2,959 matches
-
poză de pe vreo bucată de pagină ruptă din cine știe ce Quelle sau Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului -, îi remaiam. Adică îi duceam la niște tovarășe care lucrau în niște gherete înghesuite, unde îi coseau. Acum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ales a copiilor, prin darurile sale, cum ar fi bunăoară Zmeura cea mult căutată de locuitorii satului pentru calitățile sale gustative cât și curative, din fructele și din frunzele ei omul putând realiza numeroase produse ca preparate alcoolice de mare finețe, dulcețuri, siropuri, jeleuri, peltele, ceaiuri tămăduitoare a diverse afecțiuni. Zmeurul (Rubus idaeus) din familia rozaceelor, ca arbust, are o înălțime de până la 2,5 metri, uneori chiar mai mult. Ramurile sale sunt spinoase și după anul în care dă fructe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bază a aptitudinii didactice este capacitatea educatorului de a comunica cu clasa de elevi. Acest aspect fundamental al actului educațional include, alături de limbajul oral (care trebuie să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa numita comunicare nonverbală, aptitudine de mare finețe, complexitate și utilitate. Despre persoanele care viețuiesc împreună sau care conlucrează vreme îndelungată se spune că se înțeleg din priviri. Afirmația vizează acele modificări, aparent imperceptibile ale feței și ale părților ei, gesturile membrelor sau mișcările corpului în ansamblu care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe Căpitanul acestei armate... Până una alta, există bloguri care militează pentru „Dan Puric Președinte!“. În Filocalia, Sfinții Părinți vorbeau despre „slava deșartă“, capcana în care cad unii credincioși care se cred prea credincioși. Astăzi, ne aflăm departe de aceste finețuri. Religioșii TV nu numai că se cred sfinți, profeți, unelte ale lui Dumnezeu, dar se bucură și de extraordinara putere pe care țio dă tele viziunea. Ecranele oferă milioane de oglinzi în care poți săți privești cu încântare propria credință
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
grea suferință, prof. univ. dr. Florin Gheorghe Șerban a trecut în neființă în ziua de 29 aprilie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. A profesat medicina cu credință și devotament. A fost un om de rară finețe, cu o personalitate covârșitoare, discret și distins, cedând celor din jur blândețea și căldura sa sufletească, în viața căruia binele și adevărul au fost și au rămas țeluri în atingerea cărora nici un sacrificiu nu a fost prea mare. Prof.univ. dr.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru S[andu] Ros[etti] a făcut o admirabilă impresie, că au comentat și gestul, și turnura de frază, și omagiul, că amân doi soții erau plini de aprecieri extrem de favorabile: inteligență, finețe, scris de intelectual rafinat etc. S[andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la 7 am trimes pe Dorina cu scrisorile la R[ainer]; eu am avut școală de la 8 ½ la 12 ½; am mai întârziat la școală, unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca în aceste momente să rămînem noi înșine. Cred că ceea ce se poate face acum este o colaborare la Cronica unde Liviu Leonte, în ciuda temperamentului său de om nu prea hotărît, are totuși un simț al valorii și o anume finețe în comportarea cu colaboratorii. Eu voi reîncepe colaborarea. Pe 14 iunie apar cu un articol despre Eminescu , apoi cu semnalarea unor contribuții din Moldova și niște execuții. Nu voi răspunde relei-credințe din Romînia literară, regizată de mîrșavul grecotei ștefanachis (numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu ceva, ci dintr-o sinceră prețuire a felului cum ai știut să scoți în evidență unele lucruri, să sugerezi altele, să negi sau să apreciezi ceva. Cunoscîndu-te de mult, te văd evoluînd frumos, angajat în lupta de idei cu finețe, cu profunzime. Dacă l-ai fi auzit vorbind pe Ibrăileanu numai o singură dată, ai fi avut convingerea că cine se orientează ca D-ta către stilul pe care vrei să ți-l formezi nu merge spre Călinescu, ci spre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Călin, îți mulțumesc cu întîrziere pentru frumoasele rînduri pe care le-ai gîndit și scris despre ultima mea carte. M-au bucurat și mi-au dovedit încă o dată - dacă mai era nevoie - că spiritul dumitale critic se exprimă întotdeauna cu finețe și pătrundere autentică a textului. Ai intuit și relevat laturi și intenții ale cărții mele care au scăpat unor critici cu mari pretenții. Ești însă mereu prea modest și regret că nu scrii mai mult, nu te afirmi cu mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cercetare a dr. Mircea Alexandrescu s-a manifestat încă din studenție, fiind prezent la cercurile științifice studențești, din IMF și Centrul Universitar Iași, în special cu lucrări din biochimie. Ca virusolog, în peste 60 de lucrări, a tratat aspecte de mare finețe ca: sinteza intracelulară a virusurilor, modificări morfologice și citochimice induse de virusuri în celule infectate, purificare și caracterizare de componente virale, preparare de antigene, studiul unor substanțe antivirale, imunologie celulară etc. Concomitent a condus lucrări de diplomă a unor studenți
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Ucrainei de Korneiciuk). A fost Boica în piesa bulgarului Lozan Strelkov - Recunoașterea, precum și Neviana - rolul principal în drama Cei ce caută fericirea a lui Orlin Vasiliev. Revenirea la Teatrul Național din Iași i-a permis să-și pună în valoare finețea interpretativă, noblețea feminină și deosebita capacitate de interiorizare în roluri precum Doamna Moon din comedia lui J.B. Priesley, Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle și doamna Moon (1961), Împărăteasa din poemul feeric Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu (1961), apoi Mama
