5,981 matches
-
cinci clase în satul natal (1937-1942), Colegiul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1942-1948), transferându-se pentru ultimii doi ani la Colegiul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, unde își va lua bacalaureatul în 1950. Este student, până în 1952, la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o părăsește pentru Școala de Literatură „M. Eminescu”, absolvită în 1954. Revenit la Universitate, obține diploma de licență în 1959. Debutează ca licean în 1949 cu poezii la ziarul craiovean „Înainte”, iar editorial în
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
15.IX.1947, Lazuri, j. Sălaj), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei Vedinaș, țărancă. Urmează școala generală în satul natal și în comuna Valcău de Jos, o școală profesională (1961-1964) și Liceul „Ioan Slavici” (1964-1968) la Arad, Facultatea de Filologie, secția română-germană (1968-1972), și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția filosofie (1975-1981), la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Își susține doctoratul în filosofie în 1996 cu teza Structuri arhaice în cultura populară română din Transilvania. Angajat în 1972 instructor la Comitetul Județean pentru
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
n. Darie) și al lui Ion Vasilache, țărani. Începe învățătura în satul natal (1932-1938), urmează la Iași Liceul de Aplicație (1938-1944) și, după o perioadă în care funcționează ca învățător la Unțești, din 1949 își continuă studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, luându-și licența în 1958. Frecventează și cursuri pentru scenariști la Moscova (1962-1964). Profesor la Cetireni, din 1958 e redactor la „Cultura Moldovei”, apoi la „Nistru” (1965-1969), membru al colegiului și
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
VARTIC, Mariana (6.VI.1944, Abrud), critic și istoric literar, prozatoare, autoare dramatică, traducătoare și editoare. Este fiica Claudiei (n. Melian) și a lui Victor Lungu, preot. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). După absolvire este profesoară suplinitoare, iar din 1969 până în 1997 cercetătoare la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Studii și cercetări lingvistice” în 1970, iar editorial în volumul
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
apoi, familia mutându-se frecvent, își continuă învățătura la Lunca Mureșului, Turda, Caracal, Buftea, Beiuș, Șimleu Silvaniei și Salonta, obținând bacalaureatul în 1947 la Oradea. Urmează un an (1948-1949) Facultatea de Drept din Cluj, după care trece la Facultatea de Filologie, secția română-istorie, a Universității din București. Se stabilește la Oradea, unde este redactor la ziarul „Crișana” (1949-1953), instructor cultural (1953-1956), secretar literar la Teatrul de Stat (1956-1965), secretar general de redacție (1965-1973) și responsabil de rubrică (1973-1988) la revista „Familia
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
posibilă istorie a culturii bihorene” - și Oameni din Bihor. 1940-2000. Dicționar sentimental (I, 2002). Proiectat în două sau trei volume, dicționarul își împarte materia în șase capitole (Academicieni, Biserica română din Bihor, Bihoreni, membri ai unor academii de profil, Literatură - filologie - lingvistică, Publicistica, Cultura populară), înlocuind astfel tiparul alfabetic de organizare a materiei într-o lucrare lexicografică cu cel pe domenii. Modalitatea de tratare a personalităților incluse în sumar suferă totuși de lipsă de măsură, de spirit partizan și de inegalități
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
VASILIU, Tudor (5.II.1950, Botoșani), prozator și poet. Este fiul Lucreției Vasiliu (n. Clocotici), funcționară, și al lui Ioan Vasiliu, profesor. A urmat la București școala generală și Liceul „Mihail Sadoveanu”, absolvit în 1969. Înscris la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (fără frecvență), a Universității bucureștene, este exmatriculat în anul al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
1930, Valea Cânepii, j. Brăila), critic și istoric literar, editor. Este fiul Zenobiei Vârgolici (n. Vasilescu), învățătoare, și al lui Constantin Vârgolici, preot. A urmat școala primară în comuna natală (1937-1941), Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1941-1949) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1949-1953). Preparator încă din studenție (1952) la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, după absolvire va rămâne aici cercetător până în 1966 (și din nou în 1968-1969); între 1954 și
