3,053 matches
-
într-o ediție Penguin a operelor lui Ovidiu, găsi inspirația pentru prima ei serie de tablouri importante, toate având ca teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale celui animal. Fără să-și dea seama - pentru că nu îngăduia ca extazul să-i fie tulburat de absolut nimic - pășea pe un teritoriu periculos: se îndrepta spre acel punct de răscruce demodat dintre pictura abstractă și cea figurativă, dintre pictură decorativă și pictură accesibilă. Era pe punctul de a deveni nevandabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot ce mi-ar fi fost necesar ca să găsesc verigile care lipseau din lanțul acestei derutante investigații. Imaginează-ți entuziasmul meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai merge programul lui de lucru cu copiii după orele de curs, dar Îmi părea rău că treaba asta se brodea tocmai În seara petrecerii. Citisem despre ea În ziare toată săptămâna trecută: se pare că Întreg Manhattan-ul aștepta În extaz ca Marshall Madden, colorist extraordinaire În materie de vopsele de păr, să dea anuala petrecere-monstru de după Anul Nou. Se zvonea că de data asta o să fie chiar mai ceva ca de obicei, pentru că Marshall tocmai publicase o nouă carte, Colorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se tot străduia să mă convingă că Miranda e mai pretențioasă când e plecată În străinătate, dar eu nu credeam așa ceva. Tocmai mă apucasem să planific cu exactitate toate amănuntele modului În care aveam să Îmi petrec fiecare moment de extaz din următoarele două săptămâni, când am primit un e‑mail de la Alex. Bună, scumpo, ce mai faci? Sper că ziua de azi e cel puțin OK pentru tine. Trebuie să fii Încântată că a plecat, nu? Bucură‑te de perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o propunere pentru tema lucrării de masterat, dar pe care o pot schimba de zece ori chiar și după ce le‑o comunic. Așa că nu mai am nimic de făcut până la mijlocul lui iulie. Îți vine să crezi așa ceva? Era În extaz. — Știu, Îmi pare atât de bine pentru tine! Ai chef de o cină festivă? Oriunde vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
timp În care Lily a râs și a bătut din palme ca o fetiță dusă pentru prima oară la circ. Deși părea imposibil de crezut că lui Lily Îi plăcea vreun tip, aceasta era, totuși, singura explicație pentru starea de extaz În care se afla În prezent. Încă mai puțin demnă de crezare era pretenția ei că Încă nu se culcase cu el („Două săptămâni și jumătate de Întâlniri la școală și nimic! Nu ești mândră de mine?“ă Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cinematografului. Scoase inelul din Învelitoarea de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut. Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu conteni să zîmbească. Fraser o urmărea, zîmbind la rîndul lui. — Și-a amintit de tine? Viv dădu din cap aprobator. — I-a făcut plăcere să te revadă? — Nu sînt sigură. Părea, cum să zic, schimbată. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîlniți? Ești bucuroasă că ai făcut-o? — Da, zise Viv. Da, sînt bucuroasă că am făcut-o, adăugă ea Încă o dată. Se mai uită În spate, la cinematograf. Acum nu mai era nici urmă de Kay. Dar sentimentul ei de extaz persista. Era În stare de orice! Își termină cafeaua și mintea Îi zbura nebunește. Se gîndi la toate lucrurile pe care le-ar putea face. Și-ar putea părăsi slujba! Ar putea pleca din Streatham, să se mute singură Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Expresie a gîndirii șablonarde, deformate, conform căreia reușita e a băieților noștri și a noastră, în același timp. Cînd Cristian Mungiu și filmul său au luat "Palme d'Or", iar minunata Jane Fonda îl săruta istoric pe regizor pe obraz, extazul românului a fost bine temperat. Mă rog, încet-încet, ni s-a părut și normal. Frate, în fond, sîntem o țară de artiști, ce mama naibii! 4, 3, 2 și-a văzut de drumul său spectaculos, fără să întrebe pe nimeni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint, rămâneau așa cum i le știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz când mă pieptăna, înainte de a pleca la școală și seara când mă culca și mă închina, stând umilă, adesea în genunchi în fața mea ca în fața unei zeități care în mod bizar îi și semăna la trăsături, copilul ei și în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e adevărat, cu ea ne împăcăm, e ceva în noi cu care ne-am născut și care apare în mod miraculos îndată ce simțim că ea se apropie de patul nostru. Am auzit că alții intră chiar într-un fel de extaz când le sună ceasul, spun lucruri frumoase, cuvinte memorabile, care uimesc pe cei vii; firește, alții se chinuiesc până în ultimele clipe, despre ei se spune că "au murit greu". N-am ajuns până acolo... am scăpat, sau mai bine zis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sper