2,714 matches
-
ambivalente. Regizoarea formează, creează, repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile, pregătește totul și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi ale ei, inseparabile - fascinația și dorința de evadare de sub control -, consecință a unei supravegheri drăgăstoase și, totodată, tiranice. Oximoronul lui Mnouchkine. Până la urmă, indiferent de felul în care se exercită, supravegherea este integrată de către actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
am avut-o scriind aceste rânduri - prin plăcerea resimțită atunci când destinelor și situațiilor teatrale li se adaugă o trăire personală, propriul meu trecut, uneori uitat, dar pe care piesa citită sau spectacolul la care asist îl reînvie brusc. Reacția mea, fascinația în fața supravegherii în teatru își au rădăcina în această plusvaloare mnemonică al cărei depozitar sunt și pe care o inoculez întotdeauna „istoriilor” de pe scenă la care sunt martor, alternând astfel simpatia pentru „veghere” cu vigilența față de „supraveghere”. Referințe bibliograficetc "Referințe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Guy Tiberghien sau experimentaliștii americani, nu avem nici o obiecție. Dar în spatele acestor adevărate științe la plural, modeste și precise, se profilează o intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu: acest obiect se numește știință cognitivă. Ea este știința tautistă a tautismului. Știința cognitivă: Delirul simonian era pur reprezentațional, cel al lui Varela numai expresionist. Recăderile lor practice nu afectau decît o parte a activităților umane: mașina
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
De ce să le păstrăm dacă adevărul este mediatic? Un sondaj nu e preferabil unei decizii a Consiliului constituțional? Voință uimitoare de putere, ascunsă într-o publicitate mercantilă și care, în excesul său, ar fi puțin periculoasă dacă nu ar exista fascinația pentru tehnologie și pentru o știință transparentă. Căci comunicarea avea deja renumele său. Cine nu vrea să comunice? Și noncomunicarea nu este o boală? Ea dispune, între altele, de aura științei (cognitive, sau oricare alta). Și, de altfel, comunicarea este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare nuanțată într-o gradație savantă, de corespondențe, cum ar fi această artă poetică, în care depărtarea este profundă și hotarele precise dispar, iar vagului spațial îi răspunde fascinația amintirii: "Cea mai frumoasă lună e în lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă cel mai sincer pitpalac/ nu-n pomi, ci în amintiri și-n nemișcare./ Cea mai frumoasă lună e în lac.". Cuvintele, sub imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mâna și căutai fierbinte/ ceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o descoperim în lirica blagiană. "De la Dionisos la Ieronim" (tema iubirii) Există, în creația lui Nichita Stănescu, atitudini de viață guvernate la început de un elan adolescentin, o vibrație frenetică în contact cu universul, care crește, se compune într-o fascinație de paradis, desprins din privirea iubitei, din gestul, din gândurile ei. Este perioada viziunii sentimentelor, când iubirea se naște ca o stare de iluminare, de incantație: "Părul tău e mai decolorat de soare,/ regina mea de negru și de sare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Toate hrănite trăiesc de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O sursă continuă de energie care alimentează totul: natură, ființe, oameni. Este forța spiritului universal. Fascinația energiilor Îl frământă și pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă figurează mai întîi în Istoria ieroglifică, unde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
coleg de-al lor ajuns prorector ca, neapărat, să se treacă pe placa de pe zid denumirea de „Palatul Universității”, care a existat odinioară. Aș fi vrut ca lîngă ei să fi fost și un profesor de literatură pentru a releva fascinația pe care cuvîntul „palat” a avut-o, pretutindeni în țară, la sfîrșitul secolului XIX-lea și în primele trei decenii și jumătate ale secolului al XX-lea. în acest interval, invariabil, toate clădirile mari erau numite „palate”, deși multe nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetului a devenit treptat un „oraș istoric”, un „oraș dispărut”, stimulator pentru curiozitate, pe care, în ciuda imaginii dezagreabile, îl cauți cu atît mai asiduu, cu cît contrastele lui cu orașul de mai tîrziu (pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacăul!”, în ,,Bacăul”, 10, nr. 207, 18 ianuarie 1932, p. 1. 15. Spect., ,,Orientalism”, în ,,Bacăul”, 7, nr. 75, 29 iulie 1929, p. 1. 