9,441 matches
-
retorice ale laboratorului, id est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism desacralizant, pe alocuri fiziologic (vânturi, horcăit, sforăit, râgâit, defecație, frecventarea unor femei "deocheate" și chiar a unei prostituate coprofile etc.). Oricum, textul curge fluent, împletind abil universul literar al maestrului cu mediul cultural al epocii. Îi întâlnim pe Boccaccio, Maramauro, sunt prezente și binevenite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de lucru. Nu-și îngăduie stridențe și complicații inutile în planul regiei epice, ceea ce nu înseamnă că nu-și surprinde cititorul prin turbulențe și răsturnări specifice inepuizabilului său arsenal tehnic și stilistic. Nu sunt ocolite nici zonele decrepitudinii fizice și fiziologice și nici ascunsele trape și strategii ale seducției feminine. Mereu credibil, în spiritul adevărului vieții, adesea șocant, aventuros, proteic. Asasinarea frumuseții Ian McEwan (n. 1948, Aldershot, Anglia) își datorează consacrarea romanului de debut "Grădina de ciment" (1978), cărțile sale bucurându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
provocatoare ale realului, considerate de puriștii vremii, vulgare: categorii sociale și profesionale umile, gesturi spontane și goliciuni feminine, amanți îmbrățișându-se fără ocol, scene de sodomie, îndeletniciri casnice, vegetale tomnatice și animale mâncând sau în somn, resturi, figuri în acte fiziologice, bătrâni, spânzurați, profiluri de morți etc. Străbătând de-a lungul și de-a latul Italia, ajungând în Spania, apoi la Paris, în țările de Jos, și chiar la Londra (asemeni artiștilor veacului său), Meaume se va întoarce mereu la terasa lui de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mentalității ipocrite, întreținute ani în șir, artificial și nesănătos, de recent defuncta ideologie colectivistă. Spre a-i face parcă în ciudă, autorul nu ezită să-și agrementeze relatarea cu cruzimi de limbaj, mai ales cuvinte numind părți anatomice și acte fiziologice "rușinoase", ce revin, uneori absolut gratuit, epatant, de dragul sincronizării cu un anume curent (vizibil și în literatura română) al dezinhibării autenticiste. Esterházy, departe de a ridica sexul la rangul de viziune și grilă exclusivă, aduce în scenă cupluri litigioase ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
face răul prin instigare și farse până la tentația de a castra bunele intenții. Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și frumuseți nemuritoare, supuse corupției și caducității este Péter Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o victimă nu numai a acestor măști truculente, dar și a propriului program estetic, acel ecumenopolis sau cetatea ideală, menită să abolească
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca mai apoi prin inducerea somnului să-i provoace reverii. Semne ale intruziunii magice ale operatorului se pot desluși Între fantele dintre veghe și somn „iar ea vorbind cu el În somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea dorinței, simplificarea corpului material, eterizarea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
plus, diferite componente chimice ale fumului de Ńigară stimulează NADPH, determinând apariŃia ionului superoxid, un puternic oxidant, care reduce activitatea oxidului nitric și determină disfuncŃie endotelială. Expunerea acută la fumatul pasiv produce disfuncŃionalităŃi ale mecanismelor vasodilatatoare mediate endotelial, prin acŃiunea fiziologică a oxidului nitric, la nivelul arterelor coronare. Aceste efecte apar după aproximativ 30 minute de expunere la fumul de Ńigară și pot fi comparabile cu efectele existente la fumători. Expunerea cronică la fumat are efecte de scădere a răspunsului vasodilatator
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
reglarea proceselor de semnalizare, locomoŃie și adeziune celulară. Studiile au arătat că nicotina provenită din fumat are efecte negative asupra citoscheletului prin ruperea filamentelor de actină. Astfel, fumatul are ca efecte atât producerea de leziuni endoteliale, cât și dereglarea mecanismelor fiziologice de reparare endotelială. Studiile pe animale de laborator au arătat efecte similare celor endoteliale și la nivelul musculaturii netede aortice. Un alt efect al fumatului care scade potenŃialul vasodilator arterial este creșterea rigidităŃii arteriale. Fumatul pasiv la subiecŃii sănătoși determină
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
de control din creierul fetal, care rămân susceptibile pentru a fi dereglate de anumiŃi factori în perioada imediat postnatală. Astfel, acești sugari prezintă o labilitate a automatismului centrului respirator, o disfuncŃie a mecanismelor de răspuns la hipoxie și reducerea reacŃiei fiziologice la stres a aparatului cardiovascular, sporind vulnerabilitatea sugarului pentru sindromul morŃii subite. S-a observat necroptic că sugarii care prezintă acest sindrom asociază semne de imaturitate (269). Datorită caracterului lipofil nicotina trece rapid în laptele matern, atingând niveluri de aproximativ
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
ale cavităŃii orale (297). Polimorfismul genetic al CYP1A1 a fost dovedit în determinarea riscului de cancer bronhopulmonar. S-a demonstrat rolul variantelor alelice m1 și m2 în dezvoltarea carcinomului bronșic cu celule mici (298). Studiile au arătat că anumiŃi factori fiziologici pot influenŃa riscul carcinogen legat de fumat. Fumătorii cu un indice de masă corporală scăzut au un risc mai mare de dezvoltare a neoplaziei pulmonare în comparaŃie cu subiecŃii cu greutate normală. Se pare că greutatea redusă este un factor