că se va opri în cădere și să meditez îndelung asupra faptului dacă nu cumva eu eram cel vinovat. Pentru că nu era cu putință să armonizeze în ea însăși cei doi ani în care trăise cu mine într-un extaz aproape zilnic (și în care cuvântul "înlănțuită" n-avea nici un sens) cu ideea că văzusem încă din prima clipă în ea o a doua Nineta. Dacă fusese cineva înlănțuit în acel timp, eu eram acela, și nu ea, și continuasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o auzii mi se păru atât de curioasă în înlănțuirea ei sonoră, încît o pusei de zece ori, să-i pot descifra secretul melodiei. Era însă imposibil. Îndată ce se termina nu-mi mai rămânea în urechi decât o chemare, un extaz, un strigăt parcă din junglă al unui negru, în care se amestecau iubirea, împlinirea, temerea obscură, adorația și superstiția. Totul concentrat într-o armonie atât de strânsă. Încât arunca parcă în aer ca o dinamită geometria cântecelor noastre europene atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
treaba purta un nume pompos, de cărțulie prăfuită: „memoriale de călătorie“. Te umfla râsul când le citeai, aveai nevoie de batistă și translator: Dinicu Golescu măsura cu stânjenul tablourile din „Șenbrun“ (cum descoperea unul mare și înalt, imediat îl apuca extazul: „O! Frumos! Admirațiune!“); Asachi făcea „tablonuri“ pe Ceahlău; Russo lăuda toată România (chiar dacă Principatele încă nu se uniseră); Bolintineanu fugea pe-o insulă cu nume de amiral nazist (Canaris); Ion Codru-Drăgușanu dădea ture cu vaporul pe Dunăre; Filimon se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la ipoteza asta și cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a revelat Patria nu poate decât să cadă în extaz, cuprins fiind de o cucernicie febrilă. Educația sentimentală a româncelor trebuie, de asemenea, redirecționată înspre amorul de patrie. Într-o culegere didactică de Lectura morala și istorica pentru usulu Scóleloru de Fete destinată claselor a II-a și a III
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deschide drum prin intermediul artei, a insolitului, a misterului, a suprasensibilului nu poate fi atinsă, în inaccesibilitatea ei conceptuală, altfel decât prin mijlocirea posibilităților analogice ale simbolului artistic. Starea poetului este oarecum asemănătoare, în această circumstanță, celei a misticului care experimentează extazul dacă îl credem pe carmelitul spaniol Ion al Crucii (Sân Juan de la Cruz) din veacul al XVI-lea -, descris ca o intrare într-un necunoscut ("Entréme donde no supe") și că o formă de a cunoaște "necunoscând" ("saber no sabiendo
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Philosophie der Kunst [ Însemnătatea fundamentării kantiene a esteticii pentru filosofia artei], Köln, Kölner Universitäts Verlag, 1959, p. 79. 213 Op. cît., p. 14. 214 Sân Juan de la Cruz, Coplas de él mismo, hechas sobre un éxtasis [Rime proprii despre un extaz]. 215 [gândurile fără conținut sunt goale, intuițiile fără concepte sunt oarbe] Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft [Critică rațiunii pure], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1976, A51 / B75, p. 95. 216 CJ, § 59, p. 443. În Kritik der Urteilskraft, p. 211
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era unul dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel mai înalt al extazului bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bunătate. Se lumină la față Lizaveta Prokofievna, se însenină și Ivan Feodorovici. Spuneam că Lev Nikolaevici e un om... un om... pe scurt, numai să nu se înăbușe, cum a observat prințesa... bâigui generalul, cuprins de un fel de extaz bucuros, repetând cuvintele doamnei Belokonskaia, care îl uimiseră. Numai Aglaia era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nou foarte serioasă. Au urmat serii de concerte în America și Europa, culminând cu prestația de la Woodstock (vezi) din august 1969, unde, la un pas de un eșec lamentabil (fiind sub influența drogurilor), a reușit să anime audiența. Agonia și extazul au marcat ultima parte a carierei și a dependenței de alcool și heroină. Apariția ultimului ei LP, Pearl, a adus cel mai mare succes comercial din cariera artistei (acesta include celebrul hit "Me and Bobby McGee"). Se întâmpla în 1971
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
basarabene. Râsu-plânsul bacovian e ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea nouă și ciudată de sfincși și măscărici;" (Ca un extaz). Împotriva "pornirii dezmembrate" biruie poezia lui Victor Teleucă. În poemul dramatic Decebal, disciplinat de paradigma clasică, deja poetul a încercat să depășească drama sfâșierii, sugerând găsirea unui punct de sprijin pentru bolovanul lui Sisif în vârful muntelui. Ca și stânca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]