37,965 matches
-
îndoială adevărul științei, și cu atât mai puțin intenționa să facă critica sa. Dimpotrivă, discursul său constă în a legitima știința, mai precis foarte recenta știință matematică a naturii pe care o descoperă cu încântare în fața sa și ale cărei extraordinare progrese le observă. Geniul lui Descartes însă stă în faptul de a fi presimțit că această cunoaștere nu-și este suficientă sieși, că ea presupune o alta, de un alt fel. Îndoiala care, în prima Meditație, afectează orice formă de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a o rezolva, la analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să se adapteze la ele: este ceea ce numim înțelepciune cea a istoricilor, a sociologilor, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa estetică va înceta să se supună unor prescripții estetice, aceasta este barbaria științei. Și iată câteva exemple. În Grecia, la Eleusis, subzistă rămășițele uneia dintre fortărețele care, în secolul al VI-lea, apăra Atica. Este vorba despre un zid extraordinar alcătuit din blocuri enorme de piatră scăldat de soare, pe deasupra căruia trece din nefericire o linie de înaltă tensiune. Dacă se pune problema transportării curentului electric dintr-o parte în alta și de calcularea celor mai adecvate condiții ale acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este reflectarea unui soi de compoziție metafizică care îi atribuie oricărui lucru locul său în funcție de gradul de participare ontologică a acestuia la Unul. Acest principiu metafizic sau mistic al compoziției estetice este cel care îi conferă artei bizantine forța sa extraordinară și care face ca, pusă în prezența altor tipuri de compoziție, de pildă tipul grecesc, care căuta legile unei construcții spațiale a ființei lucrurilor, a evocării lor în funcție de modalitățile profunzimii, perspectivei etc., această artă să le copleșească, reducându-le la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
contingente precum vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă, necesare într-un anumit fel de vreme ce sunt înrădăcinate în această esență originară a tekhne, sunt făcute posibile și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esență. Accelerarea frenetică a producției ca producție economică suscită din rațiuni economice (necesitatea de a menține rata profitului și mai cu seamă pe aceea a plusvalorii) inventarea și proliferarea unor mijloace de fabricație noi, perfecționarea celor vechi, și astfel o extraordinară dezvoltare tehnică, care face uz de invențiile științei și le provoacă la rândul său. Mijlocul de producție nu mai este "instrumentul" care prelungește corpul subiectiv și este predefinit de către acesta, a cărui mânuire nu este decât punerea în operă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esențiale. Nu regăsim oare în apariția științelor umane trăsătura caracteristică a culturii moderne? Doar omul a constituit dintotdeauna tema principală a propriei sale reflecții, și astfel un obiect de studiu sistematic și constant. Irupția științelor umane în secolul XX și extraordinara lor dezvoltare pot oare din acest moment dovedi altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau mai puțin confuz și întrezărite ca subiectivitate transcendentală și, în ultimă instanță, ca viața absolută a acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu în secolul al XIV-lea și în secolul XX, ci odată cu nașterea lor nașterea lor transcendentală, se-nțelege, adică prima efectuare mută a subiectivității absolute în ei. Pornind de la acest punct zero al Parusiei inițiale se produce o dezvoltare extraordinară, dezvoltarea pură a vieții lăsate în voia esenței sale proprii și, astfel, a procesului continuat al conservării sale și al sporirii sale. Corpul de pildă, aflând sprijin în patosul imobil al corporeității sale originare, se "trezește", fiecare dintre puterile sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
religie, cum ar putea fi negată importanța acesteia în devenirea popoarelor, mai cu seamă a celor mai mari? În Egipt ea făcea parte din viața cotidiană, determinând ansamblul activităților economice, impunându-le, dincolo de simpla producere a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile lor pe cât de radicale pe atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pildă, socială, geneza sa implică toate cercetările anterioare, un univers de cultură la care ea face trimitere potrivit unui joc complex de continuități sau de rupturi a căror reactivare este indispensabilă înțelegerii sale și în același timp îi conferă extraordinara sa putere de deschidere și de îmbogățire. Este mult mai simplu să alcătuiești un dosar privind o chestiune de actualitate; pentru aceasta sunt suficienți dascălii necalificați, dintre care mai mult de treizeci de procente, potrivit unui raport, nu au studiat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
A doua zi, Madridul se deșteptă cu incredibila știre. Charles Stuart, puiul leopardului englez, nerăbdător din pricina Încetinelii negocierilor matrimoniale privind-o pe infanta doña María, sora regelui nostru don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect extraordinar și necugetat de a călători incognito la Madrid ca să-și cunoască viitoarea mireasă, transformând În roman de amor cavaleresc recea combinație diplomatică stătută, care de luni Întregi moțăia prin cancelarii. Nunta prințului anglican cu prințesa catolică devenise, dată fiind importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a mai zis el, ce ar conține cartea dumneavoastră despre Doré? Și acolo, în înserarea lentă, tipică pentru ținutul din Västerbotten, i-am povestit ce-ar putea intra în cartea mea despre Doré. Copilăria modestă a artistului în Elsass. Ochiul extraordinar al copilului-minune, atât pentru detaliu, cât și pentru întreg. Mâna sigură. Succesele timpurii. Viața la Paris. Ilustrațiile la Cervantes, Balzac și Rabelais. în cartea mea ar sta scris așa: Pentru mulți tineri din acea generație care acum se veștejește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de rapsodii și sonate de Brahms. Apoi mama a scos din garderobă costumul negru, cu vestă, al bunicului. Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
