19,247 matches
-
CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la scara infinitului mic. Sisteme macroscopice precum fasciculele laser, helium-ul superfluid sau metalele supraconductoare prezintă efecte cuantice pe scară largă. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor cuantice este marele fizician teoretician Richard Feynman, figură emblematică a fizicii secolului al XX-lea și om cu mintea larg deschisă spre alte domenii ale cunoașterii 19? Dar cel care a arătat efectiv, în 1985, că un asemenea calculator este realizabil e fizicianul teoretician David Deutsch, de la Universitatea din Oxford 20
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fondatorul teoriei bootstrap-ului. Discuțiile pe care le-am avut cu el și cu alți colegi de la Berkeley m-au stimulat foarte mult în formularea acestei idei. La Berkeley am început redactarea unei cărți privitoare la prelungirile epistemologice și filosofice ale fizicii cuantice. În 1981, am fost intrigat de noțiunea de "real voalat" a lui Bernard d'Espagnat 2, care nu mi se părea o soluție satisfăcătoare la problema care mă preocupa și am hotărît să fac publică noțiunea mea de "niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
importanță, căci Lupasco este unul din marii precursori ai trans-disciplinarității. În 1992, am fost invitat ca expert la o sesiune a Academiei Pontificale a Științelor, dedicată studiului complexității în științe. Am vorbit despre Natură, considerată din punctul de vedere al fizicii cuantice, și am prezentat abordarea mea privind nivelurile de realitate 5. Marele fizician austriac Walter Thirring, prezent la congresul de la Roma, a ținut să-mi comunice un mic articol încă inedit, în care am descoperit considerațiile sale importante asupra naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el ideea de niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de nivel de realitate oferă o explicație simplă și clară a includerii terțului. Să conferim cuvîntului "realitate" sensul său în același timp pragmatic și ontologic. Înțeleg prin Realitate, mai întîi, ceea ce rezistă experiențelor noastre, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor matematice. Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi și Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci una din părțile constitutive ale Naturii. În fizica cuantică, formalismul matematic este inseparabil de experiență. El
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
experiențelor noastre, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor matematice. Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi și Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci una din părțile constitutive ale Naturii. În fizica cuantică, formalismul matematic este inseparabil de experiență. El rezistă în felul său, și prin grija de autoconsistență internă și prin nevoia sa de a integra datele experimentale fără a distruge această autoconsistență. Abstracția face parte integrantă din Realitate. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sistemice. Nivelurile de organizare nu presupun o ruptură de conceptele fundamentale: mai multe niveluri de organizare aparțin unui singur și același nivel de realitate. Nivelurile de organizare corespund unor structurări diferite ale acelorași legi fundamentale. De exemplu, economia marxistă și fizica clasică a-parțin unui singur și același nivel de realitate. Emergența a cel puțin trei niveluri de realitate diferite în studiul sistemelor naturale nivelul macrofizic, nivelul microfizic și ciber-spațiu-timpul (la care ar trebui să adăugăm un al patrulea nivel, deocamdată pur
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lucrările de popularizare a acestei teoreme. Teorema lui Gödel are o importanță considerabilă pentru orice teorie modernă a cunoașterii. Mai întîi, ea nu privește doar domeniul aritmeticii, ci și orice matematică ce include aritmetica. Or, matematica, instrument de bază al fizicii teoretice, conține, evident, aritmetica. Ceea ce înseamnă că orice căutare a unei teorii fizice complete este iluzorie. Dacă această afirmație este adevărată pentru domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
proiect al unei Teorii totale (Theory of Everything), vis de unificare împărtășit de marea majoritate a comunității fizicienilor teoreticieni, nu ar putea reuși vreodată. Am fost fericit să constat că Stephen Hawking, în 2002, în conferința sa "Gödel și sfîrșitul fizicii", prezentată cu ocazia centenarului nașterii lui Paul Dirac, a ajuns la aceeași concluzie 14. TERȚUL ASCUNS Există cu certitudine o coerență între diferitele niveluri de realitate, cel puțin în lumea naturală. De fapt, o vastă autoconsistență pare să guverneze evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
infinită", fără vreun fundament ultim. Această viziune este împărtășită de Pauli, care scrie: "Faimoasa "incompletitudine" a mecanicii cuantice este cu siguranță prezentă într-un fel sau altul, dar e clar că ea nu poate fi eliminată printr-o întoarcere la fizica clasică (asta e pur și simplu o "neînțelegere nevrotică" a lui Einstein). Este vorba mai degrabă de o relație holistică între "înăuntru" și "afară", care nu este luată în considerație de știința actuală"26. Heisenberg afirmă fără încetare, în acord