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
din 1953 obține o bursă de doctorat, iar în 1956 este angajat cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București. Își susține doctoratul în 1957 cu o teză despre I. Popovici-Bănățeanul. Din 1957 este lector la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, dar cariera îi este curmată brutal din motive politice. Se vede nevoit să se angajeze bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară (1961-1964) și redactor la Centrul de Informare și Documentare Științifică (1964-1974). Revine ca filolog la Institutul de
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
continuă clasele V-VIII și Liceul „Mihai. Eminescu” (1964-1972); respins la examenul de admitere la Facultatea de Drept, între 1972 și 1974 face o școală postliceală de biblioteconomie la București. În 1981 își ia licența în română-franceză la Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Lucrează aici ca bibliotecar la Biblioteca Institutului Politehnic „Gh. Asachi” (1976-1980), muzeograf (1980-1989), iar din 1990 ca director la Muzeul Literaturii Române și redactor la revista „Dacia literară”. Debutează cu versuri în 1973
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
, Eugen (1.XI.1946, Buhuși), prozator și traducător. Este fiul Mariei Uricaru (n. Movileanu) și al lui Eugen Uricaru, muncitori. Urmează școala generală la Bacău (1953-1960), Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1960-1964) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1966-1971). În studenție se află între inițiatorii cenaclului Echinox, iar în 1968, la apariția revistei cu același nume, U. este redactor-șef doar al primului număr, fiind înlocuit la cererea autorităților, din cauza sumarului
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
1933, Poiana Mare, j. Dolj - 30.VI.2007, București), polonist, comparatist și traducător. Este fiul Elenei (n. Jienescu) și al lui Marin Velea, țărani. A urmat școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „Independența” la Calafat (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția slavistică, specialitatea limba și literatura polonă (1952-1957). Și-a susținut doctoratul în 1968 cu o teză despre Wladislaw Reymont. După licență e cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Institutul de Istorie
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
va fi naturalizat în 1955. Gazetar în primii ani de ședere aici, în 1947 intra în învățământ, la Facultatea de Științe Politice, predând un curs despre statele europene, pe care il consacră în bună măsură României. Un timp profesor de filologie romanica la Universitatea din Barcelona, în 1953 devine titularul Catedrei de filosofia culturii și estetică la Universitatea Complutense din Madrid și în 1971 titularul Departamentului de filosofia culturii, estetică și arta. Preda, de asemenea, ca visiting professor, la universități din
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
25.II.1936, Cluj), traducător. Frecventează cursul secundar în orașul natal, întrerupt între 1952 și 1954, în urma arestării și a condamnării sale la închisoare. Bacalaureat în 1955 și cu un an la Teologie, în 1956 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde va fi exmatriculat peste doi ani. Termină studiile universitare în 1974, la secția fără frecvență. În perioada 1962-1970 lucrează în redacția revistei „Utunk”, fiind mai întâi corector, apoi redactor, iar în 1970 este redactor al
VERESS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290493_a_291822]
-
, Andrei (13.IX.1952, Sighișoara), poet și traducător. Este fiul Olgăi (n. Zanca) și al lui Andrei Sofalvi, muncitor. Învață în orașul natal și face studii postliceale în cadrul Academiei de Științe Economice din București (1971-1974), urmând apoi Facultatea de Filologie, secția germană-română, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1982); mai târziu va studia la Universitatea din Freiburg (1992-1995). Frecventeză gruparea literară de la revista „Echinox” (al cărei redactor a fost în timpul facultății) și ulterior predă la mai multe școli și licee din
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
, Ilie Tudor (3.VI.1949, Sinăuții de Jos - Cernăuți), poet și publicist. E absolvent al Școlii Medii din Tereblecea (1966) și urmează Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, pe care o termină în 1979. Redactor pentru emisiunile în limba română la Comitetul de Televiziune și Radio din Cernăuți, din 1999 devine șef de redacție. Figurează, de asemenea, ca redactor la „Zorile Bucovinei
