3,956 matches
-
Logodna se făcu, fără ceremonie, în familie, stabilindu-se însă că nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, după logodnă, sosi în Parva un locotenent de vânători imperiali, foarte țanțoș și încrezut, feciorul judecătorului ungur. Apostol îl privi cu dispreț, zicând că e gol și sec, pe când Marta îl găsi interesant și drăguț... Duminica următoare avu loc "balul filantropic". Deși Apostol nu era dansator, în seara aceea a dansat cu furie, ca nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine decât rău, până ce a dat pacostea războiului peste bieții oameni. Feciorul era tocmai gata de oaste și s-a dus, că n-avea încotro, și s-a prăpădit nici nu se știe pe unde, prin cele țări muscălești, înainte de a se împlini un an. Cât l-a plâns și el, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doamna Bologa nepregătită. În adâncul sufletului era mulțumită că Apostol a ajuns la vorbele ei. Purtările Martei o indignaseră pe ea, care niciodată n-a cunoscut cochetăria. Nu că ar fi bănuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o ființă de jertfă, cum a fost și dânsa. Să-i mai ardă de petreceri și de nebunii, când logodnicul ei își riscă viața în fiece minut, în război, asta doamna Bologa n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-abia schimbase, în piață, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de război se întinsese, pe nesimțite, un văl cenușiu. De altfel, de când ajunsese notar, Pălăgieșu își luase, încetul cu încetul, o purtare sfidătoare chiar față cu surtucarii mai în vârstă. Fecior de țăran din Năsăud, sărac și umilit prin școli, s-a îndoit și s-a căciulit până și-a ajuns ținta, devenind mâna dreaptă a solgăbirăului ungur care, la izbucnirea războiului, a intervenit să rămâie pe loc, deși era voinic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urni curând și merse deocamdată la pas, căci drumul avea coborîturi grele și multe cotituri. Sublocotenentul, foarte guraliv, căuta să stea de vorbă cu Bologa, "să ne mai treacă de urât și de necazuri". Îi spuse că el e sas, fecior de țăran, dintr-un sat de lângă Brașov, jumătate români și jumătate sași. Ar avea ceva avere, dar tatăl său s-a însurat de trei ori, și cu fiecare nevastă a făcut cîte-un copil, așa că averea se va împărți în trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înseamnă... - Unde ești? Unde ești? Întoarce-te! Nu pleca! Nu pleca! Striga ca un nebun, alergậnd prin ploaie. - O să se însănătoșească, zise doctorul. Nu știu ce s-a întậmplat cu el astă-noapte, dar sper să se liniștească. Ortansa suspină adậnc. Își vedea feciorul din zi în zi mai abătut, mai slab, mai împovărat de griji și de supărări. - Yoane, ce-o să se întậmple cu tine? întrebă îngrijorată femeia. Dar Yon nu se grăbi să răspundă. Într-un tậrziu, cu privirile pierdute parcă în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
jos trebui să-l sue". Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu-aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică - Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stîncele rupte în cale-i s-ațin, Nimic nu-i în stare s-oprească v-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am uitat, Că n-oiu mai auzi Că-mi amintești v-o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat! Ca și când te-ai miră Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în pilda ta; Ș-apoi când te rugam Să-mi spui de mă iubești Prindeai ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul grai: "Să-mi dee-un măr, în care închisă e o lume, "Palat frumos la munte, în codri înfundat, "Ș-un făt-frumos de mire, înnalt, cu dulce nume, "Din sânge și din lapte - fecior de împărat! Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă. O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă, Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna. Apoi și-aduce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adînc cu brațe-n jos lăsate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Țării Moldovei. Adecă domniia mea m-am milostivit de am dat ș-am întăritu la sv(î)nta măn(ă)stire la S(ven)ti Ioan ce iaste , în tîrg în Iași, carea iaste zidită den temelii de Ștefan beizadea, feciorul Radului vod(ă), ginerile Ducăi vodă, cu moșiile de la Prisăci carele sintu după măn(ă)stirea lui Aron Vod(ă) și cu viile de la dealul Brîndzii și cu tot locul și cu tot vinitul”... Apoi lucrurile nu sunt prea limpezi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Rumeli, la Adriano la Argiro-Castro, căci întâi era mănăstirea Hlincea a lor, și au luat-o Duca Vodă de au dat-o la mănăstirea sa Cetățuie, mai mult pentru moșii ce are prin pregiur”. Și cum rămâne cu „Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerile Ducăi vodă”? Stai să vezi, că lucrurile se încurcă din nou. La 15 ianuarie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod spune: „Am miluit sfînta mănăstire a lui Sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
