cu pirați, cufărul mereu închis, izolarea marinarului, frica așteptării unui bărbat cu un picior de lemn și cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vedere al concepției lor, al frumosului lor. Astăzi asistăm la o priveliște aproape zoologică: cei "vechi" se uită la cei "noi" și aceștia la cei dintâi, cu ură, ca la niște monștri, ca la niște dușmani. Și fiindcă tot am evadat din subiectul nostru, indicat prin titlul acestui articol, să atingem încă una din manifestările acestei opacități sufletești și, cu această ocazie, să spunem un cuvânt în sprijinul poeziei noi. Voim să vorbim de "obscuritatea" de care e învinuită această poezie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
este jocul” Lucian Blaga). Jocul rămâne, pentru copiii cu deficiențe, forma permanentă a procesului de recuperare, pentru că oferă mișcare, plăcere, eliberarea emoțiilor, contact uman și ajută dezvoltarea comunicării și interacțiunii sociale. Prin intermediul jocului încercăm să ajutăm copilul cu deficiențe să evadeze din cruda sau plicticoasa realitate, trăind, cât dureză jocul, într-o altă realitate închipuită, perfectă, chiar numai imaginară, astfel, jocul va exercita efecte benefice asupra psihicului și asupra fizicului copilului. Jocul este liber și aduce libertate. 2. Artterapia este o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
prizonier, la muncile agricole din Germania. Ne vorbea cu admirație despre felul în care erau organizate gospodăriile agricole din Germania de atunci. Toamna, cu câțiva bani în buzunar, îmbrăcat în haine civile și cu câteva cuvinte nemțești în memorie, a evadat și a încercat să ajungă acasă. A fugit prin păduri, a dormit în copaci, a flămânzit și pentru potolirea foamei a intrat într-un restaurant și în timp ce mânca, l-au arestat și l-au dus din nou în lagărul de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Mircea Eliade, viitorul Buddha contemplă noaptea trupurile goale și dizgrațioase ale concubinelor ador mite. Zeii intervin scufundând întregul oraș într-un somn adânc. „De aici înainte, zeii nu vor mai juca nici un rol în biografia fabuloasă a lui Buddha.” Prințul evadat din palatul regal va fi ucenic la mai mulți maeștri, dar se arată a fi nemulțumit. Stăpânește tehnicile Yoga, dar toate acestea i se par a fi imperfecte. își alege apoi un loc unde timp de șase ani se dedică
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
putea proiecta într-o sută de feluri diferite - o adevărată minte plăsmuitoare (shaping mind). Nimic în viața lui Chatterton nu e mai minunat decît impersonalitatea lui; nu creează poezie din durerile sau suferințele sale, cînd compune versuri, pare să fi evadat din sine. Prin urmare, Chatterton se pare că dispunea de ceea ce Keats avea să definească drept "capacitatea negativă" (negative capability). Poate nu este deloc întîmplător că la Chatterton, Keats a remarcat o "muzică nativă" (native music) ce era definitorie pentru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de Mare
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
RL, 1999, 13-14; Liviu Câmpeanu, Capacitatea de a admira, F, 1999, 7-8; Dicț. analitic, II, 310-313; Glodeanu, Incursiuni, 199-217; Simion, Fragmente, III, 213-237; N. Steinhardt sau Fericirea de a fi creștin, îngr. Florian Roatiș, Baia Mare, 1999; Florin Rogojan, Cum să evadezi din totalitarism. Opțiunea Steinhardt, ST, 2000, 2-3; Alex. Ștefănescu, Expeditor: N. Steinhardt, RL, 2000, 18; Gheorghe Grigurcu, Un estet al ființei, VR, 2000, 8-9; Dan C. Mihăilescu, Răspunsurile monahului rătăcitor, „22”, 2000, 41; George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt, Brașov, 2000; Dicț
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
urmărit de două obsesii: eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte. Prin incendierea unor case din mahala Stoican crede că va putea să evadeze din atmosfera ei terifiantă, să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
lumea mic-burgheză, cu toate cusururile ei. Negoiță se teme, exprimându-și opiniile, să nu tulbure pe cineva ori ceva (ordinea socială). Dar realitatea îl strivește, soția și singurul său „prieten” îl chinuie, ca și instituțiile statului (poliție, armată etc.). Pentru că „evadează” din familie și din oraș, asumându-și altă identitate, va fi dat în urmărire generală, ca inamic al statului și al colectivității. Neverosimilul situației este evident, „vina” temătorului Negoiță se amplifică monstruos, revelând, de fapt, hidoșenia morală a semenilor săi
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
ușă, care era primul să fugă la w.c.-ul din curte... Era o goană nebună. Ceea ce s-a Întâmplat mai deosebit la noi acolo... O fost doi din Buzău sau de unde-au fost... care Într-o noapte au Încercat să evadeze 1. Au spart peretele, că a fost o casă obișnuită, n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a Început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți În curte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună În lanțuri... E destul de incomod să fii pus În lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai vrut să evadezi și nu are pretext să tragă. E, dar n-a vrut să mă pună În lanțuri... Și m-au dus sub escortă la gară, m-au urcat Într-un vagon-dubă care staționa, Într-o celulă din aia dublă, cât o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fi scris, dar ce-am semnat acolo n-am putut citi niciodată, n-am știut... Și nouă luni de zile am stat singur În celulă, În celula În care fusese un condamnat la moarte și executat, Țucă3, fost ofițer, care evadase de la mină de la Baia Sprie. Și, În aceste nouă luni de la Oradea, cum s-au purtat cu dumneavoastră? Tot blânzi s-au purtat. N-a fost o anchetă dură, dar a fost o anchetă otrăvită, drogată. Am ajuns la concluzia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și Îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: „Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd și să-l prind, vă rog frumos nu trageți spre mine”. Când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]