LUI DORE-tradfinala.doc PAGE 112 Doré, Paul Gustave (1832-1883), pictor, sculptor și gravor, cunoscut mai ales pentru ilustrațiile la cîteva din cele mai mari opere ale literaturii universale (Rabelais, Dante, Cervantes, Poe), este caracterizat printr-o imaginație fantastică și o extraordinară tehnică artistică. Primele gravuri cu subiect biblic sînt publicate în 1864 (La Bible Populaire), iar în 1866 apare monumentala lucrare în două volume La Sainte Bible. Istoria sfîntă este povestită aici în totalitatea ei prin „imagini reale, vii, palpitante“. Biblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
află unde se află. Infrastructura economică, socială și cea culturală, potențialul global, capacitatea de expertiză și poziția geo-strategică sunt impor-tante, dar noi nu trăim numai din tradiție, din amintiri și nostalgii, ci încercăm să ne valorizăm înzestrările: factorul uman, potențialul extraordinar de învățământ-cercetare, cultură în sensul integral, generos al termenului și vocația civilizatoare. Nu este vorba de cercuri concentrice, nu este vorba de efecte de dominație, ci de o dezvoltare armonioasă valorificând potențialul fiecărei zone, cu poli de competitivitate, de creștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
definitiv); d) cheltuieli neproductive, care constituie o risipă de resurse; e) cheltuieli prezente pentru economisirea unora viitoare care se amortizează pe termene lungi (Ex.: cheltuielile de educație). După caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se împart în ordinare și extraordinare. După modul în care se materializează, deosebim cheltuieli de personal și cheltuieli materiale. Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice pot fi: cu titlu definitiv, sau cu titlu temporar (avansuri, împrumuturi). Compoziția cheltuielilor publice, conform bugetului de stat al României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un atelier de ceasornicărie, de obicei, în afara celor veniți cu treabă, mai intră o seamă de cunoscuți pentru a-i ține de urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se spun tot felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima hotărâre, definitivă, după un recurs extraordinar în Capitală. Se făcuse dreptate; până atunci, obștea pierduse toate procesele! Nu Ceasornicarul recâștigase pământul - nimeni nu credea asta -, dar vestise de bine; ostilitatea târgoveților era înlocuită de recunoștință. Uitând toate relele, lumea și-a amintit și de ploaie. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lucid. Mă verific mereu. Sunt mai lucid ca oricând. Joc șah singur și câștig de fiecare dată, iar astăzi am spus pe de rost poezii pe care nu le-am citit nicicând. Îmi iau și pulsul, bate într-un ritm extraordinar, de abia prididesc cu număratul. Mă îngrijorează uneori lipsa aerului din încăpere - respir din ce în ce mai greu, însă îmi dau seama că suntem doi inși, iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sigur. Era, se vede, plata străduinței noastre de a ne induce în eroare părinții. Până la urmă, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu ea pe braț; te privea toată lumea. Un bărbat în alb, purtând la piept o rochie albastră! (Cu vârsta, simțul ridicolului se atenuează.) Femeia cu părul roșu nu ți-a zis nimic. Ea nu te ceartă niciodată, inventezi femei discrete. Extraordinare. Viața ta se bazează pe imaginație, de aceea nu ai nimic, dar te porți de parcă ai stăpâni totul. Un artificiu; toată existența ta e un joc de artificii; îți transformi dezastrele în victorii: totdeauna îți reușește scamatoria asta. Construiești singurătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de la Univers Enciclopedic), constatăm că surprizele reale sunt puține. Cine nu s-ar fi așteptat să-l vadă defilând erudit pe Barbu Cioculescu, în studiul apărut, din nefericire, la o minusculă editură din Târgoviște? Cine nu ar fi pariat pe extraordinarele palimpseste scoase la lumină de Matei Călinescu? Cine nu l-ar fi crezut în stare pe subtilul biograf Ion Iovan să inventeze, din nimic, un capitol absent din jurnalul moșierului de la Sionu? Stranie - și încântătoare - e apariția în lista destul de
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
cauză ca urmare a rolurilor care i-au făcut celebri, ipostaza este la fel de puțin verosimilă, precum, să spunem, utlizarea lui Grigore Vasiliu-Birlic în rolul titular din Hamlet. Unul dintre principalii specialiști în istoria teatrului românesc, Mircea Ghițulescu a avut ideea extraordinară a editării unei antologii a poeziei scrise de actori. Masivul volum publicat de excelenta editură timișoreană Brumar reunește creațiile reprezentative ale unor actori mai mult sau mai puțin importanți, cuprinși într-un interval de timp de mai bine de 150
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
o tradiție. De zece ani oameni din toate colțurile țării vin în București pentru a trăi magia sărbătorilor de iarnă alături de artist și de muzica sa. Ștefan Bănică a umplut, vineri seară, Sala Palatului, unde a susținut un nou concert extraordinar de Crăciun. Oamenii vin în Capitală din toate colțurile țării ca să îl asculte pe Ștefan Bănică junior cântând despre Crăciun și despre dragoste. „E un public țintă, un public care vine special pentru noi. Unii vin și din afara țării, ceea ce
Apariție surprinzătoare la concertul lui Ștefan Bănică. Cine i-a luat locul pe scenă? Video by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80525_a_81850]