3,103 matches
-
a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriză care îi pricinuise o imensă suferință. Astfel, noi înșine, în plin extaz, care ne stăpânește adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin mobilizarea rapidă a forțelor pentru a para noi infamii care, într-o lume dată și nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca un ocean străbătut veșnic de curenți puternici și contrarii și din când în când de uragane... Totuși indianul rezista în reflecțiile mele. Era rău mesajul său? Cum putea fi? Și mă întorceam la noua
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
S(z)tarea de Insulă Manu Babescu Sziget înseamnă Insulă, extaz plutitor, reinventare individuală și de grup, speranță în pace și generator de energie. Sziget Festival este acum definiția abuzului de decibeli de calitate, de terapie prin artă, senzații extreme și fericire pentru milioane de vizitatori, pe parcursul a șapte zile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta își trase mâna enervată. — Pentru că în douăzeci de minute ne vin musafirii și nu vreau să aștepte în prag, ascultându-te cum gemi în extaz ca o balenă în călduri. — Știai, întrebă Simon, că balenele-spermanțet au orgasme care durează douăzeci de minute? — Dumnezeule, păli Henrietta, slavă Domnului că nu sunt o femelă de balenă-spermanțet. Jos Henrietta studie masa. Perfectă, decise. Îi trebuiseră câteva ore ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
buzunarului, uite niște ulei de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul de maxim extaz. — Singurul moment de extaz la care visez e să mă culc devreme, după un pahar zdravăn de grog fiert. Să sperăm atunci că și-a luat o carte bună cu el sau o să-l aștepte o surpriză neplăcută, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul de maxim extaz. — Singurul moment de extaz la care visez e să mă culc devreme, după un pahar zdravăn de grog fiert. Să sperăm atunci că și-a luat o carte bună cu el sau o să-l aștepte o surpriză neplăcută, nu-i așa? Locul special al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului, într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe care ne grăbim să le scoatem după doar câteva ore, extenuați de mica sesiune de artă dramatică. Încercăm din răsputeri să nu uităm că, la origine, Crăciunul avea o semnificație religioasă, dar tentativa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în marea lor majoritate, banale, anodine chiar. Fiecare crede că tot ceea ce el trăiește este nou și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită dintr-un amestec de platitudine și extaz, de penibil și înălțător. Diferă doar concentrațiile, procentele care, în ultimă instanță, dau contur și consistență. Există totuși vieți care se detașează cu vigoare de linia de plutire caracteristică masei. Ele au fost semnalate încă de la primele manifestări civilizate ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-mi arate ce știe. A pornit cu niște acrobații ușoare: inima s-a pornit să-mi bubuie și prin tot corpul a început să îmi circule o energie pe care nu prea știu cum să o descriu. Cred că extaz e un cuvânt potrivit. I-am spus că vreau mai mult, mai repede, mai mult, mai repede. A făcut ce i-am spus. Îmi venea să râd și să plâng în același timp. Dacă aș fi fost singură cred că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe lume veni pruncul, mai măreț decât un soare, I-atinge cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Dionysos -, punctul unde se precizează, măcar într-o oarecare măsură, dubla valoare a delirului dionisiac. Dionysos, zeul teatrului, zeul concursurilor tragice și, totodată, zeu al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
crede - fenomene specifice epocii noastre - sunt, alături de procesul intentat mimesis-ului realist, pricipalele acuzații aduse de Craig teatrului modern. „Ne-am pierdut credința”1, constată el cu amărăciune. Vechii maeștri, vechii profeți erau cuprinși de „acea înflăcărare, acea patimă numită odinioară extaz”2. Ei bine, înflăcărarea asta și patima asta trebuie regăsite astăzi, căci teatrul nu există fără exaltare. În „Note scrise ca o continuare la «Actorul și supramarioneta»”, redactate în 1915 la Florența și incluse în volumul Teatrul în mers sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul de care depindea soarta a trei mari imperii și a mai multor țări sau principate mărunte de pe cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea între cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plin nu numai de o dorință, ci de mai multe deodată. Spinarea îi alunecă pe cărămizile peretelui. Se lăsă pe vine, cu genunchii la gură. Și iar mărturisi cu glas tare: ― Nu cred prea tare în poveștile Bibliei, nu cunosc extazul mistic și nici măcar iubirea. Sunt doar un visător și un nevrednic slujitor al Domnului. Îmi exersez singur și prea des umilul meu organ masculin, fără să înțeleg de ce mi s-a dăruit bucuria înălțării imediate prin el, dar și conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna. Semăna cu o mângâiere sau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult mai ușoară. Ei bine, ȘATFA a reușit să ni-i aducă printre noi pe cei șapte îngeri reprezentând cele șapte raze ale sistemului nostru solar. Și, la fiecare apariție, noi, oficianții, scoteam strigăte de bucurie. Am asistat, într-un extaz perpetuu, la construirea în „zbor de pasăre” a templului lor de lumină, un templu al îngerilor. Nu voi putea uita niciodată acele momente de răpire totală, supraomenească. Alteori, ȘATFA reușea să aducă printre noi cete întregi de elementali... (Venerabilul oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]