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
primară în satul natal, Școala Agricolă de la Saharna, raionul Rezina, școala medie la Zăicani, raionul Râșcani, și Școala de Medicină din Tiraspol, absolvită în 1963. Câțiva ani funcționează ca medic militar. Între 1968 și 1973 este student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Un timp lucrează la gazete din Briceni și Drochia (1966-1968), la Televiziunea din Chișinău (1968-1973), ulterior fiind redactor și șef de secție la revistele „Cultura” și „Literatura și arta” (1973-1991), iar mai târziu director
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
franceză (1967-1971). Va fi asistent la Institutul Pedagogic din Pitești (1974-1984), ulterior intrând în presă, ca redactor, apoi redactor-șef. Din 1991 se reintegrează în învățământ, fiind conferențiar și profesor asociat la mai multe universități bucureștene. Își susține doctoratul în filologie în 1983 cu teza Dialectica receptării literare, iar în 2001 doctoratul în științe economice, după ce finalizează cursurile la Institutul Bancar Român (1998). Va mai absolvi Colegiul Național de Apărare. Din 1995 e funcționar și ulterior consilier parlamentar la Camera Deputaților
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
Henri (21.V.1932, București), istoric și critic literar, prozator. Este fiul lui Sally (n. Rosman) și al lui Iancu Zalis, contabil. Urmează la București școala primară, liceele „Alexandru Graur” și „Ion Neculce”. Tot aici e student la Facultatea de Filologie (1951-1955), unde își va susține și doctoratul în 1972. Face câteva stagii de specializare în Franța (1979-1980) și Elveția (1981, 1991). Lucrează ca redactor (1955-1958) și corector (1959-1962) la „Gazeta literară”, bibliotecar (1963-1967), documentarist (1967-1972), redactor (1973-1979), cercetător (1979-1987) la
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
ZĂINESCU, A.[urel] I.[on] (22.X.1939, Dara, j. Buzău - 14.IV.2004, București), poet. Urmează Școala Pedagogică din Buzău (1953-1957) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1962. Va fi redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, apoi secretar general de redacție la revista „Luceafărul”. Debutează cu publicistică în 1958 la „Viața Buzăului” și cu versuri, în același an, la
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
, Eugen (27.VII.1938, Gâdinți, j. Neamț), prozator. Este fiul Sofiei și al lui Ioan Zehan, ofițer. Urmează la Cluj liceul (1951-1954) și Facultatea de Filologie, secția engleză-română (1957-1962), luându-și licența în 1968. Profesor în comuna Urmeniș, județul Maramureș (1962-1963), vine la Cluj, unde se angajează funcționar, din 1965 ca traducător la filiala Bibliotecii Academiei, iar în 1970 redactor la Editura Dacia. În 1972 își
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
ZĂRNESCU, Constantin (24.III.1949, Lăpușata, j. Vâlcea), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Anei (n. Lixandru) și al lui Constantin Zărnescu, tehnician veterinar. Urmează Liceul „Al. I. Cuza” din Horezu (1963-1967) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană (1967-1972). Devine redactor la secția de beletristică și reportaj a revistei „Tribuna”, unde funcționează până în 1999 și unde debutase în 1971 cu un fragment din Clodi Primus, romanul ce va constitui, în 1974
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
cu prozatoarea Ileana Vulpescu. A urmat la București școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), frecventând clasele X-XI la seral, paralel cu o școală profesională (1950-1951) de unde iese cu diploma de strungar calificat. După absolvirea Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1955), lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
, Mihai (6.XI.1940, București), istoric literar, critic și teoretician, prozator. Este fiul Floricăi (n. Penescu) și al lui Pantazi Zamfir, funcționar. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București (1957), urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității bucureștene (1957-1962), devenind apoi asistent la Catedra de literatură română. Beneficiază de un stagiu la Universitatea din Nisa (Franța, 1966-1967). Își susține doctoratul în 1970. Între 1972 și 1975 este profesor auxiliar la
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]