4,656 matches
-
a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
ARMONIA TĂCERII. In: Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
ARMONIA TĂCERII. In: Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
era binecunoscută pentru apetitul ei sexual. Dar, de acum, trebuie să se gândească la ce se va întâmpla cu ea în viitor. Trebuie să se gândească la bani. Ah, Selina. Hai. Spune-mi că nu e așa. Azi-dimineață mi-am frământat creierii ca un nebun, sprijinit de măsuță - mda, din cauza notei de plată supraîncărcate Asurzit de cofeină, mă simțeam exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el. Cu el distribuția e gata E perfect pentru noi. Puștiul ăsta va deveni cât se poate de mare. Spunk e dat naibii, moșule. Hei, spuse el, râzând scurt, crezi că are permis pentru mușchii ăia? Acum știu ce te frământă, dar poți să fii liniștit Poate fi ținut sub control. Doris va explica totul cum se cuvine în scenariu și el își va da acordul din chiar clipa în care va vedea șpaltul. Așa fac toți. Pe lângă asta, îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capul în piept. Filmul ăsta. Cine e regizor? Tu ești...? Mi-ai dat subiectul. Parcă ai fi unul de zece ani care se chinuie să-și aducă aminte de un banc porcos. Dar nu asta ar fi problema care mă frământă. Industria filmului e plină de cârpaci prosperi și de milionari analfabeți. Ceea ce mă neliniștește e... Ca să faci un film, ai nevoie de multă energie, de foarte multă energie. Asta sunt regizorii - oameni plini de energie. Or tu arăți de parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
funcțiune și să umble cu răcoritoare prin geantă. Eu o țin în brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și de altceva pe care nu-l înțeleg și nu îl pot identifica. Zac pe pat, inuman, non-animal, un nimic, și îmi frământ creierii în căutarea săruturilor și a atingerii lipsite de patimă, a tandreții fără pasiune. După care toate devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vron. Fericirea e religia ei. Iubirea este arta ei... Vron. Se întoarse. Făcea eforturi să-și țină gâtul drept. Mai era o oglindă: Vron putea să vadă ceea ce puteam și eu să văd. O femeie în patru labe, cu degetele frământând banda argintie, și trăgând. — Aici, spuse ea. Fă-o aici, John. Restul e al lui Barry. * — Iisuse Hristoase, exclamă Martin. Ce naiba ți s-a întâmplat? Am dat mâna. — Ai fost la vreun doctor? Ascultă. Sunt cu Iago-ul afară. Te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu sunt bani pentru ele. Așa că nu li se poate face nimic. Am fost bogat și am fost sărac. Sărăcia e rea, dar și bogăția poate fi un spanac. Știi, atâta timp cât am fost pe pastile și băutură, cât am fost frământat de gândul sinuciderii, tot viitorul meu mi-a trecut ca un fulger prin cap. Și să vezi. A fost cât se poate de deprimant. Cel puțin trecutul mi-a fost - cum? A fost... bogat. Viața mea și-a pierdut conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură dată la final, iar ea deloc. Atrofia tuturor organelor prin nefolosire. Dar neputințele lor nu erau importante pentru nici unul din ei. Reușita era cea care îi preocupa și-i satisfăcea. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în carne prinse lent putere, crescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca explicație în povestea lui Sindbad marinarul din O mie și una de nopți. în miturile din America de Nord Marea Țestoasă poartă în spinare Pământul. La indienii cheyenne Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care îl frământă Marele Spirit. Când povara devine prea grea, Țestoasa se mișcă și se întinde, provocând cutremure pe pământ. Vers din poemul lui T.S. Eliot The Four Quartets. în religia hindusă lingam este simbolul zeului Shiva, iar yoni cel al zeiței Shakti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă amenințe că o să mă combine cu tineri de caliatate, fii ai foștilor săi colegi de armată, dar, din fericire pentru ei, n-a ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese corectă. Arăta de parcă îl frământa ceva, ceva neplăcut; în loc să stea cu umerii drepți, cum era firesc când ești în picioare, era adus de spate, iar fruntea îi era încrețită de griji. —Bill, e totul în ordine? am întrebat. Brusc, ai fi zis că e vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbesc cu el despre așa ceva. Am trecut peste, urmând să meditez la lucru ăsta mai târziu. —OK. Mi-am scuturat capul ca și cum aș fi ieșit din apă și l-am privit pentru prima oară de când urcasem în mașină. —Mulțumesc. Mă frământ prea mult. — Mergem? Păru ușurat și porni imediat motorul. A tors cu un volum scăzut, ca o pisicuță lucioasă și sătulă; dubița mea era o rablă, o ladă de gunoi jegoasă în comparație cu asta. —Conduci? a întrebat, voind clar să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ceilalți; simt că asta le dă un avantaj. L-am prins odată în biroul lui Richard. Oh, avea o scuză foarte plauzibilă pentru prezența lui acolo, dar tot nu l-am crezut. Pot spune că a fost din instinct. A frământat în mâini paharul gol, uitându-se în jos la el și, când a vorbit din nou, vocea îi era mult mai calmă. — Merg până în pânzele albe pentru a mă asigura că Richard nu este supărat sau îngrijorat. Munca este teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pași, de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită cu umbre sângerii de asfințit de viață. Avea ea o teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Olarul. Și l-au tot sfâșiat, l-au tot sfâșiat până n-a mai rămas decât smalțul ultim. Spunea Ester că d-aia multilateral dezvoltata noastră e așa de aiuritoare: ne sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de jumătate de veac. Pe dreapta, cum intrai, mezeluri și lactate, în față tarabele și rafturile cu pâine și pe stânga, în fund, sectorul de patiserie, cuptorul din care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că făcuse trei ani la canal și șapte la Aiud, nevasta avocatului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în fața scrisului: obsesia gândului că poate nu-i adevărat. B.C. chiar mi-a spus, după ce-am ieșit din spital: „Bine. Până acum a fost frumos. A fost băutura. Dar dacă n-o să mai bei, cum ai să scrii?“. Mă frământă întrebarea. Mă bântuie baliverne de tipul „abia acum am să...“, „de-acum înainte am să...“, „veți vedea voi că...“. În realitate, e foarte simplu. Nu mă obligă nimeni să scriu. Se poate trăi și fără scris. Nu-i nici o dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu puteam nici eu să dorm. Chinuit de gânduri, de remușcări, de speranțe și incertitudini, măcinat, mai ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața mea, de sănătatea mea, de fapt, cât mă frământa neputința în fața inevitabilei morți. Ușurința cu care se putea muri, simplitatea dusului mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]