16. [I.] Voledi, ,,Bacăul în Occident?”, în ,,Bacăul”, 14, nr. 701, 11 martie 1935, p. 1. Fascinația luxului 1. Mihail Al. Ciocîlteu, Legea impozitului pe lux și cifra de afaceri, Ed. Socec & Co, 1943. 2. Opere, 1978, p. 315. 3. Ibidem. 4. Mihail Al. Ciocîlteu, Op. cit., p. 92-93. 5. Opere, p. 177. 6. Mihail Al. Ciocîlteu, Op. cit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceea ce și-a propus. Fără îndoială, el e un „matein“, ca mulți dintre boemii sfîrșitului de veac XIX și începutului de veac XX. Enigmatic, discret, „civilizat”, are ceva din Pașadia și (minus travestirile) din Sir Aubrey de Vere. Există o fascinație a „legendei“ la Bacovia, atît în sensul de faimă, cît și în cel de secret. Acest sentiment e clar exprimat în „Furtună”, în cîteva locuri din proză și în „Divagări utile”. Raportul faimă-secret e lucrul care mă atrage cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
definiție care-mi vine în minte: o poezie depoetizată. Angoasa e, poate, boala cea mai potrivită pentru un scriitor. Nu carnea suferă, ci ființa, condamnată la agitație perpetuă și la așteptări fără sens, la înălțări și surpări, la pendulări între fascinații și temeri. Angoasa nu se împacă deloc cu echilibrul și seninătatea. Descoperă în toate agonia, faza finală a luptei dintre viață și moarte. Angoasa sporește acuitatea simțurilor, dar, în același timp, induce obsesii și-l istovește pe cel asaltat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Em. Mihai Eminescu poet tragic. Iași: Junimea, 1994, 208 p. (Eminesciana 56) * EMINESCU, Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana 59) * CIMPOI, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un comunist de stânga și un adept al libertății politice și sexuale. Embiricos nu vorbea englezește și conversa în franțuzește cu Marguerite. Embiricos și Yourcenar s-au atașat unul de altul probabil mai mult datorită unei admirații reciproce și a fascinației diferenței, decât din rațiuni romantice. Ea trebuie să-l fi considerat exotic; el, la rândul lui, a intuit bisexualitatea ei și a fost intrigat de aceasta. Mai târziu a devenit obsedat de, în termeni psihanalitici, viața falică fantezistă a Margueritei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de lucru a cărții în formă dialogată, întitulată Antinous, editorului parizian Fasquelle. Nu e de mirare că acesta a respins-o rapid 57. Dilemele privind diferențele dintre îndrăgostit și preaiubit, nerezolvate în ciuda eforturilor ei din anii '20, s-au adăugat fascinației ei pentru Hadrian și Antinous. A meditat asupra unor probleme precum gradul de simpatie dintre cei doi, felul în care iubitul idolatrizat, de obicei mai tânăr, intuiește aspirațile îndrăgostitului mai bătrân și îi dă posibilitatea să-și împlinească geniul, și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Hotărârea lui Yourcenar de a scrie despre Mishima apare ca o convergență de interese de durată: vechiul ei obicei de a scrie studii de evaluare a scriitorilor contemporani și de a trasa granițele dintre scrierile și comportamentul lor, stăruitoarea ei fascinație față de cultura orientală în special cea japoneză și nu în ultimul rând atracția sa față de combinația exotică de curaj, eroism și sexualitate a lui Mishima. așa cum arată corespondența ei, determinând-o să-i citească mai multe cărți. Aici a fost
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Iași, 2007, p. 190. 9 Geo Vasile, "Biografismul, baza de date a ficțiunii", Contemporanul Ideea europeană, nr. 5-8, 2003, p.61. 10 Magda Cărneci, "Petru Creția -Marguerite Yourcenar, Nuvele orientale", Luceafărul, nr. 7, 1994, p. 11. V. și Cătălin Constantin, "Fascinația Orientului", România literară, nr. 6, 2001, despre reinventarea miturilor orientale și despre interesul publicului nostru de a vedea cum îi sunt remodelate miturile. 11 Marina Vazaca, "Marguerite Yourcenar Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri", Dilema, nr. 195, 1996
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi cândva întotdeauna împreună/ Pentru că tu te oferi ca o târfă timpului,/ nu vom fi". Sau: " Ne simțeam foarte bine./ Aveam și noi micuțul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul anamnezei ce poate readuce ființa poetică aproape de stadiul infantil: Atingem blând cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale ale acestuia nu poate însă camufla certitudinea intrării într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke, Ion Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența. Strict poetic, suprapunerea afinităților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]