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
a născut la 16 noiembrie 1942, în Iași. În 1968 a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. După ce a debutat artistic strălucitor, în 1968 la Expoziția Tineretului, de la Sala Dalles din București cu portrete de o surprinzătoare finețe cromatică și psihologică, a participat la toate manifestările expoziționale colective, de grup, județene și interjudețene, republicane sau bienale precum și la expoziții românești peste hotare. În 1971, revista „Săptămîna” îl numea pe Ioan Gânju „artist cu o fantezie satanică, niciodată gratuită
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
a încasat o singură tartă în toată perioada lui de glorie.) Cît despre caricaturile de gangsteri americani, singurul argument care poate fi adus în favoarea lor este că nici portretele hollywodiene de est-europeni nu se caracterizează, în marea lor majoritate, prin finețea tușei. La care răspunsul este : dar nici chiar așa. Nici chiar așa. Nea Mărin nu e ca Păcală. Nu e indescriptibil ; e consternant de explicabil. Nu e doar cea mai populară comedie romînească din toate timpurile. E și matrița marilor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu o prostituată. în esență, suspansul părții a doua e foarte clasicul o-va-face-n-o-va-face. și aici, Muntean lucrează cu o imensă finețe. Dacă prostituata ar fi prea uzată, dacă Penescu și Iordache ar fi prea grobieni sau prea decăzuți, dacă atmosfera ar deveni prea urîtă, dacă tristețea întregii escapade ne-ar fi în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai vorbim de cabotinism. Despre Iordache pot spune că-l așteptam a fi un Joshua mai zgârcit în manifestări civice și mai puțin șugubăț. Aveam și aici nevoie de un mister; căci în rolul maestrului a reușit cu foarte mare finețe acest lucru. Este curios faptul că, față de Valeria Seciu, n-am aceeași suspiciune, ca și față de Condurache. Dar la ea nici nu poate fi vorba de acea „repetare”, deși există o structură care-i este specifică. Deși-i aceeași, totuși
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
comparat procesul acesta cu cel al viermelui de mătase. La început totul este confuz, pe urmă se mișcă colcăind și părând dizgrațios și enervant, ca, în cele din urmă, din această colcăială să apară țesătura finală, mătasea unică, încărcată de finețe și de greutate, consistentă și transparentă, delicată și rezistentă. Toate acestea la un loc. Au fost zile când, stând alături de Liviu și privindu-l cum lucrează, mi-era teamă că nu va ajunge la liman, toate lucrările părându-mi fade
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai important regizor din Iran, a sosit la Paris În fruntea unui grup de actori persani ca să participe la pregătirea spectacolului. Evenimentul urma să fie finanțat integral de șahul Iranului și organizat În detaliu de soția sa, regina Farah, cu finețea, sensibilitatea și bunul-gust ce o caracterizau. De la Londra ni s-a alăturat și minunata actriță clasică Irene Worth, care, câțiva ani mai târziu, avea s-o joace pe Ranevskaia În Livada cu vișini regizată de mine la Lincoln Center. Mahin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Tokyo să montez Livada și Pescărușul de Cehov (În japoneză!!) cu actorii companiei Shiki, condusă de Keita Asari, cel mai influent producător japonez. Ennosuke era actorul total, idealul lui Meyerhold, un virtuoz suprem al instrumentului său. Tamasaburo avea o mare finețe și o grație care se apropia În spirit de Nô. El era de departe cel mai popular actor japonez și se specializase În rolurile de femei. Mi s-a spus că femeile de toate vârstele Îl adorau și făceau coadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski... * Finețea și subtilitatea sunt lucruri diferite. Prea multă subtilitate strică, abuzul o transformă din calitate în defect. Finețea nu e niciodată prisoselnică. * La repetiția generală a unei piese a lui Mazilu, plină de vervă, e adevărat, ca aproape toate textele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski... * Finețea și subtilitatea sunt lucruri diferite. Prea multă subtilitate strică, abuzul o transformă din calitate în defect. Finețea nu e niciodată prisoselnică. * La repetiția generală a unei piese a lui Mazilu, plină de vervă, e adevărat, ca aproape toate textele sale, prietena noastră Xenia, lângă care stăteam, râdea, literalmente, la orice replică, la orice cuvânt. Vroia să arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să ne aibă sub ocrotirea Lor. Și parcă mai întăriți sufletește pornim. înaintăm cu autocarul pe șoseaua bună și lata. E o autostradă. Dar peste tot sunt șosele foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen. Arta pe care i-o admira Ibrăileanu nu era la Eminescu totuna cu perfecțiunea, versurile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e mai generalizat, oarecum ca de la sine înțeles. Faptul ar fi destul de explicabil la cei crescuți în anii cincizeci, când Ibrăileanu era recomandat în calitate de „critic științific” și prezentat pe latura sa cea mai caducă. Analizele disociative, infinitele nuanțe de o finețe arahneeană, observațiile în lanț, acute, penetrante, cordialitatea complice în patima literaturii, formulările scânteietoare, toate acestea, care, laolaltă, constituie esența spiritului său, rămâneau secrete, știute doar de cei ce apucaseră să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau sufletești, un psiholog de mare finețe, un artist al exprimării frapante și memorabile. Și, în ciuda reputației sale, un remarcabil stilist, adică unul care găsește stilul fără să-l caute, stilul imanent și fatal, dictat de stricta necesitate a definitivei precizii. În Adela, la sfârșit, în antepenultima
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]