4,972 matches
-
pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran. 78. A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan, 79. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli după siclul sfîntului locaș, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare; 80. o cățuie de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan. 84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece cățui de aur; 85. fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, și fiecare lighean cîntărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
lui Ahira, fiul lui Enan. 84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece cățui de aur; 85. fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, și fiecare lighean cîntărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli după siclul sfîntului locaș. 86. Au fost douăsprezece cățui de aur pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
scriso ri lor lui Stendhal, am primit cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran din Magazine littăraire, am prefirat brocante cu ceramică de Delft (unde am umflat cu cinci și zece euro farfurii de la 1900, plus o carafă cu satiri și scene bahice de pe la 1890), am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau să spun: noi ne-am făcut serios lecțiile pentru o cinstită călătorie de turism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cât este artă și cât știință, cât instinct și cât educație în alchimia inefabilă a bucătăriselii? Dar și cât este rafinament artistic al degustării, ori simplă îngurgitare, în actul (erotic? sacerdotal? ani malic?) al înghițirii! Rămânem fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
local serveau două dintre fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să fie lîngă pervaz, și în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa. 28. Drugii să-i faci din lemn de salcîm și să-i acoperi cu aur, și ei vor sluji la ducerea mesei. 29. Să-i faci farfurii, cățui, potire și cești, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat. 30. Să pui pe masă pîinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea. 31. Să faci un sfeșnic de aur curat: sfeșnicul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lîngă pervaz, și în ele erau vîrîți drugii pentru ducerea mesei. 15. A făcut drugii de lemn de salcîm și i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 16. A făcut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masă, farfuriile, cățuile, potirele, și ceștile ei, care slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat. 17. A făcut sfeșnicul de aur curat; a făcut sfeșnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele, și florile lui erau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13. Voi întinde asupra Ierusalimului frînghia ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab: și voi curăți Ierusalimul, ca o farfurie, care se curățește, și se răstoarnă cu fața în jos, după ce a fost curățită. 14. Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și-i voi da în mîinile vrăjmașilor lor; și vor ajunge de jaful și prada tuturor vrăjmașilor lor, 15. pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
este și nici nu va fi, cândva, dat, și celuilalt tineret al urbei. Acum, în urmă cu numai patru sau cinci ore, cineva a adus o nouă soluție de a servi, la barul discotecii, tot ce dorea, fiecare,în mici farfurii din plastic, de unică folosință, stropite pe deasupra cu alcool și aprinse, care, pe întunericul ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre cinstea sa, Neculai răspunse la fel. - El e tovarășu’ ?... Păi bine
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
altă oală din bucătărie. După clătire era din nou pusă în circuit. Vina o purta nevoia endemică de scandal. Ziua, aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri de pânză și alte lucruri de valoare, se găsea, în afara Bibliei, doar un ceas deșteptător tip CFR
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
impresia că degeaba le-am pus nume atît de frumoase, spunea. Dacă i-ai auzi cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce spune, fiindcă, ajungînd la fundul farfuriei de supă și de atîta legănat, i se Închideau pleoapele, adormea Încet-Încet și, gata, metisa cea frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult și mai repede ca Înainte, mult mai repede, lucrurile se agravaseră În loc să se amelioreze. Deodată Își pierdu pofta de mîncare și În timp ce vorbea și povestea despre el și despre Peter, spunea din cînd În cînd, nu mai vreau, luați farfuria, prietenul său pictorul Îl dusese pînă la rîu, ia-o de aici, Vilma, Îi făcuse cunoștință cu bătrînul de la Hotelul de lemn din Gară, nu mi-e foame, din Gara Centrală, Vilma ieși glonț și se duse să plîngă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown Îi dezlega de păcate, pe rînd și ei se retrăgeau Înspăimîntați, alungind cît mai departe gîndurile urîte și pășind În vîrfurile picioarelor. Niciodată n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Universitatea. Fiecare ceată forma un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezau pe cîte o piatră, formînd un cerc și-și Înfigeau lingurile În strachina cu mîncare, scoțînd o primă Îmbucătură uriașă din care se scurgeau picături de grăsime și pe care o duceau repede la gură: Își aplecau fața spre farfurie, În loc să ducă lingura la gură, cum Învățase Julius de mic. Mușcau din pîine cu dinții lor galbeni și formau o Îmbucătură uriașă pe care o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru mai tîrziu și cînd anume să pomenească de primele pentru lucrători. De aceea Îl aștepta acum nerăbdător Împreună cu Daniel, care era și el pe jumătate complice, să termine odată cu uriașa supieră de argint din care Își turna fiecare În farfurie celebra supă andaluză gazpacho pe care Juan Lucas ținea s-o aibă la masă În perioada sărbătorilor din octombrie. Și de aceea Își dădu drumul acum În sfîrșit cu povestea lui pe care Nilda o asculta ascunsă În spatele ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a binelea sub jetul de apă al dușului matinal și ea Îl asculta cu plăcere. Trei sferturi de oră mai tîrziu, luau micul dejun toți trei În jurul măsuței și se sorbeau din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un os... acum o să te superi desigur foarte tare. Susan n-avea chef să rîdă, dar acum pufni În rîs, era o ocazie bună. — Crapul e una și șalăul e alta. Ce, parcă tu ai găsit oase În porția ta?... Farfuria ta e curată. — Ha, ha, poate că am Înghițit oasele. Susan Își acoperi fața. — Chelner! strigă Juan Lucas și se apropiară Îndată șeful de sală și chelnerul. Adu, te rog, mai repede friptura pentru băiat. — Cum să fie? Mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]