9,869 matches
-
copiii în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din poemul După melci. Eul poetic este cel al unui copil ipotetic, închis în interiorul adultului și aflat în stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
Scriitorilor Români. În primele culegeri - Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926; Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare a eului liric în lume, având ca principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a doua natură și duce la o alienare specifică. Consemnarea unor aspecte exterioare devine un simplu cadru fizic pentru localizarea unui suflet iremediabil bolnav, revelând prin contrast suferința personală, care îl opune existenței generale. Împietrit
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită mai întâi de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se căsători cu inginerul Andrei Petringenaru, căsătorie eșuată curând. Un eșec sentimental înfățișa, de asemenea, Calypso, „jurnalul” adolescenței autorului, dar și Desen după natură, „roman cu cheie”, destul de șters, și galerie de portrete ale colegilor de la Școala de
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
informații publice, în fața unor tendințe de apariție a altor actori în domeniu (intelligence privat folosit în mediul de afaceri, dezvoltarea think-tank-urilor și a organizațiilor cu rol de analiză și culegere a unor informații cu valoare strategică). Mă refer în mod explicit la vulnerabilități pentru că vedem astăzi cât de importantă și dificilă este coroborarea informațiilor provenite din diferite surse, umane și tehnice, secrete și deschise, atunci când volumul acestora a devenit imens, iar decelarea și analiza importanței lor pentru securitatea națională tot mai
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
au ieșit la iveală în timpul anchetelor Agenției de la jumătatea anilor ’70, fiind atent studiate de către Comisia Church 43. Un rezultat al acestor dezvăluiri a fost includerea în decretul privind activitatea de informații al președintelui Gerald Ford care impunea o interdicție explicită asupra „implicării sau conspirării în vederea implicării în asasinate politice”44. Această prevedere a fost menținută în decretele privind activitatea de informații ale președinților Carter și Reagan 45. Chestiunea în cauză a fost adusă din nou în atenția publică la finele
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
într-un fel sau altul? Standardul în materie de infracționalitate. Datorită atenției prioritare acordate mijloacelor utilizate în culegerea informațiilor pe plan intern (mai ales în privința constituționalității sau neconstituționalității acestor mijloace), în detrimentul scopurilor, aceste probleme nu au fost abordate în mod explicit în dezbateri publice privind activitatea de informații. Totuși, s-a dat oarecum un răspuns la mijlocul anilor ’70, în Statele Unite (în perioada de desfășurare a investigațiilor privind activitatea de informații la nivelul Congresului); s-a încercat atunci aplicarea a ceea ce s-
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
fie delimitat de lege; o acțiune ilegală poate constitui obiectul activității de culegere a informațiilor, dar o acțiune legală nu poate face obiectul unor astfel de cercetări 42. Deși acest principiu nu a fost niciodată promovat într-o manieră foarte explicită, el a deschis calea recomandărilor date de Procurorul General în 1976. Impactul acestui principiu poate fi observat și în textul Legii din 1978 privind informațiile externe, singurul act legislativ adoptat de Congres în acest domeniu în perioada respectivă 43. Aceste
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pentru prima dată în 1974 prin Amendamentul Hughes-Ryan (Secțiunea 662 din Legea privind asistența externă din 1961 ș22 USC 2242ț). Acest act normativ nu oferea o definiție în sensul strict al cuvântului; dar le cerea președinților să autorizeze în mod explicit și apoi să raporteze Congresului, toate „operațiunile șinclusiv cheltuielile realizate de către sau în numele CIAȚ efectuate în state străine, altele decât cele care au ca scop obținerea unor informații secrete”. Până în 1991, definirea activităților secrete (sau a „acțiunilor speciale”, după cum mai
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
apărut abia în 1990. Dar, deși configurația cărții este oarecum circumstanțială (o dovedesc poeme ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
