28,018 matches
-
răutate? O minimă deontologie profesională, face să verifici ceea ce scrii...Iar tot ce am înșirat mai înainte, poate fi verificat foarte ușor, nu e rodul imaginației.. Că să nu mai vorbim că, dacă ești „responsabil” pentru cele afirmate, semnezi „în josul foii”, nu te ascunzi în spatele anonimatului! Eu, daca am avut ceva să le „spun”, ieri, lui Cristian Tudor Popescu sau Cătălin Tolontan, m-am semnat, nu am „dat-o anonimă”... Știe „stimabilul”, că eu azi-noapte, imediat după meciul Stelei cu Manchester
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
în oală cu sarmale, mâncare devenită populară în Austria, dar avandu-si originea în Ardeal. Carnatul fierbe o dată cu sarmalele o noapte întreagă până când ies din el condimentele care intră în sarmale. La rândul lui, carnatul împrumuta din gustul sarmalelor, al foii de varză... mi-am dat seama atunci că farmecul bucătăriei austriece constă în aceea că are din toate bucătăriile câte ceva. Din Ardeal și până în Tirol, din Lombardia până în Boemia, austriecii consumă tot felul de mâncăruri, fără a se bloca într-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
-ne pe îngrăditură și aruncam de acolo avioane de hârtie, care se duceau, se tot duceau spre adâncuri, până le pierdem din priviri. Caietele noastre ajunseseră de râsul lumii, așa ne spusese dirigul Chioreanu, că de râsul lumii erau, atâtea foi rupsesem din ele ca să ne facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-a mărturisit că nu atât de casă îi păsa lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
de sfinx ale copiilor parcă îi întorceau întrebarea: - Cum, nu le-ai observat? Însă domnul Arsu a insistat: - Nu știți, mă, cine le-a adus în clasă? Tăcere de cavou. Văzând că nu scoate nicio vorbă de la copii, a întors foaia: - Ia spuneți voi, credeți că a făcut bine cel care le-a rupt? S-au gasit câțiva deștepți să miorlăie un „nuuu!” prelung. - De ce credeți că nu a făcut bine? Deștepții nu s-au mai priceput să răspundă. Dar alții
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture.Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației,tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer,tot depilînd fecioarele de pericolulîmpotmolirii în ideal,deși în orice epocă, în ... IX. ÎN ORICE CAZ, TRĂIM, de Dragoș Niculescu, publicat în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Impact > Istorisire > BOMBOANA DE MENTĂ Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului BOMBOANA DE MENTĂ Am rămas cu foaia aceea pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
unul din oamenii Magistratului. E mort și cineva vrea să ascundă asta. § Romancierul a simțit ceva, dar nu poate să perceapă o ființă dintr-un alt plan. Dintr-o altă dimensiune. El și toată Stațiunea lui se mișcă pe o foaie de hârtie. L-ai decupat pe Astrolog: dispariția lui e inexplicabilă pentru cei rămași; Romancierului i-ai suprapus un metascenariu. La fel se joacă, poate, cineva și cu tine, cu orașul tău, vei fi extras într-o zi. Cu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ani. Milenii. Locuitorii ei sunt rezistenți. Scăpate de teroarea semafoarelor, coloanele de mașini refac infernul. Demonstranții cer „Moarte!”. Închizi fereastra, cobori jaluzelele. Știi din Tao Te King că lumea poate fi cunoscută și dintr-o odaie. Te întorci la foaia de hârtie. Așteaptă. Suportă orice inepție, nu ții la nimic mai mult; albul ei te incită. Vei scrie. Nu scrii, te gândești la o femeie. Femeia solară. Marota perpetuă. Îi vei citi din Stațiunea. Veți fi singuri. Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fapt. Cel mai bine ar fi să părăsesc Stațiunea, am intrat într-un joc periculos și stupid. Ce mă interesează pe mine afacerile Magistratului, bogăția lui, viața lui? Crimele lui... Să conduc, pe urmă? Dețin puterea de mult: condeiul și foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le induci; te simți împresurat... Prețul fărădelegilor pe care nu le comiți doar pentru că nu ai prilejul... Îl cauți: scrii. Coșmarul te-a marcat: porți jurnalul cu tine, dormi cu el sub pernă. Ții manuscrisul la un cunoscut. Lucrezi - pe foi volante - pe unde apuci; prin parcuri sau cafenele, într-un bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe suprafața, i se păru că simte brazdele lăsate de un vârf ascuțit. Cineva trebuie că ștersese ceva, răzuind suprafața foii. Mânat de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe suprafața, i se păru că simte brazdele lăsate de un vârf ascuțit. Cineva trebuie că ștersese ceva, răzuind suprafața foii. Mânat de curiozitate, se ridică și se apropie de cutia cu penele de scris. Așa cum sperase, se găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai bine fiecare amănunt. Poate că era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze corabia mai jos pe foaie, iar apoi Își modificase proiectul inițial, deplasând desenul spre În sus. Dar detaliul nu părea nicidecum o consecință a faptului că autorul se răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aș ști. Afacerile Calimalei sunt acoperite de sigiliu, iar acest sigiliu e moartea. Îi Înapoie inelul. Dante se pregătea să replice când atenția Îi fu atrasă de ceva care zăcea pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și o luă ca să o vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă asta, priorule? Îl auzi pe Bargello murmurând din spate. Omul Îi urmase circumspect toate mișcările și se străduia nevoie mare să citească cele câteva cuvinte. — Non in trigono nec in tetragono... — ... sed in pentagono secretum mundi, completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea În valuri pe ferestrele Înalte ale sălii capitulului de la San Piero. Erau singuri. Garda se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu va cădea. — Trebuie să fim gata pentru orice. — Dar atât de mulți... Și apoi, numele lor... Mulți sunt În grațiile lui Bonifaciu. Credeți că sunt prea mulți? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la vreme pentru a evita să fie luat pe sus de messer Duccio, care alerga spre el. — Te-am găsit, În sfârșit! exclamă secretarul comunal, cu răsuflarea retezată de oboseală. Domnia ta niciodată nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce-i așa de important? — Trebuie să hotărăști instalarea. — Instalarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce-i așa de important? — Trebuie să hotărăști instalarea. — Instalarea a ce? Priorul Își plecă privirea peste foaia pe care celălalt continua să i-o Împingă sub ochi. Părea un plan arhitectonic, schița unei clădiri. O structură lungă, Împărțită Într-un număr de Încăperi mai mici. O mănăstire, poate. Sau un nou spital. — Administratorul drumurilor insistă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o latrină În fața Palatului Comunei? exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un impozit pe uree... — Vreți să adunați urina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]