1803 au viețuit călugărițele aici. Ce s-a întâmplat în acel an de au părăsit mănăstirea aceasta și unde s-au dus? Mitropolitul Veniamin Costache l-a sfătuit pe Alexandru Moruzi voievod să facă aici o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”. Cu alte cuvinte, un Seminar Teologic. Și dacă te interesează, am să-ți spun că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zece prăjini, este de la Vasile Capezan și soția sa Maria. Vine la rând Grămuleț cu nevasta sa Mădălina, care vând lui vodă o falce și zece prăjini. Urmează Constantin blănarul, care vinde o falce de vie. Pe urmă, Păntelei și feciorul său Melintie au vândut lui Duca vodă o falce și un fârtai de vie. După asta, Bărcan și Vișea, soția sa, vând lui vodă șaptezeci de prăjini de vie. Nastasia Buzoaia vinde cincizeci și două de prăjini. Și ultimul din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune că viile de pe Dealul Nebunei le lasă fiului ei, Costache Sturza, „că, nevrîndu Dumnezău ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte me”. Și uite-așa pe moșiile Cetățuii, bucățică cu bucățică, s-au vândut și s-au cumpărat vreo treizeci de fălci de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă, casă la prisacă și “treidzeci de stupi”. Să nu fie de deochi! Avea oarece pe lângă acea vie. Iată acum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-a făcut stăpân pe niște danii către Mitropolie și chiar mai mult, le-a lăsat moștenire nepoților sfinției sale? Iată acum o danie limpede făcută de “Savin banul, feciorul lui Dumitrașco păharnicului”, care spune că “am dat danie trii fălci de vie la Vlădiceni... svintei mănăstiri Barnovschii... Și eu, pentru mai mare credință, am iscălit să se știe; și am pus și pecete”. Asta parcă îi altă poveste. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
deosebite. Păi să luăm povestea pe bucățele, că până la urmă om pricepe-o. Că bine zici, vere. Ascultă: “Io Dumitrașco Cantacuzino voievod m-am milostivit și am dăruitu... svintei mănăstiri Sveti Ioan... carea este zidită den temelii de Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerele Ducăi vodă... am dăruit... moșiile de la Prisăci, care sîntu după mănăstirea lui Aron Vodă, și cu viile de la Dealul Brîndzii”. Aceste moșii și vii însă au fost date de Duca Vodă mănăstirii “Păun care s-au risipit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
facă ca să-i fie bine? Închipuiește-ți că avea un bordei de toată frumusețea. Numai că nu se vedea nici un semn care să arate că acolo este un adăpost. .. Dar... Vorba ceea: ulciorul nu merge de multe ori la apă, Niculăieș, feciorul tatii. De la o vreme, hangiul o băgat de seamă că ceva nu-i la locul lui. Că prea adoarme devreme și nu se trezește decât dimineața târziu. Chiar și acum iarna când noaptea îi atât de lungă!... „Să știi că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și asculta îngândurat trilurile mărețelor păsări ale paradisului ascuns. Aici nu călca picior de om și Andrico știa că are de înfruntat multe pericole. Călătoria a fost lungă și costisitoare, pentru că frigul toamnei începea să muște din trupul nopților și feciorul nostru se știe că nu avea nici un adăpost, el dormea sub cerul albastru și sclipitor ca giuvaerul. Așa a mers, cale lungă, nouă zile, când deodată, în pădurea aceea stearpă, a găsit un pom cu mere de safir. S-a
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
a mai rămas din ea, un simplu ecou risipit. Asta a fost ușor, pentru că acum venea spre el, ca un tunet, Craiul Apelor Tulburi. Venea cu șuvoiul de apă întunecat pe umeri și striga cât putea, ca să îl înspăimânte pe feciorul nostru. Dar Andrico nu era un oarecine, el era fiul regelui de peste șapte mări și șapte țări și mai avea o mare responsabilitate, aceea de a aduce pe obrazul tatălui său liniștea și de a ogoi durerea mamelor rămase fără de
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
își sug degetul cel mic și fericesc universul cu teorii ieftene? Răspunsul îl dăm cu toată răceala sa crudă. Clasa noastră cultă, în cea mai mare parte, nu este românească. Grecu și bulgarii așezați în târgurile noastre și-au trimis feciorii la Paris și aceștia s-au întors... ca tineri români. Neavând nicidecum priceperea țărei, vorbind în locul limbei naționale un jargon francezo-bolgăresc, necunoscând istoria și legile țării, neștiind întru cât acestea două pot fi puse drept temelie dezvoltării noastre, acești tineri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să se aleagă din autorii ce au scris latinește viața lui Mihai, Ștefan etc. În gramatică, la metrică, să se pună hexametrii făcuți pentru Mihai. FILOLOGIE DECLINARE - CONJUGARE [1] 2267 sfadă - sfezi [2] 2276 A 176 {EminescuOpXV 177-211} {EminescuOpXV 212} Feciorul de-mpărat și dracul *** Baba și moșneagul și cele două fără de bob Istoria lui Gristos și a Maicii Domnului Zidirea mănăstirei Balaurul din fântână {EminescuOpXV 215} {EminescuOpXV 216} {EminescuOpXV 219} {EminescuOpXV 223} {EminescuOpXV 227} ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL EVOCĂRI SUVENIRI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în minte lumina gri care-l înconjura atentă... acum își rememora acțiunile de unde o știa! Era asistenta care refuza să ia ceva de la pacienți! Prin asta a ieșit în evidență. A trebuit să rămână noaptea următoare în spital pentru analize. Feciorul îl lăsase instinctual în grija ei, vedea că este atentă cu el. Evaluările erau simple: un văduv prezentabil și tocmai de aceea îl vroia, însă personalitatea lui o atrăgea indubitabil... partea materială n-o interesa, îi plăcea acest bărbat repezit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]