orice caz cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, foarte accesibilă; putem presupune că Augustin a vrut să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească și că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, așa cum am spus mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși sosirea lui Pelagius în Africa avusese loc prin anii 410-411 și el își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărât să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sfânta Scriptură, afirmă Vincențiu din Lérin, nu poate fi unica normă pentru adepții credinței creștine pentru că poate fi interpretată în diferite moduri contradictorii; numai învățătura Bisericii poate exprima judecăți definitive în chestiuni dogmatice. Afirmând acest lucru, Vincențiu adoptă în mod explicit vechea poziție a lui Irineu și mai cu seamă a lui Tertulian, exprimată în Prescripții, un scriitor pe care el îl admiră fără rezerve. Vincențiu ne furnizează și o consistentă listă de auctoritates: sunt scriitorii, occidentali și orientali, amintiți la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și trei omilii complete care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile 3, 4, 51). S-a păstrat, în schimb (cu lacune limitate) o traducere siriană cuprinzând 156 de omilii, destul de servilă, efectuată în secolul al șaselea sau al șaptelea. Polemica explicită cu Nestorios impune anul 429 ca terminus post quem; poate chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele 12 anatematisme ale lui Chiril. Totodată, în manuscrisele ce conțin serii de fragmente, se pot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de ex. II, 4, PG 73, 293A). Însă Chiril a dezvoltat polemica sa antiariană, susținând deplina divinitate a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a concepe unirea dintre două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar cea exprimată prin raportul dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămânând totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
morala sunt pervertite prin degradarea înregistrată până și în raport cu modesta calitate a iudaismului, este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate bazată pe cele mai înalte idealuri. Desigur, această tematică culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decât la Chiril; acest lucru poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și în special a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor “în două naturi” și „o singură ipostază”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală și era greu de înțeles, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Până către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie identic cu cel pregătit de Chiril pentru propria confutațiune a patriarhului de Constantinopol. S-a păstrat, în schimb, o Interpretare a Crezului de la Niceea, compusă la puțin timp după depunerea lui Nestorios pe care îl combate în mod explicit (c. 9; 10; etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate tot Lausus?). Teodot afirmă că menționarea unui singur Domn Isus Cristos în Crezul de la Niceea este deja o dovadă în sine suficientă pentru a respinge doctrina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ani ai secolului al V-lea, de vizita lui Palladius în perioada în care acesta a zăbovit o vreme la Nitria, apoi la călugării Kellia (între 388 și 399); ca și de prezența lui Ioan Cassian care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
360 în Mesopotamia, s-au răspândit foarte mult și au făcut obiectul a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat până la conciliul din Efes și după aceea, însă au continuat să stârnească polemici până în secolul al VI-lea. Polemica explicită a lui Marcu împotriva celor care identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4; Evr. 5, 10; 7, 21) pe Fiul lui Dumnezeu ar putea să aibă loc cam în același timp cu atacurile contra melchisedecienilor din Egipt lansate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atestă că Simeon i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. În schimb prin unele florilegii siriene ne-au parvenit două scrisori ale lui Simeon, dintre care una adresată împăratului Leon, în care conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de ex. în Numele div. 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, ca și formulările cu caracter monofizit clar, declarând în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Asta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru a determina unirea celor două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și natura umană se găsesc deja, între secolele al IV-lea și al V-lea, la Nemesius din Emesa care declară în mod explicit că a aplicat la unirea celor două naturi în Cristos ceea ce unii platonici spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhul Sergios, ar fi fost salvat datorită intervenției Fecioarei: tocmai la această intervenție s-ar referi prologul dedicat Mariei. Așadar, s-a spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni să se așeze jos de către evlavioasa populație a Constantinopolului care își manifestă propria recunoștință față de Mama lui Dumnezeu. Așadar poemul închinat Fecioarei exista deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. A debutat cu articole în „Orizont” (1965) și editorial cu volumul Motive și structuri poetice (1980), prin care aclimatizează la noi, într-o manieră personală și atrăgătoare, stilistica motivelor (cu referire explicită la Mihai Eminescu, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Al.A. Philippide, Al. Macedonski, Ion Pillat ș.a.). G. se vădește interesată de dimensiunea lingvistică a textului poetic și de efectele estetice ale dialogului neîntrerupt dintre motiv și structură. Următoarea carte, În eminescianul
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]