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice și psihologice, al dramei demențiale de a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului, doar la analiza în retortă. Fiecare bucată scrisă de Aruștei poartă în sine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală și de pe axul orizontal al căutării erotice pe cel vertical, al inițierii în sine. Încă un fel de a spune că autorul este conștient că mișcarea anabasică este necesarmente dublată de cea katabasică. Pentru că doar amândouă fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul al suspendării, al ruperii de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient pură a principiilor de semn contrar, asaltează ființa rațională cu somații seci, cu "telegrame/ conținând pasaje viclene", construite în general pe ideea morții lente, neiertătoare. Plămânul, ficatul, inima, creierul ("hermafroditul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care apare de fiecare dată aceeași și totodată diferită. Ce este Pariziana? Un mit? Un tip? Un caz? Personajul scăpa definițiilor și clasamentelor, se sustrage analizei. Definirea Parizienei a fost întotdeauna un lucru dificil, constată Taxile Delord în studiul fiziologic La Parisienne (1869): "car la Parisienne est un mythe, une fiction, un symbole: où trouver cet être idéal, cette sensitive habillée, cette harpe éolienne qui marche, cette personnification des Trois Grâces ressuscitées qu'on appelle la Parisienne? (...) Une littérature qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții literare în care fiecare element, fiecare personaj, la nivelul său, reflectă imaginea totalității. Un astfel de demers justifica importantă semnului, care, oricât de neînsemnat ar fi, permite să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
timp să justifice psihologia personajelor, față de care ele sunt în același timp semne, cauze și efecte. Fișa semnalmentelor personajului se completează permanent pe parcursul secolului, constituindu-se într-o ecuație riguroasă, într-un fel de formulă medico-matematică determinată, cu următoarele semnalmente: fiziologice, fiziognomonice, psihologice, climaterice, vestimentare, sociale, ereditare. Ca entitate conceptuală, românul realist și naturalist este reprezentarea unei realități istorice și sociale unde fiecare element al textului este semnificativ. Metodă predilecta este observarea omului în relațiile lui cu mediul și în reacțiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dintre om și mediul social. Zola consideră că va fi reprezentativ și credibil, punând în evidență mecanismele de determinare (biologice, sociologice, istorice) 77. Jacques Dubois constată [2000, p.234] că scriitorul face referință mai cu seamă la un determinism dublu: fiziologic, al eredității, și cel social, al mediului 78. Personajul are caracter (determinat social) și temperament (determinat fiziologic). Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de determinare (biologice, sociologice, istorice) 77. Jacques Dubois constată [2000, p.234] că scriitorul face referință mai cu seamă la un determinism dublu: fiziologic, al eredității, și cel social, al mediului 78. Personajul are caracter (determinat social) și temperament (determinat fiziologic). Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o densitate materială. Dacă personajul romanelor baroce și clasice era un fel de abstracție, în românul realist și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se întrevadă că omul păstrează un fond de "naturalețe" și legături cu o stare primitivă îndepărtată. "Omul fiziologic"80 resimte profund o discordanta, condiționată de interacțiunea dintre mediu și noul tip de personalitate format de societatea capitalista. Fisură este un mare motiv zolist, semnalată de critică de specialitate. Zola face turul mediilor socio-profesionale reprezentative ale timpului. Iar în funcție de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a frecvență anumite spații la ore fixe, etc. constituie condiții de apartenență la acest grup. Mediul determina identificarea tipurilor cu rolurile lor. Comportamentele pe care le adopta diferite clase sunt determinate de valorile pe care se bazează existența lor. Literatura "fiziologica" și "panoramica" a anilor 1840-1850, de tipul Leș Français peints par eux-mêmes sau Le Diable de Paris, a declinat și a clasificat toate variantele tipurilor. Fiecare clasă și-a construit propria identitate de gen. Stratificarea societății urbane se reflectă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este situat într-un univers al perioadei istorice, al societății, al congenitalității. E.Roy-Reverzy constată [1998, p.164] că spre deosebire de La Comédie humaine, care stabilește între personaje mai mult legături sociale, în Leș Rougon-Macquart predomina legăturile de sânge. 80 "Omul fiziologic" al lui Zola vine pe urmele "omului natural" al secolului al XVIII-lea și are un numar întreg de proprietăți înnăscute, dar cu toate acestea mai este determinat și de mediu și de împrejurări. Concepția permite, cum observa N.Melic-Sarchisova
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
puntul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul soarelui e un atom împrejurul căruia s-a cristalizat corpul soarelui [...]; în centrul organismului omenesc e un atom împrejurul căruia se cristalizează simțire fiziologică, simțiminte interne, cugetare, funcțiuni trupești și psihice: sufletul; în mijlocul creațiunii întregi e un atom, puntul matematic comun de concentrațiune a tuturor puterilor lumii, puntul prin esistența și pozițiunea căruia puterile sunt un organism: Dumnezeu 63. Astfel Dumnezeu e în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]