2,702 matches
-
cărei dantelărie se zărea cerul strălucitor, a rămas În picioare, singuratică, dar ducând tot În sus. Îngăduiți, vă rog, alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva din dansul anterior din pădure În acea cameră neclară a apartamentului nostru din Biarritz (sub ferestrele căreia, Într-o porțiune din piață Înconjurată cu frânghie, un aeronaut local, Sigismond Lejoyeux, umfla un imens balon de culoarea cremei de ouă). Apoi a apărut un ucrainean, un matematician exuberant, cu o mustață neagră și un zâmbet strălucitor. Și-a petrecut la noi o parte a iernii 1907-1908
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de disperare la fiecare nouă desfășurare a stilului lui de om de lume. „De unde pot să dau câteva telefoane intime?“ m-a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat de iasomie. Am ajustat frânghiile În așa fel Încât scândura verde a leagănului să poată trece cu câțiva centimetri pe deasupra frunții și nasului celui care stătea culcat pe spate pe nisipul de dedesubt. Unul din noi Începea reprezentația stând În picioare pe scândură și balansându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb vapor, arătându-se din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb vapor, arătându-se din spatele frânghiei de rufe, ca o imagine dintr-un joc de genul „Găsiți ce a ascuns marinarul“ - imagine care, odată descoperită, nu mai poate fi pierdută. Index* Abbazia: Aldanov vezi Landau. Aleksei (majordom): Aleksei (prinț): America: , passim. *Andreev, L.N.: Apărarea (Otcitanie): Apostolski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vă lămuresc că orice fel de atentat Împotriva persoanei mele va fi pedepsit, neîntîrziat, cu moartea... Le făcu semn să plece. Iar acum cărați-vă... La muncă! Îi lăsă să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră curînd, propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la față, lăsă capul în jos. Abia își stăpânea lacrimile. ― E turbată! comentă sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din pământ cu rădăcini, cu crenge cu tot, atunci să-i dee drumu să se ducă să se răsplătească de dracul. Și copacul cela în trei ani așa s-a făcut de gros cât nu-l puteai cuprinde c-o frânghie cât de aici la Dorohoi. Băietul când s-o făcut mare o-ntrebat: - Mamă, unde-i tata? 357 {EminescuOpVI 358} Ea i-a spus lui, că nu știe cine-i. Zice: - Eu mă duc, mamă, să-l cat. - Te-i duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în jurul lor. Compromisul este o treaptă spre adaptabilitate. O mare parte din ideile și umorul lumii sunt risipite prin cârciumi. Crește apetitul turmei în efortul ei de a înghiți valorile. Nu toți cei care aleargă cu o cârjă și o frânghie în mână sunt alpiniști. Unii își caută soțiile. Unele păcate trebuie reabilitate. Ele dau piper vieții și fertilizează creația. La radio, paraziții se aud. La televizor, se și văd. L - a rugat pe prieten să aibă grijă de soția și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
drumul, și pustiesc pămîntul. 16. El are puterea și înțelepciunea; El stăpînește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții. 17. El ia robi pe sfetnici și tulbură mintea judecătorilor. 18. El dezleagă legătura împăraților și le pune o frînghie în jurul coapselor. 19. El ia robi pe preoți, El răstoarnă pe cei puternici. 20. El taie vorba celor meșteri la vorbă. El ia mintea celor bătrîni; 21. El varsă disprețul asupra celor mari. El dezleagă brîul celor tari. 22. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
3. Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 4. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. 5. Cine i-a hotărît măsurile, știi? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? 6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, 7. atunci cînd stelele dimineții izbucneau în cîntări de bucurie, și cînd toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se întărească? 31. Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frînghiile Orionului? 32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cîrmuiești Ursul mare cu puii lui? 33. Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orînduiești stăpînirea pe pămînt? 34. Îți înalți tu glasul pînă la nori, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ucizi și să-l iei cu tine, dar asta - o știa - nu era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se întoarse la mlaștină. Luă din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o singură lovitură de coadă, ar azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și-a desfășurat adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat și legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă întreb ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca atare a semnat sentința pentru Fănică. Vasul se legăna în lung, adică era cînd cu botul în apă și spatele pe un val uriaș, cînd era cu botul spre cer și cu fundul în apă. Oamenii se țineau de frînghii și de balustrade și mai mult se rugau la Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]