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoaștere"28. Primul nivel de realitate, după modelul lui Heisenberg, corespunde stărilor de lucruri obiectivabile independent de procesul de cunoaștere. El situează la acest prim nivel mecanica clasică, electromagnetismul și cele două teorii ale relativității ale lui Einstein, altfel spus, fizica clasică. Al doilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri inseparabile de procesul cunoașterii. El situează aici mecanica cuantică, biologia și științele conștiinței. În fine, al treilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri create în conexiune cu procesul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Cuvintele "moale" și "dură" probabil că evocă, pentru psihanaliști și psihiatri, multe asociații interesante și fecunde). Cît despre Lupasco, el este mutantul mutanților, cu a sa logică a contradicției. E adevărat că Pauli este un mutant mai puțin solitar, căci fizica a suferit o mutație colectivă fără precedent, prin apariția mecanicii cuantice. Dar cei trei mutanți sunt confruntați strict cu aceeași problemă: non-conformitatea între fenomenele pe care le studiază și modelul de Realitate care domnea fără rival pe vremea lor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de ordine acauzală gîndirea marelui psiholog, iar gîndirea marelui psiholog a înmuiat gîndirea marelui fizician. Pauli a mărturisit în mai multe rînduri influența gîndirii lui Jung asupra propriei gîndiri. De exemplu, într-o scrisoare adresată lui Markus Fierz, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Bâle, el scrie, în legătură cu articolul său Fizica fundamentală: "[...] îmi privesc, deci, eseul ca pe o modificare și o lărgire a analogiilor lui Bohr privitoare la fizică și psihologie, datorită acceptării conceptului de "inconștient", așa cum este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înmuiat gîndirea marelui fizician. Pauli a mărturisit în mai multe rînduri influența gîndirii lui Jung asupra propriei gîndiri. De exemplu, într-o scrisoare adresată lui Markus Fierz, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Bâle, el scrie, în legătură cu articolul său Fizica fundamentală: "[...] îmi privesc, deci, eseul ca pe o modificare și o lărgire a analogiilor lui Bohr privitoare la fizică și psihologie, datorită acceptării conceptului de "inconștient", așa cum este folosit de psihologii moderni ai școlii jungiene și ai altor școli"3
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
exemplu, într-o scrisoare adresată lui Markus Fierz, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Bâle, el scrie, în legătură cu articolul său Fizica fundamentală: "[...] îmi privesc, deci, eseul ca pe o modificare și o lărgire a analogiilor lui Bohr privitoare la fizică și psihologie, datorită acceptării conceptului de "inconștient", așa cum este folosit de psihologii moderni ai școlii jungiene și ai altor școli"3. Însă, această influență reciprocă nu ajunge la o identitate de puncte de vedere. De exemplu, Pauli scrie în mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ușor diferite, în corespondența sa cu Fierz: ne-am cufundat prea adînc în secolul al XVII-lea9. Cu alte cuvinte, dacă civilizația occidentală persistă pe calea periculoasă a unei separări prea brutale a subiectului de obiect, a științei de religie, a fizicii de metafizică, a cauzalului de acauzal, o catastrofă va fi iminentă. SARCINA CEA MAI IMPORTANTĂ A VREMII NOASTRE: O NOUĂ IDEE DESPRE REALITATE Jung, Pauli și Lupasco nu s-au mulțumit să constate existența unui focar de distrugere potențială a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
subiectul sincronicității este încadrat de un context mult mai vast cel al căutării unei noi abordări a Realității, fondată pe interacțiunea dintre subiect și obiect. Jung merge în același sens: "Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
istorice ale spiritului, Stéphane Lupasco a studiat îndelung toate dualitățile care se impun cunoașterii, atît din punct de vedere științific, cît și din punct de vedere psihologic". Și Bachelard adaugă: "Stéphane Lupasco și-a dezvoltat filosofia dualistă raportînd-o la rezultatele fizicii contemporane într-un studiu pe care a binevoit să ni-l comunice în manuscris"4. Este vorba, desigur, despre Experiența microfizică și gîndirea umană 5, care este publicată în același an, nu în Franța, ci în România. Această lucrare apare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care propune un fel de anti-formă experienței. Dl. Lupasco va face din această dialectică activă o regulă de metodă [...]". Observația lui Bachelard asupra raportului dintre subiect și obiect este capitală: "A logiciza o dualitate de ființe experimentale pe care teoreticienii fizicii se mărginiseră la a o matematiza, acesta pare a fi efortul conducător al metafizicii domnului Lupasco. Nu vom putea aprecia întreaga importanță a unei asemenea concepții decît după ce domnul Lupasco își va fi publicat lucrările despre aspectul logic propriu-zis al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se mărginiseră la a o matematiza, acesta pare a fi efortul conducător al metafizicii domnului Lupasco. Nu vom putea aprecia întreaga importanță a unei asemenea concepții decît după ce domnul Lupasco își va fi publicat lucrările despre aspectul logic propriu-zis al fizicii teoretice. Dar se simte de pe acum interesul unor asemenea cercetări. În acest domeniu intermediar, între obligațiile experimentale și obligațiile gîndirii, microfizica reclamă concepții în care activitățile obiectului și activitățile subiectului sunt inseparabile. Asemenea concepții, greu de numit, au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dali, asistăm la acest interesant schimb de replici : " A. B.: Care este celebritatea cu care v-ar plăcea să vă petreceți noaptea ? S. D.: Din păcate, e mort : Max Planck. A. B.: Curioasă idee. S. D.: El a descoperit corpul negru în fizică. A. B.: Omul cuantelor ? S. D.: Chiar el." Interesul lui Dali pentru teoria relativității restrînse a lui Einstein este bine cunoscut. Spațiul-timp își face intrarea pe scena lumii ca un univers-bloc unde nu există nici loc nici timp, doar evenimente. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră s-a concentrat pe înțelegerea "terțului inclus" în raport cu fizica cuantică? E o întîmplare dacă Michel Camus a resimțit nevoia, la un moment dat, să strecoare cuvîntul "tainic" între cuvintele "terț" și "inclus"? Nu știu. Tot ce știu e că aveam impresia că în-tîlnisem pe cineva pe care îl știam
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante privitoare la știința modernă, Abellio este intim convins că există o legătură profundă între fizica cuantică și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică (lucrare în care ne regăseam împreună, Raymond Abellio, Stéphane Lupasco și eu): "ceea ce apare aici ca "paradoxal" pare de fapt să ilustreze o situație generală"8. El
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]